Pretenţii. Sentința nr. 2123/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2123/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 2123/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 2123
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. G. V. D. A. LA S.C.A. O. ȘI ASOCIAȚII, reclamant P. O. D. A. LA S.C.A. O. ȘI ASOCIAȚII și pe pârât S.C. R. B. S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 09.02.2016 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2015 sub nr._, reclamanții P. G. V. și P. O. au chemat în judecată pe pârâta S.C. R. B. S.A. solicitând constatarea caracterului abuziv și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 3.14 din contractul de credit nr. RFI_/24.04.2008, constatarea caracterului abuziv și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 6.2 din contractul de credit nr. RM_/08.05.2008, să fie obligată pârâta la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare în cuantum de 9304,53 CHF pentru primul contract și de_,45 CHF pentru al doilea contract, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor comisioane, calculate de la data achitării fiecărei sume nedatorate și până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de împrumutați conform contractelor de credit nr. RFI_/24.04.2008, pentru suma de_ CHF și nr. RM_/08.05.2008, pentru suma de_,01 CHF, ambele încheiate cu pârâta.
În raport de conținutul contractelor, reclamanții au apreciat că nu au fost exprimate în mod clar și neechivoc clauzele contractuale, în așa fel încât împrumutații să aibă posibilitatea de a cunoaște motivele de percepere a comisionului de administrare, și că această clauză nu a fost negociată de părți. Față de aceste considerente, s-a susținut că perceperea acestui comision creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului, contravenind bunei-credințe.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale Legii nr. 196/2004, ale O.G. nr. 21/1992, ale O.U.G. nr. 50/2010 și ale art. 992 și 993 din Codul civil din 1864.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri în fotocopie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat repingerea cererii ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a susținut că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza să nu fi fost negociată de comerciant cu consumatorul, cauza să fi creat în detrimentul consumatorului și contrară bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, ceea ce nu este cazul în speța de față, iar reclamantul nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul concret și dezechilibrul financiar între prestații.
Prin încheierea din ședința publică din 02.02.2016, instanța a calificat excepția inadmisibilității invocată ca fiind o apărare de fond.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-au încheiat contractele de credit nr. RFI_/24.04.2008 și nr. RM_/08.05.2008, prin care pârâta a acordat reclamanților, în calitate de împrumutați, două credite ipotecare în valoare de_ CHF, pentru o perioadă de 426 luni (prin primul contract), respectiv de_,01 CHF, pentru o perioadă de 426 luni (prin al doilea contract).
Conform art. 3.14 din primul contract, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Conform art. 6.2 din al doilea contract, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Creditele acordate reclamanților urmau a fi rambursate potrivit graficelor de rambursare anexe la contracte, în care este prevăzut pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat și dobânda aferentă, și valoarea comisionului de administrare la care fac referire articolele din convenție menționate.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 „se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”, iar art. 4 din lege prevede ca „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv”.
Textele mai sus citate din Legea nr.193/2000 stabilesc așadar criteriile generale în conformitate cu care se va cerceta caracterului abuziv al clauzelor contractuale:
- caracterul transparent;
- caracterul negociat;
- existența dezechilibrului semnificativ.
Împrejurarea că articolul în discuție nu a fost negociat direct cu reclamantul-consumator nu constituie, prin ea însăși, un motiv de nulitate a clauzei și de apreciere a lui ca fiind abuziv. Legea prevede o asemenea sancțiune numai în cazul în care consumatorul este vătămat în derularea raporturilor comerciale.
Pentru a determina dacă o anumită prevedere contractuală reprezintă o clauză abuzivă, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor instituite de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
O primă condiție ce trebuie îndeplinită este ca aceasta să nu fi fost negociată direct cu partea contractantă. Alineatul 2 al art. 4 din Legea nr. 193/2000 definește noțiunea de clauză ce nu a fost direct negociată, în sensul că aceasta este inserată în contract fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Cea de-a doua condiție esențială ce trebuie constatată se referă la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, prin aceasta înțelegându-se că unul din contractanți dobândește un avantaj nejustificat față de situația celeilalte părți.
De esența raporturilor juridice izvorând din contracte sinalagmatice este corelativitatea drepturilor și obligațiilor, respectiv faptul că o parte se obligă să dea, să facă sau să se abțină de la ceva știind că și cealaltă parte va efectua o contraprestație. Dacă unei parți îi incumba numai obligații fără a beneficia în schimb și de drepturi, se rupe echilibrul care trebuie să domine raporturile juridice, părțile nemaiaflându-se pe poziții de egalitate, ci de subordonare, de putere, ceea ce este profund injust, mai ales în situația în care unul din contractanți este persoană juridică, iar celălalt persoană fizică.
În ipoteza în care o clauză apare inechitabilă și imorală, trebuie analizat dacă se oferă o explicație rezonabilă de către comerciant, în concordanță cu prevederile contractuale pentru a justifica respectiva clauză.
În fine, cu privire la cea de-a treia cerință, aceasta se referă la caracterul contrar bunei-credințe al clauzei; cu alte cuvinte, această cerință vizează comportamentul neloaial al co-contractantului.
De asemenea, pentru aprecierea caracterului abuziv al unei clauze trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 4 alin. 5 și 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează și în functie de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, de toate împrejurările care au determinat încheierea contractului precum și de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde, indiferent de obiectului principal al contractului, de raportul preț-calitate, de produsele și serviciile oferite în schimb.
Cu privire la comisionul de administrare de 0,15%, perceput ca procent lunar aplicat la soldul creditului, instanța reține că obligația de plată a acestui comision a fost inserată în contractele de credit încheiate inițial de părți, stipulându-se la art. 3.14, respectiv art. 6.2 că acesta se va achita lunar la data scadenței fiecărei rate lunare.
Cât privește caracterul pretins abuziv al acestei clauze, vor fi avute în vedere prevederile art. 1 alin. 3 și art. 4 din Legea nr.193/2000, anterior citate, în raport de care instanța apreciază că textul art. 3.14, respectiv art. 6.2 din contractele de credit nu poate fi considerat abuziv întrucât nu este de natură să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Aceasta deoarece, deși ne aflăm în prezența unui contract de adeziune, clauzele respective din convențiile de credit nu afectează echilibrul contractual, întrucât nu oferă furnizorului de servicii financiare alte drepturi decât cele permise și de art. 35 din O.U.G. nr. 50/2010 și art. 9 ind.3 lit. e pct. 1 și 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, care interzic doar majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract și/sau introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract.
Or, comisionul de administrare de 0,15%, perceput ca procent lunar aplicat la soldul creditului, a fost inserat ab initio în contractul părților, nefiind nici majorat pe parcursul derulării contractului și nici perceput ulterior încheierii acestuia, prin voința unilaterală a Băncii, pentru a deveni abuziv.
Art. 36 din OUG nr. 50/2010 prevede că „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.
Mai mult, acest comision nu a atras majorarea ratei lunare datorate de reclamanți, astfel că nu poate fi reținut în speță un eventual dezechilibru semnificativ suferit de reclamanți prin includerea unui comision de administrare în costul creditelor.
Față de aspectele semnalate, clauzele inserată la art. 3.14, respectiv art. 6.2 din contracte nu reprezintă, în opinia instanței, o clauza abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000, în condițiile în care reclamantul a achitat ratele în cuantumul convenit la data încheierii contractelor, iar pârâta nu a perceput costuri superioare celor convenite cu debitorii săi, astfel încât susținerile acestora cu privire la prejudiciul suferit sunt lipsite de fundament.
Instanța va înlătura apărarea reclamanților în sensul că dispozițiile art. 3.14, respectiv art. 6.2 din contracte nu sunt clare, neechivoc exprimate, întrucât clauza contractuală menționate sunt redactate de o manieră clară, neechivocă, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorilor nu le-a fost ascunsă inserarea lor în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi și accesibili, fiind de asemenea menționat și motivul pentru care se percepe acest comision.
În plus, acest cost a fost stabilit încă de la data încheierii convenției, este clar precizat, este dimensionat în funcție de o valoare concretă (soldul creditului), are stabilită scadența și este inclus în graficul de rambursare.
Aceste prevederi clare și fără echivoc, exprimate într-un limbaj inteligibil, au fost cunoscute de reclamanți la momentul încheierii contractului de credit, au fost detaliate separat în graficul de rambursare ce reprezintă anexa la contract, astfel că nu se poate susține că reclamanții nu au putut aprecia costurile creditului, având posibilitatea reală de a lua cunoștință, la data convenției de credit, de toate condițiile contractuale, cunoscând astfel toate elementele care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor lor.
Sunt lipsite de suport afirmațiile din cererea de chemare în judecată potrivit cărora comisionul de administrare nu poate fi inclus în prețul contractului de credit, având în vedere că denumirea și motivele care stau la baza perceperii acestuia sunt în contradicție cu ideea de preț, fiind vorba în realitate de o dobândă mascată.
Nu se poate considera că acest comision este o dobândă mascată, cum s-a susținut, fiind vorba fără îndoială de un element al prețului contractului de credit, distinct de dobândă, care reprezintă echivalentul folosinței banilor împrumutați.
El constituie un element al prețului și în speță, prevederea perceperii acestui comision a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de către consumatori, prin semnarea contractului și a graficului de rambursare care face parte integrantă din contract, devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți.
Astfel, se mai reține că acest comision de administrare a fost calculat procentual la soldul lunar al creditului, acest fapt fiind cunoscut de către reclamanți la data încheierii convențiilor de credit, astfel încât nu se poate susține împiedicarea consumatorilor de a aprecia costurile creditului.
În speță, consumatorii nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală de a lua cunoștință la data semnării contractelor, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor acestora.
De altfel, după cum s-a menționat în cele în preced, art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010 prevede dreptul furnizorului de servicii financiare de a percepe, pe lângă dobândă, și alte comisioane sau costuri, acestea fiind necesare pentru recuperarea cheltuielilor și finanțarea activității Băncii.
De asemenea, instanța apreciază că rațiunea economică ce justifică solicitarea comisionului de administrare este existența riscului de credit, element de care Banca este obligată să țină cont și să încerce să îl acopere. Prin dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. g din Normele B.N.R. nr. 17/18.12.2003, riscul de credit este definit ca fiind riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale constând în rambursarea creditului și a costurilor aferente acestuia.
Riscul de credit este asumat în urma analizei economico-financiare a solicitantului de credit și a solidității garanțiilor reale sau personale. Principala activitate pe care o are banca în momentul și ulterior acordării unui credit este aceea de a administra posibilele riscuri pe care le-ar putea întâlni până la recuperarea sumelor acordate.
Deoarece activitatea de monitorizare și gestionare a riscurilor unui credit este principala activitate a băncii, după acordarea unui credit, O.U.G. nr. 50/2010, prin art. 36, întărește această concluzie, legând comisionul de administrare de operațiunile întreprinse de Bancă de-a lungul desfășurării creditului pentru monitorizarea utilizării și rambursării creditului. Astfel, potrivit acestei dispoziții legale, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe un comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, iar în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Așadar, clauza cu privire la comisionul de administrare este o clauză ce are calitatea de a satisface cerințele de preț.
Reclamanții urmăresc ca, prin constatarea caracterului abuziv al clauzelor invocate să nu mai achite pârâtei decât rata de credit și dobânda, deși la momentul semnării contractelor, și-au asumat angajamentul de a plăti și contravaloarea acestui comision, fapt care este permis și de lege, neputându-se face abstracție totodată de prevederile art. 969 C.civ., care atribuie contractului valoare de lege pentru părți.
Trebuie de asemenea avut în vedere și faptul că prin încheierea contractului de credit se nasc obligații și responsabilități importante în sarcina celui împrumutat, de care acesta trebuie să fie conștient. Nu se poate admite ca debitorul să-și dea acordul la semnarea convenției de credit doar pentru a beneficia de avantajele pe care aceasta le implică (primirea unei sume de bani semnificative într-un interval scurt de timp), iar atunci când se pune problema executării propriilor obligații, să invoce faptul că măsurile Băncii sunt neechivoce, nejustificate și abuzive.
În plus, debitorilor li s-au adus la cunoștință aceste costuri de la momentul semnării contractului, cuantumul procentual și valoarea acestora fiind menționate în contractele de credit și în graficele de rambursare anexă la acestea.
În consecință, reclamanții nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală de a lua cunoștință la data semnării contractelor, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor acestora.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că primele două capete de cerere, ce vizează constatarea caracterului abuziv al clauzelor invocate, sunt neîntemeiate.
Cu privire la capetele de cerere formulate de reclamanți vizând restituirea tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de administrare și a dobânzilor legale aferente, calculate de la data primei plăți nedatorate până la data plății efective, instanța apreciază că sunt de asemenea neîntemeiatăe în lumina considerentelor expuse mai sus, față de caracterul accesoriu al acestor capete de cerere.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, constatând că reclamanții nu au făcut dovada celor invocate prin acțiune, deși sarcina probei le revenea conform art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamant P. G. V. D. A. LA S.C.A. O. ȘI ASOCIAȚII in sector 5, București, ., . O. D. A. LA S.C.A. O. ȘI ASOCIAȚII in sector 5, București, ., . cu pârât S.C. R. B. S.A cu sediul in sector 1, București, CALEA FLOREASCA, CLADIREA SKY TOWER, nr. 246 C ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2016.
P. GREFIER
RED A N /TEH A C /4 EX /25.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 541/2016. Judecătoria SECTORUL 1... | Anulare act. Sentința nr. 2116/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
