Anulare act. Sentința nr. 9586/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9586/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 9586/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 9586
Ședința publica din data de 02.07.2015
Instanța constituita din:
Președinte – P. A.
Grefier - L. C.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta T. I. în contradictoriu cu pârâții I. M., I. D., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015, 02.07.2015, în aceeași compunere dispunând următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la data de 11.08.2014, reclamanta T. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții I. M. și I. D. anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1063/26.08.2005 și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta, în esență, a arătat că a avut grijă de cei doi copii ai pârâților timp de 6-7 ani și având în vedere că aceștia se plângeau de faptul că sunt dați afară de proprietarul la care stau în chirie, au convins-o pe reclamantă să le vândă lor garsoniera sa, aceștia obligându-se să o îngrijească pe reclamantă în schimbul garsonierei. Reclamanta a arătat că având certitudinea că încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere a încheiat cu pârâții contractul din data de 26.08.2005, fiind în eroare asupra naturii contractului, consimțământul său fiind astfel viciat, învederând că nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare fără clauza de întreținere. Reclamanta a arătat că față de agravarea stării sale de sănătate, a cerut sprijinul pârâților, însă aceștia au refuzat-o, reclamanta realizând că pârâții nu aveau de gând să o îngrijească, câștigându-i încrederea pentru obținerea garsonierei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1207 alin. 1, alin. 2 pct. 1 C.civ., art. 194 C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri, în copie (f. 5-15).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 19.02.2015 pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 12.000 euro, reprezentând parte din prețul imobilului, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 24.03.2015, la solicitarea reclamantei, instanța a constatat că a intervenit decăderea pârâților din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții de ordine privată, precum și din dreptul de a formula cerere reconvențională, respingând cererea reconvențională ca fiind tardiv formulată.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pâârților, răspunsurile acestora fiind depuse la f. 100-104 și proba testimonială, fiind audiați martorii S. N. și Poetaș M..
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta T. I., în calitate de vânzătoare și pârâții I. M. V. și I. D., în calitate de cumpărători, s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1063/26.08.2005, având ca obiect apartamentul nr. 70, situat în București, .. 11, ., ., reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, părțile stipulând în contract că prețul vânzării a fost de 12.000 euro și că a fost primit de reclamantă în întregime la data încheierii contractului.
În drept, instanța reține ca o chestiune prealabilă că potrivit art. 102 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractului ce face obiectul cauzei (26.08.2005), instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 1864.
În acest sens, reclamanta invocă drept cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1063/26.08.2005 existența unui viciu privind consimțământul său dat la încheierea acestui contract, respectiv eroarea asupra naturii contractului – error in negotium.
Nulitatea reprezintă sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Condițiile actului juridic civil reprezintă componentele care trebuie sau pot să intre în structura actului, respectiv elementele din care acesta este alcătuit. Condițiile de fond, esențiale, de validitate și generale tuturor actelor juridice civile sunt capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.
În ceea ce privește consimțământul, respectiv exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, acesta este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, este exteriorizat și nu este alterat de vreun viciu de consimțământ.
Ultima cerință a consimțământului este impusă de caracterul conștient și liber al actului juridic civil, viciile de consimțământ reprezentând acele împrejurări care afectează caracterul conștient și liber al voinței de a încheia un act juridic, printre acestea regăsindu-se eroarea, dolul, violența și leziunea.
Eroarea, ca viciu de consimțământ, reprezintă falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic, cea mai gravă formă a erorii, respectiv cea invocată de reclamantă în prezenta cauză, fiind eroarea obstacol, care echivalează cu lipsa totală a consimțământului, împiedicând însăși formarea actului și atrăgând sancțiunea nulității absolute.
Astfel, în cazul incidenței erorii asupra naturii contractului – error in negotium, falsa reprezentare cade chiar asupra naturii actului juridic încheiat, în sensul că o parte crede că încheie un act juridic iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic.
În alcătuirea erorii ca viciu de consimțământ intră un singur element, de natură psihologică, respectiv falsa reprezentare a realității, fiind necesar ca elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realității să fi fost hotărâtor, determinant pentru încheierea contractului, iar în cazul actelor juridice bilaterale, cu titlu oneros, partea contractantă să fi știut ori să fi trebuit să știe că elementul respectiv a fost hotărâtor pentru încheierea actului, în sensul că în măsura în care partea care invocă faptul că s-a aflat în eroare ar fi cunoscut realitatea, nu ar fi încheiat contractul.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța constată că reclamanta nu a dovedit faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1063/26.08.2005 s-a aflat în eroare asupra naturii actului încheiat.
Aspectele privind îngrijirea copiilor pârâților sau relațiile dintre reclamantă și pârâtă anterior încheierii contractului nu au relevanță asupra obiectului prezentei cauze.
De asemenea, certificatul medico-legal invocat de reclamantă, în cuprinsul căruia s-a precizat că aceasta dorește să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager și clauză de întreținere a fost eliberat cu 4 luni anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, existând, așadar, posibilitatea ca în intervalul cuprinsul între data eliberării acestui certificat și data încheierii contractului, reclamanta să își reanalizeze opțiunile, aceasta nefiind legată în niciun fel de consemnările din certificatul respectiv. Mai mult, din cuprismul acestuia reiese faptul că reclamanta are capacitatea de înțelegere, judecată și raționament și că nu suferă de niciun fel de tulburări emoționale, afective sau psihice care să îi afecteze discernământul.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit faptul că pârâții i-ar fi prestat vreodată întreținere, având în vedere că respectivul contract a fost încheiat în anul 2005, nici din declarațiile martorilor nereieșind că între părțile contractante s-ar fi desfășurat relații specifice unui contract de întreținere, martorii relatând că pârâții nu o ajutau pe reclamantă, că nu o vizitau la spital, iar aspectele privind îngrijirea copiilor pârâților de reclamantă sau vizitele pârâtei la reclamantă nu dovedesc intenția părților de a încheiat un contract de vânzare cu clauză de întreținere, nefiind justificată nici trecerea unui interval de zece ani de la data încheierii contractului pentru introducerea prezentei acțiuni.
În ceea ce privește declarațiile martorilor, conform cărora ar fi asistat la discuții dintre părți, anterior încheierii contractului, privind vânzarea imobilului contra întreținerii, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada aspectelor invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, având valoarea unor probe indirecte, ținând cont și de relația strânsă de prietenie între martori și reclamantă, precum și de faptul că martorul S. N. este plătit de reclamantă pentru a o ajuta la diferite activități, veridicitatea declarațiilor acestuia putând fi astfel pusă la îndoială, instanța având în vedere și faptul că martorii transmit informații cunoscute chiar de la reclamantă, la zece ani de la încheierea actului.
Totodată, instanța are în vedere faptul că la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, părților li s-a citit acest act de către notarul public, înțelegându-i conținutul și fiind de acord să semneze înscrisul. Or, fiind vorba despre un înscris autentic, în privința constatărilor personale ale notarului, așa cum sunt mențiunile privind citirea contractului și luarea consimțământului părților, instanța reține că acestea au valoare probantă absolută, făcând dovada deplină, până la înscrierea în fals, conform art. 1073 C.civ.
Astfel, având în vedere forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1063/26.08.2005, instanța apreciază că reclamanta nu poate invoca faptul că s-a aflat în eroare asupra naturii juridice a contractului, întrucât nu s-a înscris în fals cu privire la mențiune cuprinse în acest act juridic, nefiind posibilă combaterea pe altă cale a constatărilor personale ale notarului public privind citirea contractului, conținutul declarațiilor părților și luarea consimțământului acestora.
Pentru aceste considerente, apreciind că reclamanta nu a dovedit prin mijloacele de probă care au fost administrate la cererea acesteia, existența unei erori obstacol, ca viciu de consimțământ, susceptibilă să determine anularea actului juridic de vânzare-cumpărare încheiat, instanța constatând, astfel, că nu a intervenit nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1063/26.08.2005, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de cererea expresă a pârâților în acest sens, instanța reține culpa procesuală a reclamantei în declanșarea prezentului litigiu motiv pentru care o va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâta I. D. cu prilejul soluționării prezentei cauze, respectiv la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr. 465/18.02.2015 (f. 117).
Pentru aceste motive,
în numele elgii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulata de reclamanta T. I. cu domiciliul în sector 5, București, ., .. 1, . în contradictoriu cu pârâții I. M. cu domiciliul în sector 3, București, BARAJ B., nr. 11B, ., . D. cu domiciliul în sector 3, București, BARAJ B., nr. 11B, ., ..
Obligă reclamanta la plata către pârâta I. D. a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2015.
Președinte, Grefier,
P. A. L. C.
Red./Dact.: A.P./A.C.V./ 5 ex.
Comunicări:
Grefier
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8487/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 32/2015. Judecătoria... → |
|---|
