Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1601/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1601/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 1601/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr.1601
Ședința publică din data de 10.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: S. S.
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere cu valoare redusă formulată de reclamanta V. R. SA, în contradictoriu cu pârâtul I. I. D..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.02.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 05.11.2015, sub nr. _, reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu pârâtul I. I. D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 933.93 lei, reprezentând contravaloare debit principal, plus penalități de întârziere de 0,5%/zi, în cuantum de 1349.09 lei, calculate de la data scadentei fiecărei facturi si pana la data de 20.10.2015, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între creditoarea S.C. V. ROMÂNIA S.A., în calitate de prestator, și I. I. D., în calitate de beneficiar, a existat un raport juridic de prestare servicii de comunicații electronice, raport născut și dovedit în condițiile art. 272-273 C.proc.civ., conform înscrisurilor depuse la dosar.
Astfel, conform art. 1270 Cod civil, V. ROMÂNIA S.A. a furnizat serviciile din pachetul V., achiziționat de pârât, atribuindu-i în acest sens codul de client_, corelativ născându-se obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat.
Reclamanta a solicitat să se observe că prezenta acțiune întrunește condițiile prev. de art. 1026 C.pr.civ., deținând împotriva pârâtului I. D. I. un drept de creanță în valoare de 2283.02 lei, din care 933.93 lei, servicii prestate și neachitate conform contractului, 415.16 lei penalități de întârziere de 0,5%/zi întârziere, calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate și neachitate, 933.93 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,5% pe zile calculate de la data scadenței ultimei facturi până la data de 20.10.2015.
Reclamanta a mai arătat că în baza contractului încheiat cu pârâtul au fost emise către acesta facturi pe care este menționată și data scadentă și care îi sunt opozabile acestuia, solicitând instanței că în prezenta cauză este îndeplinit și criteriul creanței certe, lichide și exigibile.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe art. 1270 din Cod Civil, 6663 al. 2 C.pr.civ., 1516 al. 1, art. 1535 al. 1 Cod civil, 1031, 1032 C.proc.civ..
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
Deși legal citat, pârâtul nu a depus formularul de răspuns impus de dispozițiile art.1030 alin. 3 C.proc.civ. și nici nu a formulat alte apărări in prezenta cauză.
Sub aspectul probatoriului, în baza art. 255, 258 coroborat cu art. 237 pct. 7 și art. 1030 al. 9 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului. În ceea ce privește proba cu interogatoriul pârâtului, solicitată de reclamantă, instanța a respins-o ca nefiind utilă cauzei.
Analizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă, în calitate de prestator, și pârât, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de furnizare servicii . nr._/15.10.2014 (filele 12-15), înscris sub semnătură privată însușit de către părți prin semnătură olograf și ștampilă. Obiectul contractului constă în prestarea de către reclamantă a serviciilor de telecomunicații, cu obligația corelativă a pârâtului de plată a contravalorii serviciilor furnizate. Prin acest contract, părțile au agreat că vor respecta și Termenii și Condițiile Generale de contractare pe care le oferă reclamanta.
În baza contractului sus-menționat, reclamanta a emis o . facturi ce acumulează un debit principal de 933.93 lei (filele 18-24).
În drept, instanța identifică drept aplicabile în cauză prevederile art. 1026-1036 C.proc.civ., față de valoarea creanței principale, inferioară baremului de 10.000 lei, și opțiunea reclamantei, manifestată expres prin completarea formularului de cerere. Prin urmare, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat în mod corect cererea de chemare în judecată și a calificat-o drept cerere cu valoare redusă.
Cu privire la primul capăt de cerere, pentru a se pronunța, instanța are în vedere dispozițiile art. 1516 alin. 1 C.civ. potrivit cărora „Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.” Mai mult, potrivit art. 1516 alin. 2 pct. 1 C.civ.: „Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;”. Analizând dispozițiile enunțate, instanța urmează a verifica în ce măsură sunt îndeplinite următoarele condiții: între părți să existe un contract valabil încheiat, pârâtul să nu își fi executat o obligație ce derivă din contract, neexecutarea să nu fi fost justificată.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că între părți s-a încheiat contractul de furnizare amintit, înscris sub semnătură privată, însușit de părți prin semnare și ștampilare, astfel că fac dovada deplină între părțile contractante, conform art. 272 raportat la art. 273 C.pr.civ., de vreme ce pârâtul nu a contestat autenticitatea semnăturilor.
Având în vedere argumentele anterior prezentate, instanța urmează a reține că între cele două părți există un contract valabil încheiat care, în temeiul art. 1270 C.civ., are putere de lege între acestea.
Cu privire la cea de-a doua condiție, instanța are în vedere că facturile menționate au fost emise în executarea contractului însușit de către părți prin semnătură, fiind considerate ca însușite de către pârât încă de la momentul semnării contractului de către acesta, nemaifiind necesară semnarea fiecărei facturi în parte de către acesta.
În același sens, în materie contractuală, potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului se prezumă din momentul în care creditorul a demonstrat că există o creanță împotriva acestuia. Astfel, reclamanta a arătat că facturile au fost emise și considerate acceptate de către pârât, revenindu-i acestuia din urmă sarcina de a proba faptul plății integrale a facturilor mai sus amintite. Instanța constată că, deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus o dovadă din care să reiasă că a achitat integral debitele reclamate. Pe cale de consecință, având în vedere susținerile reclamantei, probate prin facturi și fișa de cont și necontestate de către pârât, instanța reține existența unui debit principal de 933.93 lei
Având în vedere că proba faptului plății revine debitorului, adică pârâtului, instanța, din întreg materialul probator administrat, reține că și condiția existenței unei neexecutări contractuale este îndeplinită
Cu privire la cea de-a treia condiție, instanța reține în primul rând prevederile art. 1548 C.civ., conform cărora „Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”. Astfel, având în vedere că anterior instanța a reținut că în cauză există o neexecutare a unei obligații contractuale, revine pârâtului sarcina de a proba că a existat una dintre cauze justificative prevăzute de art. 1555-1557 C.civ. Instanța reține că pârâtaul nu a prezentat nici o apărare, urmând astfel a reține că în cauză nu este incidentă nici o cauză justificativă.
Pentru aceste motive, având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile enunțate, instanța urmează să admită capătul de cerere privind debitul principal, și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 933.93 lei, reprezentând facturi fiscale restante.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea penalităților de întârziere, instanța reține din cuprinsul punctelor 5.5.2 și 6.1 din termenii și condițiile generale pentru furnizarea serviciilor post-plătite aplicabil persoanelor fizice, în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, pârâtul este ținut să plătească penalități de întârziere de 0.5% pe zi/întârziere. Așadar, se reține existența unei clauze penale pentru neexecutarea obligației de plată a unei sume de bani la timp, în sensul art. 1535 raportat la art. 1538 C.civ. și art. 1539 C.civ. De asemenea, potrivit art. 1538 alin. 4 C.civ., reclamanta nu este ținută să dovedească un prejudiciu în cauză.
Având în vedere că instanța, cu ocazia analizării primului capăt de cerere, a stabilit că în cauză a existat o neexecutare fără justificare a unei obligații contractuale din partea pârâtului, instanța urmează a face referire în cadrul prezentei analize doar la scadența obligațiilor și cuantumul penalităților.
Cât privește cuantumul clauzei penale, instanța constată că valoarea penalității nu este vădit excesivă, în sensul art. 1541 lit. b) C.civ., aceasta fiind rezonabilă față de raportul contractual concret al părților și față de importanța executării la timp a obligațiilor pentru desfășurarea oricărei activități profesionale.
Față de aceste motive, instanța va admite capătul de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 415,16 lei, calculate prin raportare la debitul principal până la data de 03.04.2015, precum și în continuare, în cuantum de 0,5% pe zi, aferente debitului principal, începând de la 03.04.2015 și până la achitarea integrală a debitului restant.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 și art. 1032 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, instanța îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A., identificată prin nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J_ și CUI:_, cu sediul în București, sector 1, Piața Charles de Gaulle, nr. 15 cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 10A, Clădirea C3, . in contradictoriu cu pârâtul I. I. D. (CNP:_), domiciliat în București, sector 3, .-12, ., .> Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 933,93 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, la plata sumei de 415,16 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pe perioada 20.11._15, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, aferente debitului principal, începând de la 03.04.2015 și până la achitarea integrală a debitului restant.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2016.
Președinte, Grefier,
S. S. M. P.
S.S./M.P.
Red. 2 ex.
03.03.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 326/2016. Judecătoria... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
