Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 685/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 685/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 685/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 685
Ședinta publică din data de 22.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte: C. Ș.
Grefier: Rădița P.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de către reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul I. S. C., cu participarea Autorității Tutelare – Primăria S. 3, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 C., a amânat pronunțarea la data de 22.01.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2015 sub numărul_, reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul I. S. C. a solicitat stabilirea locuinței minorului M. I., născut la data de 16.07.2013, la mamă, până la soluționarea dosarului de divorț.
În motivare, a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 07.05.2011, iar la data de 31.08.2015 a luat hotărârea de a divorța și s-a mutat împreună cu minorul în altă locuință. În luna septembrie 2015 minorul a mers în fiecare zi la creșă, unde la început reclamanta mergea împreună cu pârâtul să îl ia și petreceau împreună o oră sau două în parc. Treptat pârâtul a început să îl ia pe minor din ce în ce mai mult la domiciliul său, profitând de faptul că reclamanta are un program care nu-i permite să ajungă oricând la creșă. În prezent pârâtul a ajuns, împotriva voinței reclamantei, să îl țină pe minor chiar și 5 zile pe săptămână, fără a respecta un program stabilit. Având în vedere că pârâtul nu este de acord cu desfacerea căsătoriei astfel că tot ceea ce face acum, folosindu-se de minor, este un fel de șantaj sentimental, pentru a o determina pe reclamantă să se întoarcă la el.
Față de vârsta copilului de doi ani și patru luni, toată această degringoladă îl poate afecta în mod sever.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 919, 996-1001 C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
La data de 14.12.2015 pârâtul a depus întâmpinare arătând că nu se opune stabilirii domiciliului minorului la mamă, însă având în vedere refuzul reclamantei de a-i permite să aibă legături personale cu minorul, solicită un program de vizitare a minorului până la soluționarea dosarului de divorț. A solicitat încuviințarea programului de vizitare agreat de ambii părinți consemnat într-un proces verbal înregistrat la DGASPC S. 3 la data de 25.11.2015.
Programul de vizitare solicitat este: a. în timpul săptămânii – tatăl va petrece timpul liber impreuna cu minorul in zilele de 2 din zilele săptămânii, respectiv in zilele de marți si joi cand va prelua copilul dupa epuizarea programului de la cresa si cu obligativitatea de a duce minorul in ziua următoare la programul de cresa; b. sfârșitul săptămânii - incepe de vineri dupa epuizarea programului de cresa si se încheie duminica la ora 20:00, tatal si mama vor petrece in mod alternativ sfârșitul de săptămâna (unul da, următorul nu) cu minorul, incepand cu săptămâna următoare pronunțării asupra ordonanței presedentiale, cand tatăl va prelua copilul dupa epuizarea programului de cresa, tatăl va avea obligativitatea de a aduce minorul la domiciliul mamei, la ora stabilită; Sărbătoarea Crăciunului tatăl va prelua in data de 24 decembrie la orele 18,00 de la domiciliul mamei pana în data de 27.12.2015, orele 18,00. În perioada 28.12._15, copilul se va afla la domiciliul mamei, tatăl luând copilul din domiciliul mamei in domiciliul sau la datele de 31.12.2015 si 01.01.2016 intre orele 16,00-19,00 cand tatăl va aduce minorul la domiciliul mamei. După aceasta data, programul va intra in normal si se va derula pana la pronunțarea irevocabila a hotărârii de divorț.
În motivare, a arătat că așa cum a arătat și reclamanta, după plecarea acesteia din domiciliul conjugal în domiciliul surorii sale, părțile obișnuiau să se întâlnească la cresă de unde luau minorul și mergeau împreună în parc, însă la plecare minorul începea să plângă, întrebându-l pe tată unde se duce și de ce nu stă cu el. Ulterior, reclamanta i-a comunicat să este traumatizant pentru copil să își vadă tatăl atât de des întrucât despărțirile îl afectează. A rugat-o să se întoarcă acasă pentru ca minorul să nu mai sufere, însă reclamanta a refuzat. Reclamanta s-a mutat de la sora sa, dar nu știe unde.
A mai arătat că a reușit să o convingă pe reclamantă să îl ia în week-end la domiciliul său, iar ulterior, văzând că minorul plânge când tatăl se desparte de el, i-a solicitat mamei să îl poată lua și marțea și joia de la creșă și să-l ducă a doua zi la creșă. Pentru o scurtă perioadă de timp acest program a funcționat, însă după o perioadă, reclamanta nu i-a mai permis tatălui să ia legătura cu minorul, dorind să-l elimine din viața copilului. I-a comunicat pârâtului că poate vedea minorul o dată pe lună, respectiv câteva ore în parc. Deranjată de insistențele pârâtului de a-și vedea copilul, reclamanta a sesizat Direcția Copilului, iar în urma unei întâlniri asistată de reprezentanții Direcției, au ajuns la un program de vizitare comun.
Începând cu data de 7 decembrie reclamanta nu i-a mai permis tatălui să-și vadă copilul, iar după multe insistențe, reclamanta i-a dat voie pârâtului să vorbească cu minorul la telefon seara pe la orele 20.00 când minorul era obosit și se putea observa influențarea acestuia de către mamă.
Ceea ce primează este interesul superior al minorului, astfel cum prevăd disp. art. 262 alin. 2 C.civ., art. 401 alin. 1 C.proc.civ., Legea nr. 272/2004. Este adevărat că între părinți există o stare conflictuală și că până în prezent nu au reușit să colaboreze pentru a depăși resentimentele și frustările personale, însă în interesul minorului se impune ca fiecare dintre părinți să insiste asupra dezvoltării unei relații armonioase a copilului cu celălalt părinte, pentru a nu supune copilul la a suporta povara neînțelegerii părinților care ar putea afecta echilibrul copilului.
A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205 și urm. C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată următoarele:
La data de 16.07.2013 s-a născut minorul I. M., având filiația stabilită față de ambii părinți–părțile din prezenta cauză.
În prezent pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 se află înregistrat dosarul nr._/301/2015, având ca obiect divorț, așa cum rezultă din extrasul de pe portalul instanței aflat la dosar (fila 13).
La termenul de astăzi, instanța a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale părților.
Din raportul de ancheta psihosociala efectuat în cauză la fostul domiciliu comun al părților de către Autoritatea Tutelară S. 3 București (fila 37), rezultă că părțile au locuit până la separarea în fapt-31.08.2015, într-un apartament format din 3 camere, corespunzător mobilat, curat întreținut, condiții bune de locuit.
Instanța reține că reclamanta-pârâtă locuiește în prezent, împreună cu minorul, cu contract de comodat, într-o garsonieră, cu dependințe, corespunzător mobilată, curat întreținută, condiții bune de locuit, proprietatea numitului D. D. A., care nu locuiește la adresă(ancheta socială fila 49). Minorul a fost găsit la domicilul mamei, fiind un copil normal dezvoltat fizic corespunzător vârstei, vesel, comunicativ, cu un aspect vestimentar plăcut.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea unor condiții suplimentare pe lângă cele generale ce trebuie să existe în cazul oricărei acțiuni civile. Aceste condiții speciale se regăsesc în prevederile art. 997 alin. (1) Cod procedură civilă care au următorul conținut:
“ Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol prevede că “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Aceste dispoziții legale stabilesc patru condiții speciale a cererii de ordonanță președințială care trebuie întrunite în mod cumulativ pentru ca cererea să fie admisă, și anume afirmarea de către reclamantă a unei aparențe de drept, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește condiția aparenței de drept, instanța reține că minorul are filiația stabilită față de ambele părți, astfel cum rezultă din certificatul de naștere aflat la fila 14 din din dosar, fiind astfel îndeplinită această condiție.
În ceea ce privește condiția urgenței, aceasta se apreciază în concret în funcție de circumstanțele cauzei deduse judecății, pe baza probatoriului administrat, și necesită ca reclamanta-pârâtă să fie . prevăzute de lege, respectiv, atunci când păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se poate realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
În cauză, reclamanta-pârâtă a arătat că urgența situației este justificată de faptul că minorul are nevoie de asigurarea unei stabilități, fiind bulversat de regulile diferite pe care trebuie să le respecte la domiciliile părinților, precum și pentru a nu fi afectat din cauza divergențelor dintre părinți.
Așadar, în aceste condiții, caracterul urgent al măsurii în discuție reiese în mod vădit, fiind astfel îndeplinită una dintre cerințele reglementate în mod cumulativ de art. 997 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale,cu luarea în considerare și a interesului superior al minorului, cerință prevăzută expres de dispozițiile art. 263 Cod civil.
În ceea ce privește condiția caracterului vremelnic al măsurii solicitate, instanța apreciază că această măsură este îndeplinită din următoarele considerente:
Această condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale stabilește faptul că pe această cale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți, neputând avea drept scop stabilirea definitivă a drepturilor părților.
Reclamanta-pârâtă solicită instanței stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorului I. M., până la soluționarea dosarelor de fond având ca obiect divorț.
Așadar, instanța constată faptul că executarea măsurii solicitate de reclamanta-pârâtă, cu privire la stabilirea domiciliului minorului la mamă, unde și locuieste în fapt, nu ar face imposibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate, nefiind astfel în contradicție cu cerința caracterului vremelnic al măsurii luate prin intermediul ordonanței președințiale.
Cu privire la cerința neprejudecării fondului, instanța are în vedere și prevederile art. 920 Cod procedură civilă care prevede expres că „instanța poate lua, pe tot cursul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori (...)”. Astfel, ținând cont de obiectul cererii formulate de reclamanta-pârâtă, instanța consideră că și această condiție este îndeplinită în cauză.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța va analiza pe fond cererea de stabilire a locuinței minorului la mamă.
Potrivit art. 400 cod civil coroborat cu art. 496 alin (3) Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre părți, instanța va stabili locuința minorului, potrivit interesului superior al acestuia. În acest sens va lua în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, va asculta părinții și copilul, dacă acesta a împlinit 10 ani.
Art. 21 din Legea 272/2004 prevede o . criterii care pot fi avute în vedere atunci când se evaluează interesul copilului de a locui cu un părinte sau cu celălalt, criterii care trebuie completate cu cele prevăzute la art. 2 alin (6) din aceeași lege, referitoare la interesul superior al copilului. Acestea sunt: disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celalalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
În speță, din raporturile de anchetă psihosocială efectuate în cauză, rezultă că ambele părți au condiții optime de locuit. De asemenea, ambele părți au posibilități financiare de a asigura creșterea și educarea minorului M..
D. fiind faptul că tatăl și-a manifestat disponibilitatea ca minorul să locuiască la mamă cu condiția ca aceasta să respecte un program de vizită corespunzător nevoilor minorului și având în vedere faptul că la vârsta de 2 ani și 6 ani minorul are nevoie de sprijinul mamei, ea fiind cea mai în măsură pentru a-i oferi un climat de securitate și stabilitate, precum și de a-l ajuta să se adapteze noilor circumstanțe familiale, instanța va admite acțiunea principală și va stabili domiciliul minorului la mamă,în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț nr._/301/2015.
În ceea ce privește cererea pârâtului-reclamant de a i se stabili un program de vizită, instanța reține că potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Dacă părinții nu se înțeleg, instanța va decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Art. 17 alin (4) din Legea 272/2004 prevede o . criterii care trebuie avute în vedere de instanță la stabilirea programului de vizitare, și anume: vârsta copilului, nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, comportamentul acestuia din urmă, precum și alte aspecte relevante.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea reconvențională a pârâtului și va încuviința legătura personală a pârâtului cu minorul, în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă, ora 10,00 până duminică, ora 19,00 cu luarea minorului de la domiciliul mamei și readucerea lui înapoi; în a doua și a patra săptămână, miercuri, între orele 16,00, când va fi preluat de la creșă și readus a doua zi la programul de creșă, a doua zi de Paști, când va fi preluat la ora10,00 și va fi readus a doua zi la domiciliul mamei, ora 19,00; două săptămâni în perioada vacanței de vară, în luna iulie și două săptămâni în luna august, la înțelegerea părților, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr._/301/2015.
Instanța va lua act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite acțiunea și admite în parte cererea reconvențională în cauza privind pe reclamanta I. M., CNP:_, cu domiciliul ales la SCPA Iofciulescu & T. din sector 2, București, D. V., nr. 16-18, . în contradictoriu cu pârâtul I. S. C., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, L. R., nr. 6, ., . Autorității Tutelare – Primăria S. 3, cu sediul în sector 3, București, Parfumului, nr. 2-4.
Stabilește în mod provizoriu domiciliul minorului la reclamantă, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț nr._/301/2015.
Încuviințează pârâtului legătura personală cu minorul, în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă, ora 10,00 până duminică, ora 19,00 cu luarea minorului de la domiciliul mamei și readucerea lui înapoi; în a doua și a patra săptămână, miercuri, între orele 16,00, când va fi preluat de la creșă și readus a doua zi la programul de creșă, a doua zi de Paști, când va fi preluat la ora10,00 și va fi readus a doua zi la domiciliul mamei, ora 19,00; două săptămâni în perioada vacanței de vară, în luna iulie și două săptămâni în luna august, la înțelegerea părților; în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr._/301/2015.
Ia act că nu se solicita cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare, cu depunerea cererii de apel la aceeasi instanta.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 22.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. Ș. Rădița P.
| ← Contestatie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
