Pretenţii. Sentința nr. 7412/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7412/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-05-2016 în dosarul nr. 7412/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
SENTINȚA CIVILĂ NR.7412
Ședința publică din data de 18.05.2016
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta E. E. M. SA în contradictoriu cu pârâtul P. S. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.05.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 la data de 21.10.2015 sub nr._ reclamanta E. E. M. SA a solicitat instantei in contradictoriu cu pârâtul P. S. V., obligarea acestuia la plata sumei de 2505,24 lei, reprezentand consum energie electrica si/sau taxe deconectare/reconectare.
In motivarea cererii, a aratat ca intre societatea reclamanta si parat s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiidu-i atribuit codul de client_, in baza cărora ea a livrat energie electrica către parat, iar relativ s-a născut obligația de plata a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare.
De asemenea, a mai aratat ca, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a inceput sa consume energie electrica, insusindu-si totodată toate obligațiile care deriva din beneficiul acestui serviciu si din contractul de furnizare a energiei electrice.
S-a mai menționat faptul că între părți operează condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999 (si modificat prin Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice) si aplicabil la nivel național.
A mai învederat faptul ca, societatea sa avea obligația sa furnizeze energie electrica, iar debitoarea avea obligația sa achite contravaloarea serviciilor prestate in baza facturilor emise de către societatea furnizoare, in termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor si termenul de scadenta fiind înscrise pe factura (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Intrucat actele normative anterior-mentionate au fost publicate in forma inițiala in Monitorul Oficial al Romaniei, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora si neinsusirea clauzelor prevăzute in acestea, mai ales ca prin art. 33 din Regulamenul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare incheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta ca acel consum care nu se realizează in baza unui contract intra sub incidența Codului Penal.
In acest sens, arata ca potrivit art. 7, lit. c) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, consumatorul are obligația sa achite integral si la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
De asemenea, potrivit art. 11, alin. 1 si 2 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, respectiv factura emisa pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitata in termenul de scadenta de 15 zile de data emiterii facturii, data emiterii facturii si termenul de scadenta fiind înscrise pe factura; neachitarea facturii de către consumator in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, dupa cum urmează: penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit nform reglementarilor legale in vigoare; penalitățile se datorează începând cu prima zi dupa data scadentei.
Totodata, reclamanta a mai învederat faptul ca obligația de plata a consumatorilor pentru energia electrica consumata este expres prevazuta de Legea energiei electrice și că potrivit prevederilor art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007: In conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate, iar potrivit prevederilor art. 59 din legea nr. 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale, clientul final este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul si in condițiile prevăzute in contractul de furnizare a energiei electrice.
De asemenea, a mai arătat ca, în conformitate cu art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale (art. alin. 2 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007), nerespectarea contractului de furnizare a energiei electctrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, dupa caz: penalizări, sistarea temporara a furnizării energiei electrice, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice.
In ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru conectarea si reconectarea la rețea, menționeaza ca aceasta este reglementata de art. 200 alin. 5 din regulamenul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004.
In dovedirea recunoașterii si însusirii derulării contractului dintre debitor si societatea creditoare E. E. M. SA, reclamanta a arătat că stă si faptul ca pârâta a efectuat o . plați către societatea creditoare, asa cum rezulta si din situația financiara a debitorului, anexata la prezenta.
Reclamanta a mai menționat faptul ca expedierea facturilor de energie electrica se realizează cu operatorul național din domeniul viciilor poștale si care se afla in proprietatea statului roman, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul României.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează semnarea si stampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie sa le conțină factura.
Prin urmare, societatea creditoare si-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrica, fara ca acesta din urma sa-si fi indeplinit intocmai obligația corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tagaduit existenta raportului juridic obligational invocat de ea, ca izvor al pretențiilor si nici nu a opus imprejurarea neexecutarii culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, dupa cum nu a formulat niciodată vreo obiectiune cu privire la obligația de plata a debitului restant.
Potrivit art. 1.516, alin. 1 Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei, iar conform art. 1.535, alin. 1 Noul Cod Civil, in cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plații, in cuantumul convenit de părți sau, în lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plătii ar fi mai mic.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că a încercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, prin notificări si apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
In dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
In drept, au fost invocate disp. Noul Cod Procedura civila: art. 150, alin.1 si 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, . 1.013-1.024; Noul Cod Civil: art. 1.270, art. 1.516, art1.535; Vechiul Codul Civil: art. 969 si următoarele, art. 1.073; Codul de Procedura Fiscala (OG 92/2003): art. 120, alin. 7; Iodul Fiscal: art. 155, alin. 28; Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice;Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 5/16 iulie 2012.
În temeiul art. 223 alin. 3 a solicitat judecata în lipsă.
Legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
În fapt se reține că față de lipsa nejustificată a pârâtului la interogatoriu, deși a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 358 C.proc.civ. și va considera această împrejurare ca un început de dovadă în folosul reclamantei, început de dovadă care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, sens în care reține că între părți s-au desfășurat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta a emis factura fiscală nr. 3MF00363048/10.01.2013 scadentă la 25.01.2013 în valoare de 2.559,01 lei, achitată parțial, rămânând de achitat 2.505,24 lei (f. 14).
Factura anexată dovedește că pârâtul a fost racordat la rețeaua de energie electrică fiind alimentat cu energie electrică, potrivit evoluției nivelului indecșilor menționați în factură.
În drept, instanța reține incidența în cauză a prevederilor art. 1.270 C.civ. privind forța obligatorie a contractului valabil încheiat. De asemenea, conform prevederilor art. 1.350 C.Civ. orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Totodată, potrivit art. 1.516 alin. 1 C.Civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar putând fi angajată răspunderea contractuală a debitorului.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a unei persoane sunt necesare întrunirea în mod cumulativ a următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate.
Prin faptă ilicită se înțelege orice acțiune sau inacțiune a omului prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduce atingere dreptului subiectiv al unei persoane. Fapta ilicită a pârâtului constă în neplata integrală a contravalorii serviciilor de care a beneficiat.
Prejudiciul constituie rezultatul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. Instanța constată că, fiind vorba despre un prejudiciu actual, acesta este cert fiind sigur atât în ceea ce privește existența cât și posibilitatea de evaluare. Prejudiciul, care nu a fost reparat încă, este reprezentat de suma de 2.505,24 lei reprezentând rest neachitat din contravaloarea facturii emise de reclamantă și neachitate.
Vinovăția este atitudinea psihică a autorului faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia. Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesar ca fapta să-i fie imputabilă autorului acestuia. Pârâtul prin neplata contravalorii serviciilor de care a beneficiat a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii prejudiciului. De altfel, în materie contractuală vinovăția se prezumă revenind debitorului sarcina de a proba existența vreunui caz de exonerare de răspundere. Instanța reține că în prezenta cauză nu a fost invocat vreun astfel de caz.
Cu privire la legătura de cauzalitate, instanța constată că prejudiciul suferit de reclamantă este consecința directă a faptei ilicite a pârâtului.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, reclamantul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind pârâtului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin orice mod admis de lege. Reclamanta a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 2.505,24 lei, iar pârâtului îi revenea obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de care a beneficiat, obligație care nu a fost îndeplinită.
Pentru aceste considerente instanța urmează a admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.505,24 lei reprezentând contravaloare consum energie electrică.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 180,37 lei, suportate de către reclamantă reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de formulată de reclamanta E. E. M. SA, J40/_/2008, CUI_, cu sediul în București, sector 1, .. 41-43 și cu sediul ales în București, sector 2, .. 10A, Clădirea C3, . cu pârâtul P. S. V., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 19.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.505,24 lei reprezentând contravaloare consum energie electrică.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 180,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată astăzi, 18.05.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
P. D. OLIVIATIANU C. N.
Red. și tenored. ODP/TCN
06.06.2016
Comunicat …………………
Ex. …………………
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8163/2016. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7101/2016. Judecătoria... → |
|---|
