Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1653/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1653/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 1653/2016
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1653
Ședința publica din data de 11.02.2016
Instanța constituita din:
Președinte – G. D.
Grefier – D. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită, formulata de contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimații A. C., A. N. și A. F..
La apelul nominal făcut in ședința publica nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cuprinsul căruia se învederează că s-a depus la dosar copia dosarului de executare nr. 1436/2014 al SCPEJ D., C. & Asociații, după care:
Instanța, în temeiul art. 242 alin. 2 NCPC, admite cererea de repunere pe rol a cauzei și dispune reluarea judecății.
Instanța, în temeiul art. 131 NCPC, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 NCPC, încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și ducând la soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.09.2014, sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimații A. C., A. N. și A. F., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună:
- anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 1436/2014;
- suspendarea tuturor actelor de executare silita dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București;
- suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 1436/2014, întocmit de către SCPEJ D., C. & Asociații, în temeiul art. 700 alin. 1 și 3 NCPC, până la soluționarea prezentei cauze;
- în situația admiterii contestației, raportat la dispozițiile art. 722 alin. 1 și 2 din NCPC, restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr. 231/2007 emisă de către Comisia Județeană B. pentru aplicarea Legii 290/2003 și întoarcerea executării silite efectuate pentru suma de 22.598,08 lei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 30.05.2007 Instituția Prefectului Județului B. – Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis Hotărârea nr. 231/2007 prin care s-au stabilit compensații bănești în valoare de 14.965 lei. Prin înștiințarea din data de 08.07.2014 SCPEJ D., C. & Asociații, a înștiințat A.N.R.P. despre înființarea popririi asupra conturilor pe care le deține la terțul poprit Trezoreria Municipiului București până la concurența sumei de 22.598,08 lei, reprezentând debit actualizat stabilit prin hotărârea mai sus menționată plus cheltuieli de executare silită.
Contestatoarea a mai arătat că SCPEJ D., C. & Asociații a actualizat suma de 14.965 lei, reprezentând compensația, cu indicele prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2007 - iulie 2014.
Contestatoarea a mai arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prevăzută de art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003.
Conform art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, achitarea acestor compensații este condiționata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație, potrivit cărora „compensațiile (...) se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație in bugetul de stat (...)”.
Prin folosirea sintagmelor „in funcție de disponibilitățile bănești” sau „in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație in bugetul de stat”, legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
Aceasta interpretare este singura in măsura a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. 1 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli in limita creditelor de angajament si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinațiilor aprobate”, iar ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plata fără acoperire bugetară si are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, in detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării si egalității de tratament.
Referitor la modalitatea de actualizare adoptată de SCPEJ D., C. & Asociații prin încheierea din dosarul nr. 1436/2014, contestatoarea a arătat că art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006 prevede „Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către INS, față de luna decembrie a anului anterior”.
Totodată, contestatoarea a mai arătat ca la data de 12.03.2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al României OUG 10/2014, iar, potrivit art. 2 din acest act normativ, „începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003, prin ordinele emise de către seful Cancelariei Primului Ministru in temeiul Legii 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de către vicepreședintele A.N.R.P. care coordonează aplicarea Legii 9/1998, Legii 290/2003 si Legii 393/2006.
Contestatoarea solicita instanței a observa ca SCPEJ D., C. & Asociații încalcă prevederile OG 22/2002 (art. 1 si 2), rezultând cu claritate ca, in procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, aceasta faza procesuala are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun care îl reprezintă normele Codului de procedura civila.
Prevederile art. 3 din OG 22/2002 stabilesc în mod expres ca „in situația in care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie”.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 și următoarele C.pr.civ., Legii 290/2003 cu modificările si completările ulterioare si HG 1120/2006 modificata prin HG 57/2008.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
La data de 05.12.2014, intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În apărare, intimații au arătat că dețin un titlu executoriu, creanța fiind certa, lichida si exigibila, conform prevederilor art. 662 C.proc. civ., iar dispoziția cuprinsa in titlu poate fi adusa la îndeplinire pe cale de executare silita.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea prezentei contestații, intimații au solicitat respingerea acesteia întrucât nu exista temeiuri pentru care sa se dispună suspendarea executării silite, având in vedere ca aceasta a fost pornita cu încuviințarea instanței si pentru un titlu executoriu valabil, iar contestatoarea nu își motivează această cerere.
Totodată, intimații au solicitat să se constate netemeinicia susținerilor contestatoarei în privința procesului-verbal de actualizare a creanței stabilite cu titlu de despăgubiri. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 5 din HG. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, respectiv "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (....) se achita beneficiarilor astfel: a). integral, daca cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b). eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an și 40% în anul următor, daca cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 si 100.000 lei; c). eșalonat în doua tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% in anul următor, daca cuantumul compensațiilor depășește 100.000 lei.
Având in vedere împrejurarea că este vorba despre o prevedere cu caracter derogator, un beneficiu acordat debitoarei, respectiva prevedere se aplica doar in situația executării voluntare a obligațiilor de plata născute in temeiul Legii nr. 290/2003. Dar, in situația debitoare nu si-a executat obligația la data scadentei obligației de plata, astfel că, executorul judecătoresc a efectuat în mod legal actualizarea creanței în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 C.proc. civ.
Au mai arătat intimații că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, care este momentul in care obligația de a plătii suma devine certa, lichida si exigibila.
Potrivit art. 2 din Ordonanța de Guvern (OG) nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri (motiv pentru care trebuie sa se si facă dovada), instituția debitoare este obligata ca, in termen de șase luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si "îndeplini obligația de plata.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Intimații consideră ca debitoarea-contestatoare nu ar putea beneficia de un nou termen de 6 luni pentru a executa obligația stabilita in sarcina sa, in condițiile in care titlul executoriu a fost emis la data de 30.05.2007, cererea de executare silita fiind formulata in data de 13.06.2014, somația fiind comunicata contestatoarei la data de 11.09.2014, la care s-a adăugat timpul necesar pentru soluționarea contestației la executare, perioada mai îndelungata decât cele 6 luni prevăzute de OG nr. 22/2002, in care contestatoarea avea posibilitatea sa-si execute obligația de bunăvoie si in care trebuia sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata.
Totodată, intimații solicită, în temeiul art. 451 alin. (1) C.proc.civ., să se ia act ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Cât privește dispozițiile OUG nr. 10/2014, intimații solicită să se aibă în vedere că acestea nu sunt incidente in prezenta cauza întrucât din aceste dispoziții legale rezulta cu claritate ca suspendarea la care face referire ordonanța, vizează exclusiv plățile voluntare pe care debitoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților urma sa le facă.
Față de cele expuse, intimații au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actelor de executare contestate ca fiind temeinice și legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următ., art. 451 C.pr.civ., Legea nr. 290/2003.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța, în temeiul art. 242 alin. 1 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până când reclamanta va achita cheltuielile pentru fotocopierea dosarului de executare.
Împotriva acestei încheieri contestatoarea a formulat recurs.
Prin decizia civilă nr. 1324 R/08.06.2015, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat recursul.
La data de 17.08.2015, contestatoarea a depus la dosar cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că nu mai subzistă motivul care a dus la suspendarea judecării cauzei. Atașat acestei cereri a fost depusă la dosar dovada achitării cheltuielilor de fotocopiere dosarului de executare.
Prin încheierea din data de 14.01.2016, instanța a admis cererea de repunere pe rol și, în baza art. 411 pct. 1 C.pr.civ., a dispus reluarea judecății.
La data de 08.02.2016 s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, copia dosarului de executare nr. 1436/2014 al SCPEJ D., C. & Asociații (filele 79-115 din dosar).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul situației de fapt, instanța reține că prin hotărârea nr. 231/30.05.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a Județului B. s-a dispus acordarea sumei de 14.965 lei cu titlu de despăgubiri către creditorii Asofoniei C., Asofonie N. și Asofonie F., în calitate de moștenitori ai defunctei Asofonie E., pentru terenul pe care aceasta l-a deținut pe teritoriul Ucrainei, după modificarea granițelor României.
La data de 13.06.2014, creditorii intimați s-au adresat SCPEJ D., C. & Asociații solicitând executarea silită pentru recuperarea creanței actualizate, formându-se dosarul de executare nr. 1436/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.08.2014 în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței, în baza titlului executoriu susmenționat.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a emis la data de 10.09.2014, încheierea prin care a procedat la actualizarea creanței cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2007 – iulie 2014, rezultând o creanță în sumă de 19.994,74 lei, și a stabilit cheltuielile de executare în sumă totală de 2.603,34 lei compusă din 2.479,34 lei onorariu executor cu TVA inclus și 124 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite (înregistrare și formare dosar, consultanță în vederea constituirii dosarului de executare, cheltuieli efectuate cu redactarea și efectuarea actelor de executare silită, comunicare acte de procedură, cheltuieli transport, multiplicare acte și arhivare dosar).
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis somație, precum și adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 22.598,08 lei către terțul poprit la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București și a înștiințat debitoarea cu privire la înființarea acestei popriri prin adresă.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Primul motiv al contestației este apreciat de instanță ca neîntemeiat. Deși dreptul creditorilor la acordarea de compensațiilor în sumă de 14.965 lei a fost stabilit prin hotărârea nr. 231/30.05.2007, se constată că, timp de 7 ani, până la data formulării cererii de executare silită, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilită prin titlul executoriu, la scadența sa, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 și art.38 alin.5 lit. a din HG nr.1120/2006.
Instanța apreciază că nu poate fi primită critica referitoare la încheierea din data de 10.09.2014, prin care executorul a actualizat creanța, care este contestată pe motiv că actualizarea este permisă numai cu privire la cea de-a doua tranșă.
Este adevărat că dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006 prevăd faptul că suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior, însă executorul judecătoresc a actualizat întreaga creanță raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în temeiul art. 628 alin. 3 C.pr.civ., iar nu în temeiul art. 18 alin. 6 din HG nr. 753/1998, deoarece executarea se efectuează pe cale silită și nu de bună voie, în temeiul dispozițiilor speciale.
Prin contestația la executare, contestatoarea invocă aplicarea în cauză a dispozițiilor OUG nr. 10/2014 care, prin art. 2, suspendă pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor.
Având în vedere că restrângerea dreptului de a cerere executarea dispozițiilor dintr-un titlu executoriu reprezintă unul dintre componentele dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și o îngrădire a dreptului de proprietate ocrotit prin articolul 1 la primul Protocol al Convenției, o astfel de restrângere nu poate interveni decât în temeiul unor prevederi legale, justificate de interesul public dar și cu respectarea proporționalității măsurii.
OUG nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 12.03.2014, data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 108 alin.4 din Constituție, iar cererea de executare a fost depusă la organul de executare la data de 13.06.2014.
Prin urmare, având în vedere că, în momentul în care a fost înregistrată cererea de executare silită, nu era în vigoare nicio normă care să suspende plata pe cale de executare silită, acest motiv al contestației la executare este neîntemeiat.
În ce privește motivul de contestație, prin care contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în calitate de instituție publică, pe calea contestației la executare a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său:
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Procedura de executare ce rezultă din textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale impun creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta cel mult 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, deși contestatoarea invocă beneficiul OG nr. 22/2002, se constată că nu face dovada niciunui demers pentru obținerea fondurilor necesare pentru achitarea benevolă a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar în lipsa acestor demersuri, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
În plus, se reține că, în temeiul art. 2 din Legea nr. 288/2002 privind completarea și modificarea OG nr. 22/2002, executorul judecătoresc a emis la data de 10.09.2014 somația de executare prin care a solicitat, în termen de 15 zile, prezentarea de dovezi dacă procedura execuțională nu poate fi continuată din cauza lipsei de fonduri, însă debitoarea nu a depus la dosarul de executare nicio astfel de dovadă.
Prin urmare, instanța constată că procedura de executare efectuată în dosarul de executare nr. 1436/2014 al SCPEJ D., C. & Asociații este efectuată în conformitate cu dispozițiile legale, motiv pentru care, în temeiul art. 711 C.pr.civ., va respinge contestația ca neîntemeiată.
În ce privește cererea de întoarcere a executării silite, față de dispozițiile art. 722 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora întoarcerea executării se poate dispune în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită și având în vedere prin soluționarea contestației la executare nu a fost anulată executarea silită, rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune în sensul solicitat de contestatoare.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ., iar în prezenta cauză instanța a reținut cauza pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare și cererea privind întoarcerea executării silite formulate de contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, CUI_, în contradictoriu cu intimații A. C., CNP_, A. N., CNP_ și A. F., CNP_, toți intimații cu domiciliul ales în București, sector 6, ., ., ca neîntemeiate.
Respinge cererea privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. DuncaDoina I.
Red. și tehnodact. G.D./D.I.
7 ex./01.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8068/2012.... | Pretenţii. Sentința nr. 5387/2012. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
