Pretenţii. Hotărâre din 20-02-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.02.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari . în judecată pe pârâta M. (U.) L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei totale de_,57 lei, din care_,15 lei, reprezentând cheltuieli restante de întreținere pentru perioada octombrie 2010 – septembrie 2012 și 7717,42 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de proprietar al apartamentului 49, nu și-a îndeplinit obligația de a achita cheltuielile de întreținere pentru perioada din luna octombrie 2010. Reclamanta a mai arătat că penalitățile de întârziere au fost calculate potrivit sistemului propriu de penalizări în procent de 0,2% pe zi.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: încheierea de acordare a personalității juridice, certificatul de înregistrare fiscală, centralizator restanțe și calcul penalități (f. 11-16), liste de plată din perioada octombrie 2010 – septembrie 2012 (f. 17-67), procese-verbale ale asociației din 20.03.2007, 13.04.2007, alte înscrisuri.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

La data de 23.09.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, motivat de faptul că a cedat dreptul de folosință asupra apartamentului 49 în mod gratuit pe o perioadă de 10 ani numitei D. M., căreia îi revine obligația de plată a cotelor de întreținere pentru perioada solicitată de reclamantă, iar pe fondul cauzei, a contestat pretențiile reclamantei întrucât sunt mai mari decât sumele din fișele de calcul ale cotelor de întreținere, solicitând ca reclamanta să își precizeze pretențiile raportat la listele de plată aferente strict perioadei octombrie 2010 – septembrie 2012, precum și să explice cum a efectuat calculele și cum a ajuns la sumele pretinse. Pârâta a mai arătat că, cotele de întreținere neachitate aferente perioadei anterioare, respectiv decembrie 2008 – septembrie 2010, fac obiectul dosarului nr._/4/2009, litigiu aflat în faza de rejudecare, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București.

În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 81-95).

Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a numitei D. M., întrucât pretențiile solicitate de reclamantă, respectiv cheltuielile de întreținere aferente perioadei octombrie 2010 – septembrie 2012 sunt în sarcina chematei în garanție, nu a pârâtei, conform contractului de comodat nr. 1/01.10.2010.

În susținerea cererii de chemare în garanție, pârâta a depus copii ale unor înscrisuri (f. 98-105).

La data de 17.12.2014, la solicitarea reclamantei, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 a comunicat copia titlului de proprietate pentru apartamentul nr. 49 (f. 176-178).

La termenul de judecată din data de 15.01.2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 26.02.2014, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de_,76 lei pentru perioada octombrie 2010 – decembrie 2013, din care:_,27 lei cote de întreținere restante, 365 lei fond rulment, 1315 lei fond reparații și_,49 lei penalități de întârziere.

La data de 01.04.2014, reclamanta a depus o nouă cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de_,52 lei pentru perioada octombrie 2010 – decembrie 2013, din care:_,06 lei cote de întreținere restante, 100 fond rulment, 510 lei fond reparații,_,46 lei penalități de întârziere.

În susținerea cererii precizatoare, reclamanta a depus la dosar tabele centralizatoare (f. 208-214).

La data de 14.05.2014, pârâta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea pretențiilor formulate de reclamantă prin cererea precizatoare, întrucât în realitate acestea sunt mult mai mici decât cele precizate. Astfel, referitor la suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, a arătat că pentru calculul penalităților reclamanta s-a raportat la o perioadă mai mare, anterioară celei expuse în cererea precizatoare, și care fac obiectul dosarului nr._ .

La data de 23.06.2014, pârâta a depus cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu D. M., iar la termenul de judecată din 25.06.2014, instanța a luat de renunțarea pârâtei la judecata cererii de chemare în garanție.

La același termen de judecată, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar din oficiu proba cu expertiză contabilă. În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar procesul-verbal al Adunării Generale din 13.04.2007 în formă completă (f. 135-141), tabele centralizatoare (f. 142-147, 184-190), liste de plată (f. 148-173, 191-195), alte înscrisuri.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert Badet Zenoveia M. a fost depus la dosar la data de 13.10.2014 (f. 241-257 vol. II), împreună cu răspunsul la obiecțiuni (f. 1-10 vol. II).

În ceea ce privește cererea de majorare a onorariului de expert formulată de expertul Badet Zenoveia M., instanța reține că potrivit art. 213 alin. 2 C.proc.civ., „la cererea experților, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mări plata cuvenită prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.” De asemenea, potrivit art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2000, „Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului”. În același timp, potrivit art. 22 alin. 1 din OG nr. 2/2000, „raportul de expertiză sau suplimentul la raportul de expertiză, însoțit de nota de evaluare a onorariului și, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei și în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuții jurisdicționale care a încuviințat expertiza”.

Având în vedere că onorariul provizoriu pentru efectuarea expertizei a fost stabilit la valoarea de 1000 lei, instanța reține că un onorariu definitiv de 1500 lei este proporțional cu gradul de complexitate a lucrării și timpul alocat de expert pentru efectuarea expertizei, motiv pentru care, în temeiul 213 alin. 2 C.proc.civ. și art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2000, va admite în parte cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de expertul Badet Zenoveia M. și va majora onorariul de expert de la suma de 1000 lei la suma de 1500 lei, urmând a fi obligată reclamanta să achite suma de 500 lei, reprezentând onorariul suplimentar cuvenit expertului tehnic judiciar.

Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

În fapt, pârâta M. (fostă U.) L., în calitate de proprietar a apartamentului nr. 49 din București, ., ., . (f. 176-178), figurează în evidențele reclamantei Asociația de Proprietari . la plata cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere, fond de rulment și fond de reparații acumulate în perioada octombrie 2010 – decembrie 2013.

Totodată, reclamanta a calculat penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere aferente cheltuielilor restante la întreținere din perioada octombrie 2010 – decembrie 2013, conform procesului-verbal al Adunării Generale din 13.04.2007.

Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Prin dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007, legiuitorul a dispus că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Prin H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari s-a stabilit, potrivit dispozițiilor art. 25, obligația fiecărui proprietar din condominiu de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.

De asemenea, potrivit art. 12 A lit. d din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007, proprietarii membri ai asociației de proprietari au dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile.

Totodată, dispozițiile art. 45 alin. 2 și 3 din Legea nr. 230 din 2007, precum și dispozițiile art. 24 alin. 1 din Normele metodologice adoptate prin HG nr. 1588/2007 reglementează constituirea de către asociația de proprietari a fondului de reparații și a fondului de rulment.

Întrucât pârâta a contestat modul de calcul al sumelor solicitate de reclamantă inclusiv prin ultima cerere precizatoare din 01.04.2014, în special în privința penalităților de întârziere, instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv verificarea modului de calcul al sumelor solicitate de reclamantă și stabilirea sumelor datorate de pârâtă cu titlu de cote de întreținere, fond rulment, fond reparații și penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2010 – decembrie 2013. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert contabil Badet Zenoveia M., coroborat cu răspunsul la obiecțiuni al expertului, sumele datorate de pârâtă pentru perioada octombrie 2010 – decembrie 2013 sunt următoarele:_,35 lei cote de întreținere restante, 510 lei fond reparații, 100 lei fond rulment, 974,33 lei penalități furnizori și_,23 lei penalități de întârziere calculate până la data de 25.02.2014.

Având în vedere faptul că în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, astfel încât dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea, ținând cont că pârâta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că ar fi plătit sumele restante, rezultă existența unui drept de creanță în favoarea reclamantei – creditoare și în sarcina pârâtei – debitoare în cuantum de_,35 lei reprezentând cote restante de întreținere pentru perioada octombrie 2010 – decembrie 2013, 510 lei fond de reparații și 100 lei reprezentând fond rulment pentru aceeași perioadă. În acest sens, instanța a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu liste de plată din perioada octombrie 2010 – decembrie 2013 (f. 17-67, 148-173, 191-195).

Ca atare, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada existenței în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de_,35 lei reprezentând cote restante de întreținere pentru perioada octombrie 2010 – decembrie 2013, 510 lei fond de reparații și 100 lei reprezentând fond rulment pentru aceeași perioadă, conform art. 379 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește solicitarea pârâtei de scădere din suma totală datorată a plăților în cuantum de 2700 lei efectuate în perioada noiembrie 2010 – decembrie 2012, instanța apreciază drept întemeiat răspunsul la obiecțiuni al expertului în sensul că prin plățile respective pârâta nu a achitat restanțele la întreținere din perioada ce face obiectul prezentei cauze. Astfel, suma de 500 lei achitată prin chitanța nr. 2004/A/12.11.2010 a fost plătită anterior afișării primei liste de plată din perioada ce face obiectul cauzei, respectiv octombrie 2010, astfel încât nu putea privi debitul prezenta cauză, iar pe chitanțele nr. 3090/19.10.2012 și 3185A/14.12.2012 se menționează expres că prin acestea s-au achitat restanțe din anii 2007 și 2008. Referitor la sumele achitate prin chitanțele nr. 2744/02.04.2012 și 3006A/20.08.2012, pe acestea nu se menționează restanțele la întreținere din care perioadă au fost achitate, astfel încât, în lipsa imputației plății făcute prin chitanțe, sunt aplicabile dispozițiile art. 1113 alin. 2 C.civ. 1864, în sensul că plata se impută asupra datoriei celei mai vechi. Or, în condițiile în care pârâta avea datorii mai vechi la întreținere decât cele din luna octombrie 2010 este evident că prin acele chitanțe nu s-au achitat sumele datorate în perioada ulterioară lunii octombrie 2010, cu atât mai mult cu cât, astfel cum a reținut expertul, pârâta a invocat plățile respective în dosarul de executare nr. 726/2012 al SCPEJ „IGPV”, care privea executarea silită a datoriilor către asociația de proprietari din perioada septembrie 2006 – noiembrie 2008.

În privința penalităților de întârziere, instanța reține faptul că dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007 prevăd dreptul asociațiilor de proprietari de a stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, cu mențiunea că penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. În condițiile art. 17 alin. 1 lit. j din Normele metodologice adoptate prin HG nr. 1588/2007, Comitetul executiv stabilește sistemul propriu de penalizări al asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale. În cauza de față, instanța constată că prin procesul-verbal al Adunării Generale al asociației reclamante din data de 13.04.2007, s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere la 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra sumelor restante.

Din analiza raportului de expertiză efectuat în cauză de expert contabil Badet Zenoveia M., coroborat cu răspunsul la obiecțiuni al expertului, și a procesului-verbal al Adunării Generale a Asociației de P. referitoare la stabilirea penalităților de întârziere, menționat anterior, instanța constată că pârâta datorează reclamantei și suma de_,23 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei octombrie 2010 – decembrie 2013, calculate în procente de 0,2%/zi de întârziere de la expirarea termenului prevăzut de art. 49 al. 1 din Legea nr. 230/2007 și până la data de 25.02.2014, fără ca acestea să depășească suma la care s-au aplicat.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata penalităților de furnizori în cuantum de 974,33 lei, instanța reține că, potrivit art. 49 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, „sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă”. Așadar, unul dintre scopurile perceperii de către asociația de proprietari a penalităților de întârziere îl reprezintă chiar plata penalităților stabilite în sarcina asociației de proprietari de către terțe persoane, precum penalitățile aplicate asociației de proprietari de către furnizorii de utilități, și solicitate în speță de la pârâtă proporțional cu suprafața apartamentului acesteia. Prin urmare, întrucât asociația de proprietari reclamantă și-a stabilit propriul sistem de penalizări, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007, și a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, capăt de cerere care a fost găsit ca întemeiat de către instanță, reclamanta nu mai este îndreptățită să solicite de la pârâtă și suma reprezentând cota-parte din penalitățile aplicate asociației de către furnizorii de utilități, întrucât s-ar ajunge la o dublă reparație a aceluiași prejudiciu. Prin urmare, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 50 din Legea nr. 23/2007, instanța va admite în parte cererea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma totală de_,58 lei aferentă perioadei octombrie 2010 – decembrie 2013, compusă din suma de_,35 lei, reprezentând cote de întreținere restante, suma de_,23 lei, reprezentând penalități de întârziere, suma de 510 lei, reprezentând restanțe la fondul de reparații și suma de 100 lei, reprezentând restanțe la fondul de rulment.

Totodată, având în vedere că prin încheierea din data de 25.06.2014, instanța a luat act de renunțarea pârâtei la judecata cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu D. M., această mențiunea va fi reluată și în dispozitivul prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, față de soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert, din care reclamanta a achitat 1000 lei până la data pronunțării prezentei sentințe, reținând în privința diferenței de onorariu de 500 lei, la plata căreia reclamanta va fi obligată, caracterul executoriu al hotărârii în favoarea expertului și împotriva reclamantei, potrivit art. 213 alin. 2 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

În temeiul art. 246 C.proc.civ., ia act de renunțarea pârâtei M. (fostă U.) L. la judecata cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu chemata în garanție D. M. cu domiciliul în sector 4, București, ., ..

Admite în parte cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de expertul Badet Zenoveia M. și majorează onorariul de expert de la suma de 1000 lei la suma de 1500 lei.

Obligă reclamanta să achite suma de 500 lei, reprezentând onorariul suplimentar cuvenit expertului tehnic judiciar.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . sediul în sector 4, București, . în contradictoriu cu pârâta M. (fostă U.) L., cu domiciliul în sector 4, București, ., . având ca obiect pretenții.