Contestaţie la executare. Sentința nr. 2169/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2169/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-02-2016 în dosarul nr. 2169/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2169
Ședința publică din data de 26.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulate de contestatorul D. P., în contradictoriu cu intimata S. S., prin împuternicit ., având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.02.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2015 cu nr. de mai sus, contestatorul D. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. S., prin împuternicit ., constatarea nulității absolute a tuturor actelor de executare emise de B. N. S. în dosarul de executare silită nr. 867/2015, precum și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatorul a arătat, în esență, că fiul său, ce figurează în calitate de debitor în dosarul de executare menționat, a decedat la data de 25.01.2010, conform certificatului de deces . nr._.
În drept au fost invocate prevederile art. 712 și urm. C.p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu 1.000 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 22.12.2015, intimata a depus întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Astfel, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale exclusive, pe care o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129alin. 2 pct. 3 Cod proc.civ, „necompetența este de ordine publică: 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.
Totodată, potrivit art. 130 Cod proc.civ „(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.
Instanța constată că la data de 19.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 138/2014, prin care a fost modificat Codul de procedură civilă, inclusiv art. 651 alin. 1, care prevede că „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Instanța reține că, în speță, executarea silită a început după data de 19.10.2014 (când a intrat în vigoare Legea nr. 138/2014), respectiv odată cu sesizarea organului de executare (așa cum prevede art. 622 alin. 2 C.p.c.).
Având în vedere cele expuse, în baza art. 24 C.p.c. (care prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .), instanța reține că, în prezenta cauză, întrucât executarea silită a început după . Legii nr. 138/2014, sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014.
Or, în speță, instanța reține că debitorul este D. A. (având în vedere că actele de executare au fost emise împotriva acestuia), iar ultimul domiciliu al acestuia a fost în oraș Voluntari, ., ., jud. Ilfov (așa cum rezultă din cartea sa de identitate și certificatul de deces) motiv pentru care, în temeiul art. 130 alin. 2 raportat la art. 129 alin. 2 pct. 3 C. pr. civ., va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și va declina cauza în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul D. P., cu domiciliul ales la cabinet de avocat D. M. din București, Sector 2, ., ., ., CNP:_, în contradictoriu cu intimata S. S., prin împuternicit ., cu sediul în București, Sector 4, ., Subsol și . favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. A. G. B.
Red./tehnored. Jud. V.F./Gr.A.G.B. 4 ex/03,.03.2016
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 14/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2237/2016. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
