Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 13293/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 28.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. N. D. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, C. E., G. M., P. D. și C. T., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat succesiv pronunțarea pentru 21.10.2015 și pentru azi, 28.10.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul S. N. D. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, C. E., G. M., P. D. și C. T. a solicitat instanței să pronunțe o hotărare judecătorească care să țină loc de act autentic de vanzare-cumpărare cu privire la terenul intravilan în suprafață de 88 mp situat în București, ., sector 4.
În motivarea cererii reclamantul arată că imobilul a fost dobandit de S. N., astfel: cota de 5/8 de la mama sa S. T., decedată la data de 20.07.1991, cota de 3/8 din imobil de la tatăl său S. N., decedat la daat de 17.10.1989,.
Defuncții sa S. T. și S. N. au dobandit acest teren conform actului de vanzare-cumpărare nr._/17.11.1949 transcris de Tribunalul I. sub nr.7639 din 17.11.1949 în suprafață de 414 mp și contractului de vanzare-cumpărare din 20.11.1949, teren în suprafață de 88 mp.. Conform celor două acte, terenul din . avea suprafața de 541 mp. Reclamantul se referă și la istoric de rol fiscal conform adresi nr._/25.01.2011 și_ din data de 02.08.2012 înregistrată la Direcția Generală de Impozite și Taxe locale.
Din evidențele cadastrale ale OCPI reise suprafața imobilului înregistrată de 383 mp.
Reclamantul face referire și la istoricul imobilului din ., sector 4. București, cu referire și la moștenitorii vanzatorilor terenului pentru care s-a promovat prezenta acțiune.
În drept a invocat dispozițiile art.111 vechiul Cod pr.civ. și art.35, 39 Noul Cod pr.civ.
În dovedire, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri-f.7-60.
Cererea a fost timbrată cu suma de 831 lei/f.78 stabilită conform încheierii din data de 20 decembrie 2013 pronunțată în Dosar nr._ /a1 raportată la valoarea terenului indicată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
La data de 12.03.2014, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus cerere precizatoare și completatoare prin care asolicitat intriducerea în cauză a Municipiului București prin Primar, a solicitat să se pronunțe o hotărare judecătorească care să țină loc de act autentic de vanzare-cumpărare cu privire la terenul intravilan în suprafață de 88 mp situat în București, ., sector 4, să se constate că a dobandit de la paratul Municipiului București prin Primar, suprafața de 22 mp situat în București, ., sector 4, prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor, să se constate că a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani și joncțiuna posesiilor autorilor săi cu a sa pentru suprafața de 15 mp situat în București, ., sector 4.
În motivare a arătat că, în ceea ce privește primul capăt de cerere, tatăl său a cumpărat de la P. M., E. P., T. G., E. C., D. P. și Ș. P., prin înscris sub semnătură privată, terenul în suprafață de 88 mp situat în București, ., sector 4. Vanzătorii au moștenit de la defunctul P. M. un teren în suprafață de 502 mp ce a fost împărțit în 5 cote indivize. Din aceste 5 cote moștenitorii au transmis în două etape către tatăl său, dreptul de proprietate a patru cote indivize, prin act autentic, pentru surafașa de 414 mp și dreptul de proprietate asupra celei de a cincea cote indivize în suprafeței de 88 mp, prin act sub semnătută privată.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, arată că din suprafața de teren de 414 mp pe care tatăl reclamantului o deținea cu act autentic nr._/17.11.1949, statul i-a luat o suprafață de 22 mp fără acte. Ulterior a reîngrădit această suprafață de teren.
În ceea ce privește cel de al treilea capăt de cerere, arată că în anii 1922 cand s-a făcut răscumpărarea imobilului care a făcut obiectul partajului voluntar, nu se făceau măsurători cu aparate de performanță. Consideră că diferența de teren s-a produs tocmai datorită utilizării mijloacelor primitive de măsurare
În drept a invocat dispozițiile art.1073 și 1077 V.C.Civ.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014 și, ulterior la termenul de judecată din data de 11.11.2014, reclamantul, prin apărător, a arătat că insită doar în capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărari judecătorești care să țină loc de act autentic de vanzare-cumpărare cu privire la terenul intravilan în suprafață de 88 mp situat în București, ., sector 4.
Sub aspect probatoriu, a fost administrată, pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiză tehnică topografică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din actul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr._ 17.11.1949 la fostul Tribunal I., Secția I-a Civilă și Comercială-f.16, 17, rezultă că numiții P. M., E. P., T. G., E. C., D. P. și Ș. P. au vandut numitului Nicolache S. patru părți indivize din cinci părți constand în terenul proprietatea lor, în suprafață totală de 414 mp.
Ulterior, la data de 20.12.1949, între numiții P. M., E. P., T. G., E. C., D. P. și Ș. P., pe de o parte, și N. S., pe de altă parte, s-a încheiat un act sub semnătură privată-f.18, prin care numiții P. M., E. P., T. G., E. C., D. P. și Ș. P. au declarat că au vandut domnului N. S. patru părți indivize din cinci părți constand în terenul proprietatea lor, din .> Numitul S. N. a decedat la data de 14.09.1987, fiind emis certificatul de moștenitor nr.924 din 17.10.1989 de fostul notariat de Stat Sector 4 București-f.10, moștenitori fiind S. T., soție supracviețuitoare și S. N.-D., în calitate de fiu. Numita S. T. a decedat la data de 20.07.1991, fiind eliberat cerificatul de moștenitor suplimentar nr.136/05.09.2001-f.9, moștenitor fiind S. N.-D., în calitate de fiu.
Prin urmare, reclamantul este moștenitorul cumpărătorului terenului prevăzut în actul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr._ 17.11.1949 la fostul Tribunal I., Secția I-a Civilă și Comercială și actul sub semnătură privată din data de 20.12.1949.
La termenul de judecată din data de 14.10.2015 și la termenul de judecată din data de 11.11.2014 reclamantul, prin apărător, a arătat că insistă doar în capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărari judecătorești care să țină loc de act autentic de vanzare-cumpărare cu privire la terenul intravilan în suprafață de 88 mp situat în București, ., sector 4.
Prin urmare, reclamantul a renunțat la capetele de cerere având ca obiect constatarea uzucapiunii de 30 de ani pentru suprafața de teren de 22 mp situată în București, . sector 4 și constatarea uzucapiunii de 30 de ani pentru suprafața de teren de 15 mp situată în București, . sector 4.
Având în vedere dispozițiile art. 406 Cod de procedură civilă, instanța va constata manifestarea de voință a reclamantului în acest sens.
Cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărari judecătorești care să țină loc de act autentic de vanzare-cumpărare cu privire la terenul intravilan în suprafață de 88 mp situat în București, ., sector 4, cu care instanța a rămas învestită, în cauză sunt aplicabile dispozitiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, precum și art.102 din Legea nr.71/2011, astfel încât se va aplica legea în vigoare la data încheierii actului de vanzare-cumpărare din data de 20.12.1949, respectiv dispozițiile vechiului Cod civil.
Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Conform art. 1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Potrivit art. 1077 Cod civil nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate de asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire pe cheltuiala debitorului.
Conform art. 1294 Cod civil vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui.
Potrivit art. 1310 Cod civil pot fi vândute toate bunurile care sunt în comerț, adică în circuitul civil.
Din dispozițiile invocate rezultă faptul că pot vinde bunuri imobile numai proprietarii acestora. Dreptul de proprietate al terenului poate fi dovedit numai cu act autentic.
Cu privire la terenuri, este știut faptul că terenurile de orice fel se dobândesc prin acte între vii cu respectarea formei autentice, însă dacă părțile s-au înțeles cu privire la vinderea terenului, iar promitentul vânzător nu își îndeplinește obligația asumată cealaltă parte poate solicita, în temeiul art. 1077 Cod civil, ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Este necesar, însă, să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 și de art. 1294 Cod civil, promitentul vânzător să fie proprietarul lucrului ce se vinde și să se constate refuzul de a întocmi actul în forma cerută. Promitentul cumpărător trebuie să facă dovada îndeplinirii obligațiilor sale cu privire la preț ori să fie gata să și le îndeplinească.
În cauză, instanța apreciază că reclamantul nu au reușit să dovedească că vânzătorii imobilului ce face obiectul prezentei cauze au fost și proprietarii terenului, iar din actul de vanzare cumpărare din data de 20.12.1949 nu se înțelege că s-a fi dorit înstrăinarea și a terenului care face obiectul acțiunii.
Astfel, contrar interpretării reclamantului cu privire la voința promitenților-vanzători de a vinde cea de a cincea parte din terenul din . actului de vanzare-cumpărare din data de 20.12.1949, rezultă că s-a confirmat vanzarea a patru părți indivize din cinci părți, nefiind stipulat expres că s-a vandut și a cincea parte. Deși în acest act se vorbește și de un teren în suprafață de 88 mp, acest teren face parte din . de vindere autentificat sub nr._ 17.11.1949 la fostul Tribunal I., Secția I-a Civilă și Comercială rezultă că vanzătorii au vandut teren din ., parțial. Prin urmare, dacă se dorea întregirea cotei vandute așa cum afirmă reclamantul ar fi trebuit vandut și restul din . .> Pe de altă parte, în actul sub semnătură privată, se face referire la faptul că terenul este deținut de la numitul M. P., în baza actului de partaj și tranzacție autentificat la nr.1777/1922 și transcris la numărul 9874/1922 de Tribunalul I. Secția Notariat și a actului de răscumpărare nr.103 din 5 iulie 1922 eliberat din Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe numele M. P..
Din analiza actului de partaj și tranzacție autentificat la nr.1777/1922 și transcris la numărul 9874/1922 de Tribunalul I. Secția Notariat-f.13-15 rezultă că numitul M. P. a dobândit în urma partajului o suprafață de teren cu o întindere de 11 m și 25 cm pe o latură și 9 m și 70 cm pe o altă latură, suprafața totală astfel determinată fiind de 109,12 m.p. De altfel, suprafața partajată prin acest act este cea deținută în baza actului de răscumpărare din 05 iulie 1922-f.20.
Prin urmare, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada că numiții P. M., E. P., T. G., E. C., D. P. și Ș. P. ar fi deținut de pe urma numitului M. P. și suprafața de teren de 88 mp care face obiectul acțiunii, cu atât mai mult cu cat aceste persoane înstrăinaseră teren și prin actul actul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr._ 17.11.1949 la fostul Tribunal I.. Mai mult, chiar în acest ultim act se face referire că vânzătorii dețineau patru părți indivize din 5 părți, astfel încat aceștia nu mai mai aveau calitatea să înstrăineze și a 5 parte din teren.
Instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada că P. M., E. P., T. G., E. C., D. P. și Ș. P. sunt moștenitorii numitului M. P., dovada cotei pe care o dețineau de pe urma acestuia și dovada suprafeței totale a terenului deținut de numitul M. P..
Având în vedere că reclamantul nu a depus la dosar dovada că vânzătorii au avut un drept de proprietate asupra terenului aferent pe care reclamantul susține că au intenționat să îl înstrăineze, prin actul sub semnătură privată se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de valabilitate ale unei convenții de vânzare-cumpărare arătate de art. 948 Cod civil.
Pe de altă parte, din înscrisurile comunicate de DGTLI sector 4 prin adresa_/12.01.2015-f.228 -238, rezultă că din anul 1949 și până în anul 1966, numitul S. Nicolache a fost impus pentru teren în suprafață de 414 mp. În anul 1952 numita P. E. declară și este impusă pentru teren în suprafață de 478 mp și anexă 9 mp. În situația în care autorul reclamantului ar fi dobândit prin act sub semnătură privată suprafața de 88 mp așa cum se susține prin cerere, s-ar fi impus cu această suprafață așa cum s-a impus și cu suprafața de 414 mp. Mai mult, pe lângă faptul că acesta nu a solicitat impunerea, numita P. E. s-a impus ea, în anul 1952 cu suprafața de 478 mp. Deci, dacă aceasta ar fi înstrăinat suprafața deținută de pe urma autorului să așa cum se susține, nu exista nici un motiv rezonabil pentru care, ulterior înstrăinării, numita P. E. să se înscrie în evidențele fiscale.
În anul 1966 autorul reclamantului a fost impus pentru o suprafață de 524 mp teren printr-un proces verbal pentru stabilire impozit pe teren și clădiri-f.235, însă nu există înscrisuri prin care să se stabilească cum a fost scoasă numita P. E. de la impunere și cum a ajuns autorului reclamantului să stăpânească diferența de teren. Cert este că în perioada ulterioară datei la care s-a încheiat actul sub semnătură privată, terenul a rămas în proprietatea numitei P. E..
De altfel, potrivit adresei_/_/16.01.2015 întocmită de Direcția Patrimoniu din cadrul PMB-f.245, rezultă că la nivelul anului 1986 numitul S. Nicolache figura cu suprafața 383 mp, iar restul suprafeței de până la 541 mp cuprinde alte două secțiuni, din care una nu a fost consemnată în cadastru Funciar și una face parte dintr-o suprafață de teren ce a purtat adresa Calea Piscului nr.111.
În anul 1988 imobilul în suprafață totală de 541 mp era afectat de o secțiune dintr-o suprafață mai mare de teren prevăzută ca alee de acces.
Prin urmare, chiar dacă, în baza înscrisului sub semnătură privată pe care reclamantul își întemeiază cererea, acesta a stăpînit la un moment dat terenul, ulterior nu a mai deținut acest teren. Aceste împrejurări sunt confirmate și declarația martorului audiat în cauză-f.191, care arată că, în anul 1974 reclamantul a mutat gardul, fiind luată din proprietatea acestuia aproximativ o jumătate, proprietatea fiind împrejmuită cu gard. După Revoluție reclamantul s-a dus cu gardul mai în față, iar în anul 1996 reclamantul și-a mutat gardul pe perioada deținută inițial.
În consecință, reclamantul a pierdut posesia terenului în anul 1974, iar până la acel moment autorul acestuia sau reclamantul personal nu a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Reocuparea unei porțiuni deținute, după aproximativ 20 de ani de la pierderea posesiei, nu mai poate fi un temei pentru solicitarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, posesia pe care reclamantul o are în prezent neîntemeindu-se pe actul sub semnătură privată, prin predarea terenului de promitenții vanzători, ci prin . teren prin simpla manifestare de voință în acest sens, prin mutarea gardului. Terenul pe care s-a mutat gardul conform evidențelor de la nivelul PMB figura ca alee de acces. Chiar dacă reclamantul a reintrat în posesia unui teren deținut anterior, această posesie, așa cum s-a menționat anterior, nu mai poate fi întemeiată de antecontractul de vânzare-cumpărare.
De altfel, din aceiași adresă a PMB, rezultă că imobilul în suprafață de 541 mp din care face parte suprafața de 88 mp ce face obiectul acțiunii, include în prezent și secțiuni din proprietăți particulare, astfel încât, cu atât mai mult nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Față de cele precizate, instanța apreciază că cererea formulată de reclamant nu este întemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 406 Cod procedură civilă constată renunțarea la judecată a reclamantului la capetele de cerere privind constatarea uzucapiunii de 30 de ani pentru suprafața de teren de 22 mp situată în București, sector 4 și constatarea uzucapiunii de 30 de ani pentru suprafața de teren de 15 mp situată în București, sector 4.
Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. N. D. (CNP_), cu domiciliul în București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL (cod fiscal_), cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, C. E. (CNP_), cu domiciliul în București, B-dl. A. O. nr. 4, ., G. M. (CNP_), cu domiciliul în București, ., sector 3, P. D. (CNP_), cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 și C. T. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 6, ., ., sector 4, precizată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C./8 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5204/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 502/2016. Judecătoria... → |
|---|
