Întoarcere executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 13852/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 10.11. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. U.
GREFIER: Florența B.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI si pe pârâta reclamantă G. Z. SIEBERT A. E., având ca obiect întoarcere executare - rejudecare.
Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 10.11.2015, având nevoie de timp pentru a delibera
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 14.02.2014, reclamantul-pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (denumit în continuare reclamant) a solicitat obligarea pârâtei-reclamante G. Z. SIEBERT A. E. (denumită în continuare pârâtă) la restituirea sumei de 95.927 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală, calculată de la data de 12.12.2011 și până la data plății efective a debitului.
În motivare, reclamantul a arătat că, la solicitarea pârâtei, a fost pornită executarea silită împotriva sa, în cadrul dosarului de executare nr. 17/2011 al B. D. și D..
Executorul a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate de terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, suma urmărită, în cuantum de 95.927 euro, fiind virată la data de 11.12.2011.
Ulterior, titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea a fost desființat în mod irevocabil, prin decizia nr. 383/01.03.2012 a Curții de Apel București, astfel încât se impune restituirea sumei executate.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 722 Cod de procedură civilă.
În urma adresei emise de instanță, au fost înaintate la dosar de către B. D. și D., în copie certificată, dosarul de executare silită nr. 17/2011.
Prin sentința civilă nr. 7848/23.06.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 29.07.2014 sub nr._ .
Prin decizia civilă nr.1338 R/09.06.2015, pronunțată de către Tribunalul București în dosar, s-a admis recursul și s-a dispus casare în întregime a sentinței de fond pronunțate în dosar nr._, cu trimitere spre rejudecare.
Pârâta a depus la dosar o cerere reconvențională, la data de 06.10.2015, prin care a solicitat compensarea creanțelor deținute de către părțile litigante, arătând faptul că pârâta s-a adresat Primăriei S. în vederea emiterii dispoziției de propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr.247/2005.
Se mai relevă faptul că pârâta a primit la data de 16.07.2012 adresa nr._/16.07.2012, de la Primăria S., prin care i se aducea la cunoștință pârâtei că dispoziția a fost redactată, urmând a fi finalizat procesul de semnare și înregistrare după data de 22.07.2012.
Se arată că nici până în prezent nu i s-a comunicat pârâtei dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1145/07.06.2022 pronunțată de Tribunalul București, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 95.927 euro, reprezentând valoarea de circulație a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în S., .. 12, județul Prahova.
La data de 20.10.2011 pârâta a solicitat B. D. și D. începerea executării silite, fiind format dosarul de executare silită nr. 17/2011.
La data de 17.11.2011 executorul a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului de către terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București.
Terțul poprit a indisponibilizat sumele poprite și le-a consemnat pe seama și la dispoziția executorului, prin ordinul de plată nr._/12.12.2011.
Împotriva sentinței ce constituie titlu executoriu a declarat recurs reclamantul S. Român, iar prin decizia nr. 383/01.03.2012 a Curții de Apel București, irevocabilă, a fost admis recursul, în sensul înlăturării obligării acestuia la plata sumei de 95.927 euro.
Potrivit art. 3715 lit. d din C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil litigiului de față în temeiul art.3 din Legea nr.76/2012) „executarea silită încetează dacă…a fost desființat titlul executoriu”, iar conform art. 3791 Vechiul Cod de procedură civilă, în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept”, dispozițiile art. 4041 - 4043 C. proc. civ. de la 1865fiind aplicabile.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că desființarea titlului executoriu, actul inițial în baza căruia a început și s-a desfășurat executarea silită, conduce la desființarea de drept a actelor de executare efectuate în baza sa.
Având în vedere că titlul executoriu în baza căruia a început și s-a desfășurat executarea silită de către B. D. și D. la cererea creditoarei a fost desființat în mod irevocabil, instanța constată că actele de executare efectuate în baza acestuia în dosarul de executare sunt desființate de drept.
Potrivit art. 4041 Vechiul Cod de procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă, instanța reține faptul că, potrivit disp.art.1143-1145 din C. civ. din 1864 (aplicabil în speță, în temeiul art.3 din Legea 71/2011 din 2011), „Când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile în felul și cazurile exprese mai jos. Compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective. Compensația n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile. Prestațiile în fructe, al căror preț este regulat prin mercuriale, se compensează cu sumele lichide și exigibile.”
Din dispozițiile citate rezultă faptul că instituția compensației operează numai între două creanțe certe, lichide și exigibile.
Potrivit art.16 din Legea nr.165/2013 „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”, iar conform art.21 din același act normativ „În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6). În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot/poate stabili suprafața și/sau descrierea, din punct de vedere arhitectural, a construcțiilor pentru care se stabilesc despăgubiri, se acordă măsuri compensatorii pentru o suprafață utilă de 21 mp. Evaluarea se face prin aplicarea valorii minime din grila notarială aplicabilă spațiilor de locuit din zona respectivă. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. ” art.31 din Legea nr.165/2013, „În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar. În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.”
În dosarul dedus judecății, întrucât pârâta nu a făcut dovada deciziei emise de către autoritățile administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care să se stabilească cuantumul despăgubirii datorate pârâtei, instanța reține faptul că pretinsa creanță invocată de către pârâtă nu îndeplinește condiția certitudinii și lichidității.
Astfel, nefiind îndeplinite condițiile compensației legale, instanța va respinge cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ca neîntemeiată.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va admite cererea de întoarcere a executării silite și va obliga pârâta să restituie suma de 95.927 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală, calculată de la data de 12.12.2011 până la data plății efective a debitului.
De asemenea, instanța va respinge cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 alin.1 C. proc. civ., instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul ales în București, .. 13, sector 2, în contradictoriu cu pârâta G. Z. SIEBERT A. E., cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., sector 2 și cu domiciliul procesual la Cabinetul de Avocat C. M., cu sediul în Mogoșoaia, ., jud. I..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 95.927 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală calculată de la data de 12.12.2011 până la achitarea integrală a debitului.
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ca neîntemeiată.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. UlariuFlorența B.
Red. Jud. C.C.U / Tehnored. C.C.U si F.B/ 4 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 514/2016. Judecătoria... → |
|---|
