Întoarcere executare. Sentința nr. 313/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 313/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.313
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul I. A. A. în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus de către contestatorul I. A. răspuns la întâmpinare precum și dovada achitării taxei de fotocopiere a dosarului de executare în cuantum de 90,52 lei, după care:
Instanța, verificându-și competența, invocă din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sector 4 București și reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2015, contestatorul I. A. A. a solicitat în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea executării silite ca face obiectul dosarului de executare nr. 92/2014 al SCPEJ Franz R. C. și T. A. R., întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/30.06.2011 nu mai poate produce efecte cu privire la sancțiunea complementară ca urmare a faptului textul de lege care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire a fost abrogat de art. II din Legea 144/2012. De asemenea, a mai arătat că procesul verbal nu este titlu executoriu întrucât nu a fost respectată procedura de comunicare a acestuia în mod legal. Am mai arătat că nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la poprire, iar în cuprinsul cheltuielilor de executare sunt cuprinse anumite sume ce nu pot fi dovedite.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 632, art. 667 alin. 2, art. 673, art. 674, art. 686, art. 712, art. 723 alin. 1 C.proc.civ., art. 12, art. 25 și art. 27 din OG 2/2001, art. II din Legea 144-2012, art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată arătând că procesul verbal a fost comunicat în mod legal și că contestatorul nu a formulat plângere contravențională pentru a fi înlăturat tariful de despăgubire.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat apărările referitoare la comunicarea procesului verbal și a inexistenței obligația de a plăti tariful de despăgubire în situația intrării în vigoare a unei legi contravenționale mai favorabile.
A fost atașat dosarul de executare nr. 92/2014 al SCPEJ Franz R. C. și T. A. R..
Analizând excepția necompetenței teritoriale invocată de instanța din oficiu reține:
Creditoarea CNADNR SA a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului S. F. în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/30.06.2011, formându-se dosarul de executare nr. 92/2014 al SCPEJ Franz R. C. și T. A. R..
Se reține că aceasta executare silită a început după data de 15.02.2013, fiindu-i aplicabile dispozițiile din noul Cod de procedură civilă, conform art. 3 din Legea 76/2012.
Prin urmare, pentru a se stabili instanța competentă trebuie avute în vedere dispozițiile art. 713 N.C.p.civ., care stabilește care este instanța de executare.
Dar mai întâi, trebuie văzut că instanța de executare este, conform art. 650 N.C.p.civ. (în forma în vigoare la momentul începerii executării silite), judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc are face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Este de remarcat că în speța de față, încuviințarea executării silite a fost admisă de Judecătoria sector 3 în a cărei circumscripție se află sediul executorului judecătoresc, aceasta fiind astfel instanță de executare (f. 87).
Instanța reține că deși, între timp a fost publicată decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 și a intervenit modificarea art. 650 alin. 1 prin Legea 138/2014, acestea nu pot avea efect asupra executărilor silite aflate în curs anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial întrucât ea produce efecte numai pentru viitor.
Astfel, competența instanței de executare a fost stabilită la data sesizării cu cererea de încuviințare a executării silite, iar competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regula fiind consacrată de art. 25 alin. 2 N.C.proc.civ.
A admite aplicarea efectelor deciziei Curții Constituționale față de cererile de executare silită înregistrate anterior publicării acesteia în Monitorul oficial ar însemna a recunoaște o aplicare retroactivă a acestei decizii ceea ce contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție care prevăd că deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Trebuie menționat faptul că deși la data de 16.07.2014 s-a publicat decizia CCR nr. 384/2014, ea produce efecte pentru viitor, iar pentru cererile de executare silită (inclusiv soluționarea contestației la executare) înregistrate până la această dată, este aplicabilă norma juridică de la art. 650 alin. 1 C.proc.civ., o soluție contrară ducând la încălcarea principiului neretroactivității deciziilor Curții Constituționale.
De asemenea, dispozițiile din Legea 138/2014 nu sunt de imediată aplicare (regulă consacrată de vechiul cod de procedură civilă), ci se aplică doar executărilor silite începute după data de 19.10.2014, ceea ce nu este cazul în speță, față de dispozițiile 25 alin. 2 N.C.proc.civ.
Prin urmare, nu poate fi considerate instanță de executare Judecătoria sector 4 prin aplicarea criteriului referitor la domiciliul debitorului întrucât instanța de executare a fost stabilită cu mult înaintea acestor modificări legislative din 2014 ca fiind Judecătoria sector 3 prin raportare la art. 650 alin. 1 C.proc.civ., având următoarea formă la momentul începerii executării silite: instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța apreciază că Judecătoria sector 3 rămâne instanță de executare care judecă toate incidentele ce rezultă din executarea silită, inclusiv contestația la executare ca urmare a respectării principiului unicității instanței de executare instituit de Noul Cod de procedură civilă și a principiului aplicării normei procesuale civile în vigoare la data formulării cererii de executare silită chiar dacă între timp s-a modificat art. 650 alin. 1 C.proc.civ. prin Legea 134/2014.
Prin urmare, în temeiul art. 713 coroborat cu art. 650 alin. 1 și 2 N.C.p.civ., și art. 131 și art. 130 N.C.p.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sector 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină cauza privind pe contestatorul I. A. A. cu domiciliul ales la SCA I. și I. din București, Calea Moșilor, nr.21, . și intimata CNADNR SA cu sediul în București, ..401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei sector 3.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./5ex/ 2016
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 377/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 608/2016. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
