Pretenţii. Sentința nr. 5744/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5744/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 5744/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS4B :2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr.5744
Ședința publică din data de 24.05.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. C. R.
GREFIER: A. E. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta Asociația de proprietari . cu pârâta C. V. și chemata în garanție S. G. P., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.05.2016, când a pronunțat prezenta.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13.08.2015 sub nr._/302/2015, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI B. 24, ., Sector 5, Mun. București, în contradictoriu cu pârâta C. V. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale de 5 575, 10 lei, din care suma de 2 965, 74 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada iunie 2013 - martie 2015, la care se adaugă suma de 2 211, 95 lei reprezentând penalități la sumele restante aferente perioadei februarie 2013 – martie 2015, calculate până la data de 10 august, precum și în continuare până la plata cotelor de întreținere, suma de 30 lei reprezentând fond de rulment, iar suma de 367, 41 lei reprezentând fond reparații.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta este proprietara apartamentului nr. 28, locuit de doamna S. G. P., care are un drept de uzufruct viager, fiind acumulate datorii la întreținere în cuantum de 2 965, 74 lei, la care s-au calculat penalități de întârziere de 0,2 %/zi potrivit hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din 19 decembrie 2012.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept, și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile Legii 230/2007 și ale Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza către Judecătoria Sectorului 4 București, dosarul fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2016 sub nr._ .
La data de 01.10.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție. Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii întrucât cotele de întreținere nu îi pot fi imputate deoarece nu a locuit niciodată în imobil, care se află în posesia doamnei S. G. P. care deține un drept de uzufruct viager asupra proprietății sale. A mai arătat că din înscrisurile depuse de reclamantă nu rezultă modul de calcul al fondului de reparații.
Pârâta a chemat în garanție pe S. G. P., arătând că aceasta are calitatea de uzufructuar și este obligată să își achite contravaloarea cotelor de întreținere, penalitățile, fondul de rulment și fondul de reparații, bucurându-se de utilitățile puse la dispoziție de asociație.
În drept, a învederat dispozițiile art. 72 C.proc.civ. și art. 205 C:proc.civ., iar în ceea ce privește temeiul de drept material a arătat în fața instanței că își fundamentează acțiunea pe răspundere civilă delictuală.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu suma de 383,75 lei.
Reclamanta a depus la data de 28.10.2015 răspuns la întâmpinare și la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale, arătând că singura persoana ce poate fi obligată la plata cotelor de întreținere este proprietarul, iar fondul de reparații este stabilit conform hotărârii adunării generale din 29 ianuarie 2014. Referitor la cererea de chemare în garanția a arătat că se impune disjungerea acesteia.
La data de 27.11.2015 reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de 367, 58 lei, din care suma de 270, 37 lei reprezintă cote întreținere restante pentru perioada iunie 2015 – septembrie 2015, suma de 17, 21 lei reprezentând penalități pentru perioada iunie – august 2015, calculate până la data de 25 noiembrie 2015, iar suma de 80 lei reprezintă fond de reparații.
La data de 31.03.2016 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție.
Persoana chemată în garanție nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta C. V. este proprietara apartamentului nr. 28 situat în Mun. București, ., ., (f. 86 – dosar Judecătoria Sectorului 5).
În continuare, analizând listele de întreținere depuse la dosar ( f. 7-51, 114-121 - dosar Judecătoria Sectorului 5; f. 10-14, f. 24-31), potrivit fișei de cheltuieli (f. 3-4, f. 112 - dosar Judecătoria Sectorului 5) și extrasului de cont (f. 5-6, f. 110 - dosar Judecătoria Sectorului 5) instanța constată că, la apartamentul nr. 28 situat în ., ., în urma modificării acțiunii, s-au înregistrat restanțe la cotele de întreținere în cuantum de 3 236, 11 lei reprezentând cote întreținere restante pentru perioada iunie 2013 – septembrie 2015, la care se adaugă suma de 30 lei reprezentând fond rulment și suma de 447, 41 lei reprezentând fond de reparații, precum și suma de 2 211, 95 lei reprezentând penalități întârziere aferente perioadei februarie 2013 – martie 2015, calculate până la data de 10 august 2015 și suma de 17, 21 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei iunie – august 2015 calculate până la data de 25.11.2015.
În drept, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Aceeași prevedere este cuprinsă și în dispozițiile art. 32 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
De asemenea, conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Art. 50 din Legea nr. 230/2007 stipulează că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În cauza de față, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosarul cauzei (f. 9), pârâta C. V. este proprietara apartamentului nr. 28, astfel că îi revine obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere comune prin achitarea cotelor de întreținere lunare aferente apartamentului pe care îl dețin în proprietate. Din economia textelor anterior enunțate rezultă așadar obligația proprietarului de a achita cotele de întreținere, iar nu a persoanelor care locuiesc în imobil.
În acest sens, instanța constată că a fost sesizată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . cerere având ca obiect plata cotelor de contribuție restante la cheltuielile asociației. Prin urmare, instanța apreciază că trebuie să analizeze dacă se deține de către reclamantă o creanță certă, lichidă și exigibilă față de pârât.
Astfel fiind, având în vedere dispozițiile legale care instituie obligația pârâtei de a contribui la plata cotelor comune, cât și listele cuprinzând cotele de întreținere restante, respectiv fișa de cheltuieli și extrasul de cont, instanța reține că reclamanta are o creanță certă și lichidă, în cuantum de 3236, 11 lei reprezentând cote întreținere restante pentru perioada februarie 2013 – septembrie 2015. De asemenea, creanța este exigibila, trecând un termen mai mare de 20 de zile din momentul afișării cotelor de contribuție pe listele asociației. De altfel, termenul este mai mare chiar de 90 de zile, acțiunea fiind astfel admisibila, în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007.
Prin urmare, având în vedere și faptul că pârâta nu au contestat modul de calcul al cotelor de întreținere, în temeiul art. 50 din Legea nr. 230/2007, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 3236, 11 lei reprezentând cote întreținere restante pentru perioada februarie 2013 – septembrie 2015.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, conform art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. De asemenea, alineatul al treilea al articolului menționat reglementează ca sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
Totodată, potrivit art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Așadar, se concluzionează că penalitățile nu sunt datorate în temeiul legii, ci în urma manifestării de voință a asociației, realizată prin proprietarii ce fac parte din asociație, urmată de adoptarea unui hotărâri în acest sens.
Prin urmare, pentru a se putea percepe penalități de întârziere proprietarilor ce nu au achitat la termen obligațiile ce decurg din prezenta lege, trebuie să existe un proces verbal al adunării generale a proprietarilor.
Așa fiind, instanța reține că, pentru debitul restant, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 19.12.2012 (fila nr. 32-39) și conform Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 29.01.2014 (fila nr. 44-53), asociația reclamantă a calculat penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, în cuantum de 2 211, 95 lei, aferente perioadei februarie 2013 – martie 2015, calculate până la data de 10 august 2015 și în cuantum de 17, 21 lei, aferente perioadei iunie – august 2015 calculate până la data de 25.11.2015, urmând a fi obligată pârâta la plata acestor sume, precum și la plata penalităților de întârziere calculate asupra cotelor de întreținere aferente perioadei februarie 2013 – martie 2015, în continuare până la data plății, fără a depăși cuantumul cotei restante lunare la care s-a aplicat.
În ceea ce privește fondul de rulment și fondul de reparații, instanța reține că acestea sunt datorate în temeiul Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 19.12.2012 (fila nr. 32-39) și în temeiul Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 29.01.2014 (fila nr. 44-53). Așa fiind, pârâta datorează suma de 30 lei reprezentând fond rulment și suma de 447, 41 lei reprezentând fond de reparații, astfel cum rezultă și din listele de întreținere, precum și din extrasul de cont.
În consecință, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței debitului calculat.
Față de considerente arătate mai sus, având în vedere faptul că pârâta nu și-a executat de bunăvoie obligația de a plăti la scadență cotele de întreținere lunare aferente apartamentului nr. 7, în temeiul art. 46 alin.1 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art.32 alin.1 din H.G. nr.1588/ 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost modificată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3 236, 11 lei reprezentând cote întreținere restante pentru perioada iunie 2013 – septembrie 2015, la care se adaugă suma de 30 lei reprezentând fond rulment și suma de 447, 41 lei reprezentând fond de reparații, precum și suma de 2 211, 95 lei reprezentând penalități întârziere aferente perioadei februarie 2013 – martie 2015, calculate până la data de 10 august 2015, cote la care se vor calcula în continuare penalități până la data plății, fără a depăși cuantumul cotei restante lunare la care s-a aplicat penalitatea și suma de 17, 21 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei iunie – august 2015 calculate până la data de 25.11.2015.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere solicitarea reclamantei, precum și faptul că aceasta a câștigat procesul, instanța va admite cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 520 lei, din care suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat (f. 109 – dosar Judecătoria Sectorului 5), iar suma de 20 lei reprezentând cheltuieli către OCPI.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta C. V. prin care s-a chemat în garanție S. G. P., instanța reține că, potrivit art. 72 C.proc.civ., partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri. Rațiunea textului anterior enunțat are în vedere evitarea unui proces ulterior prin care partea ce cade în pretenții se poate regresa cu o acțiune în despăgubiri.
În cauza de față, în raport de cauza juridică a cererii de chemare în garanție, respectiv în raport de temeiul de drept material învederat de către pârâtă, instanța apreciază cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Astfel, pârâta și-a fundamentat cererea de chemare în garanție, sub aspectul dreptului material, pe răspunderea civilă delictuală. Potrivit art. 1349 alin. 1 din Codul civil „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin. 2 „cel care, având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le achite integral”. Dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil stipulează că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă
În acest sens, în raport de prevederile anterior enunțate, instanța reține că, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Dacă în ceea ce privește existența unui prejudiciu acesta poate fi cuantificat în sumele pe care pârâta urmează a le plăti către asociația de proprietari, instanța apreciază că în cauza de față nu este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite. Astfel, pentru a se reține existența unei fapte ilicite este necesar a exista o acțiune sau inacțiune contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Așadar, esențial pentru reținerea faptei ilicite este existența unei acțiuni sau inacțiuni contrare legii.
În speță, instanța apreciază că fapta persoanei chemate în garanție S. G. P. nu îmbracă forma unei fapte ilicite întrucât aceasta ocupă apartamentul nr. 28 în baza unui drept subiectiv civil conferit de dreptul de uzufruct instituit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1663 din 02.11.2000 de BN EXPERT .
Prin urmare, chemata în garanție nu a comis o faptă contrară legii prin locuirea în apartamentul nr. 28 situat în Mun. București, ., ., iar în temeiul legii, cotele de întreținere se plătesc de către proprietar, pârâta având posibilitatea formulării unei acțiuni în regres în măsura în care face dovada existenței unei obligații a persoanei chemate în garanție de a restitui cheltuielile privind cotele de întreținere, obligația rezultată dintr-un act juridic civil sau dintr-un fapt licit juridic civil, iar nu dintr-o faptă ilicită.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru a fi obligată chemata în garanție la restituirea către pârâtă a contravalorii cotelor de întreținere la care a fost obligată către reclamantă, urmând a fi respinsă cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sediul în București, ., sector 5 și pe pârâta C. V. cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr.240, ., . și domiciliul ales la C..Av. Ceausene I. R. din București, ., sector 1.
Obligă pârâta C. V. să plătească reclamantei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 3 236, 11 lei reprezentând cote întreținere restante pentru perioada iunie 2013 – septembrie 2015, la care se adaugă suma de 30 lei reprezentând fond rulment și suma de 447, 41 lei reprezentând fond de reparații, precum și suma de 2 211, 95 lei reprezentând penalități întârziere aferente perioadei februarie 2013 – martie 2015, calculate până la data de 10 august 2015, cote la care se vor calcula în continuare penalități până la data plății, fără a depăși cuantumul cotei restante lunare la care s-a aplicat penalitatea, precum și suma de 17, 21 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei iunie – august 2015 calculate până la data de 25.11.2015.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 525 lei reprezentând onorariu avocat, iar suma de 20 lei reprezentând cheltuieli către OCPI.
Respinge cererea de chemare în garanție privind pe chemata în garanție S. G. P. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 24.05.2016.
Președinte, Grefier,
T. C. R. A. E. B.
Red.jud.T.C.R./teh.A.B/6 ex./
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5298/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5941/2016. Judecătoria... → |
|---|
