Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5285/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5285/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5285/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II –A CIVILĂ
.....
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5285
Ședința din camera de consiliu din data de 07 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: A. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. Muntenia SA și pe pârâta D. S., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, cererea soluționându-se fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la art. 1027 alin. 1 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă
Instanța, conform art. 258 și art. 255 raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, constată că proba cu înscrisuri propusă de reclamantă este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei, astfel că o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului si rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 10.04.2015, sub nr._, reclamanta S.C. E. E. Muntenia S.A. a chemat-o pe pârâta D. S., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.623,41 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale emise perioada februarie 2012 – mai 2013, precum și a sumei de 1.000,29 lei, reprezentând penalități de întârziere. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul unor raporturi contractuale convenite cu pârâta, i-a atribuit acesteia codul de client_, în baza căruia i-a livrat energie electrică. Corelativ, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de E. E. Muntenia SA, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii.
Reclamanta a arătat că, între părți, operează condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin decizia A.N.R.E. nr.57/1999 și aplicabil la nivel național, care, în art. 7 c și art. 11 alin. 1 și 2 reglementează aceste aspecte privind obligația consumatorului de plată a facturilor ce cuprind contravaloarea energiei electrice consumate.
Totodată, reclamanta a învederat că această obligația de plată este prevăzută și de Legea energiei electrice, conform art. 54 din Legea nr. 13/2007 și art. 59 și 61 alin.2 din Legea nr.123/2012.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a arătat că aceasta este reglementată de art. 200 alin.5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului de către debitoare, reclamanta a învederat că aceasta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația sa financiară.
A mai arătat reclamanta că facturarea, respectiv emiterea facturilor s-a realizat conform art. 155 alin.28 din Codul fiscal, potrivit căruia semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen au fost calculate penalități, conform contractului, respectiv art.11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 alin.1 și 2, art. 223 alin.3, art.277, art.453, art. 628 alin.2, art.662, art. 1025- 1032 noul Cod de procedură civilă; art.1270, art.1516, art.1535 Noul Cod Civil, art.969 si urm. art.1073 vechiul Cod civil, art.120 alin.7 din OG nr.92/2003; art.155 alin.28 Cod fiscal; art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, decizia A.N.R.E nr.57/1999 pentru aprobarea contractelor –cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr.5/21.02.2003 privind modificarea contractelor – cadru de furnizare a energiei electrice; vechea lege a energiei electrice nr.13/2007; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012. În temeiul art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, situația centralizată a soldului; somația nr.3197/02.07.2013 și dovada comunicării acesteia către pârâtă; facturile emise; contractul – cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1009 –_-02/18.11.2003.
Conform art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, pârâtei i-au fost comunicate, în mod legal, cerere de chemare în judecată, înscrisurile doveditoare anexate acesteia și un formular de răspuns, însă aceasta nu a depus la dosar un răspuns la pretențiile reclamantei și nici nu s-a apărat în alt mod.
Conform art.1.029 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei a avut loc în cameră de consiliu, fără citarea părților. Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 18.11.2003, între Filiala de distribuție și furnizare a energiei electrice Electrica Muntenia Sud, în calitate de furnizor, și pârâta D. S., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul nr. 1009-_-02, având ca obiect furnizarea de energie electrică către consumatori casnici la locul de consum situat în București, sector 5, ., Z5, .> În temeiul acestui contract, în perioada februarie 2012 – mai 2013, reclamanta a emis în sarcina pârâtei facturile fiscale nr._/14.02.2012,_/02.07.2012,_/14.01.2013,_/07.05.2013, în valoare totală de 8623,41 lei.
În drept, având în vedere data inițierii raporturilor contractuale dintre părți, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864, denumit în continuare Cod civil. Conform art. 969-970 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună credință.
Nerespectarea prevederilor art. 969-970 cod civil angrenează răspunderea civilă contractuală a părții culpabile, în condițiile art. 1073 și următoarele Cod civil, în temeiul cărora creditorul are dreptul de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului. Totodată, în cauză sunt aplicabile și prevederile speciale ale Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care prevede, în art. 59, că În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, instanța reține că, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că, în temeiul contractului dintre părți și al facturilor atașate cererii de chemare în judecată, pârâta datorează reclamantei suma de 8623,41 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate, iar, în prezentul litigiu, nu a dovedit achitarea acesteia, motiv pentru care pretențiile principale ale reclamantei sunt întemeiate.
Cu privire la majorările de întârziere în cuantum de 1000,29 lei, solicitate de către reclamantă, instanța reține că, potrivit art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 123/2012, (2) Nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: a) penalizări. În acest sens, prin art. 11 din contract, părțile au prevăzut că neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități pentru fiecare zi de întârziere după cum urmează:a. penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, b. penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței. Conform acestor prevederi legale și contractuale, reclamanta a procedat în mod corect la perceperea acestei sume de bani, cu titlu de penalități de întârziere, conform art. 119- 1201 din Codul de procedură fiscală.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . SA împotriva pârâtei D. S., care va fi obligată la plata sumelor de bani indicate mai sus.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul ales în București, sector 2, ..10A, cladirea C3, ./_/2008 și CUI_ împotriva pârâtei D. S., domiciliată în București, sector 5, ., ., ., având CNP_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 8.623,41 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale emise perioada februarie 2012 – mai 2013, precum și suma de 1.000,29 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. A. S.
Red I.S/Th.red.A.S., I.S./4 ex./01.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4231/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 917/2015. Judecătoria... → |
|---|
