Pretenţii. Sentința nr. 7198/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7198/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 7198/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
Număr în format vechi: _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7198
Ședința publică din: 09.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A. L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect pretenții, iar ca părți: reclamantul F. DE G. A DEPOZITELOR ÎN SISTEM BANCAR, LICHIDATOR AL BĂNCII ROMÂNE DE SCONTși pârâta S. (fostă L.) M..
Cursul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 17.09.2015 ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța a reținut cauza spre soluționare.
Având nevoie de timp pentru a delibera și a consemna minuta, în temeiul art. 260 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2004, sub nr. 8485/2004, reclamantul F. DE G. A DEPOZITELOR IN SISTEM BANCAR, LICHIDATOR AL BĂNCII ROMANE DE SCONT a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ ROL, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data alimentării contului pârâtei și până la data stingerii efective a datoriei către bancă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 14.11.2001 contul curent al pârâtei, nr. 251-_ deschis la Banca Română de Scont SA, a fost alimentat prin operațiuni bancare ce au fost realizate fără a avea la bază documente justificative cu suma de_ ROL, având drept sursă fondurile bănești proprii și atrase ale băncii, fapt ce a determinat diminuarea nejustificată a patrimoniului băncii, concomitent cu mărirea patrimoniului pârâtei.
Deși pârâta avea obligația de a sesiza banca despre înregistrarea în contul său a unei sume necuvenite și a restitui băncii această sumă de bani, pârâta a ridicat neîndreptățit de la casieria băncii, în numerar, suma de_ ROL, astfel cum rezultă din ordinul de plată numerar nr._/14.11.2001, semnat de aceasta. Prin faptul ridicării în numerar, din casieria băncii, se confirmă folosirea de către pârâtă în interes propriu a acelei sume și realizarea astfel a îmbogățirii fără justă cauză, respectiv a măririi patrimoniului sau în dauna patrimoniului băncii, născându-se obligația restituirii sumei primită în cont ca nedatorată.
În ceea ce privește capătul II din cerere, reclamanta a arătat că solicită plata dobânzii legale, în temeiul art. 43 Cod comercial, potrivit cărora datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
S-a mai arătat că, pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, banca a invitat pârâta la conciliere directă prin notificarea nr. 844/08.06.2004, respectând astfel dispozițiile art. 720 alin1 C.pr.civ., însă pârâta nu a dat curs invitației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 992, 994 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art. 109 și 720 C.pr.civ.
În susținere, reclamanta a depus la dosar sentința civilă nr. 79/SIND pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1614/2002, notificarea nr. 844/08.06.2004, dovada comunicării, formular pentru deschidere cont curent, documente contabile.
La data de 16.08.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare (f. 22 - 23), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Pe cale de excepție, a fost invocată lipsa calității procesuale active, în raport de dispozițiile art. 992 Cod civil, având în vedere că suma de bani solicitată prin acțiune ar proveni de la M. D., singura persoană care ar putea avea calitate procesuală activă, neavând nicio relevanță juridică dacă acea sumă avea o proveniență legală sau nu.
În motivare, pârâta a arătat că, la începutul anului 2001, având calitatea de salariată a Grupului Financiar Gelsor, în urma deciziei organelor de conducere, împreună cu ceilalți angajați ai grupului, le-au fost deschise conturi bancare la Banca Română de Scont Sucursala București. După o scurtă perioadă, sub pretextul remedierii unor defecțiuni în sistemul informatic, președintele băncii, T. N. i-a solicitat să semneze o . documente „în alb” pentru reglarea unor tranzacții efectuate din greșeală în contul său.
A susținut pârâta că respectivele operațiuni s-au efectuat fără știrea sa, aspecte recunoscute de T. N. în cursul efectuării urmăririi penale care a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 301/2001. De asemenea, nu cunoaște faptul că, la data de 14.11.2001 ar fi ridicat suma de_ ROL, nu știe să-i fi fost virată suma de_ lei de către numita M. D. și nici nu poate explica proveniența sumei de bani care reprezintă diferența de bani dintre numerarul ridicat (_ ROL) și suma virată de M. D. (_ lei).
În fine, pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze, față de existența dosarului de urmărire penală nr. 34/P/2002 aflat spre soluționarea la P. Național Anticorupție privind pe inculpatul T. N. fost președinte al Băncii Române de Scont.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 09.09.2004, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, în sensul calculării dobânzii legale în cuantum de_, 28 lei, instanța punându-i în vedere să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 16.618.236 ROL și timbru judiciar de 50 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Prin sentința civilă nr. 5332/30.09.2004, instanța a admis excepția netimbrării acțiunii, invocată din oficiu, anulând cererea formulată, ca nefiind timbrată.
Prin Decizia comercială nr. 665/23.06.2005, Tribunalul București a admis recursul formulat de recurenta F. DE G. A DEPOZITELOR IN SISTEM BANCAR, LICHIDATOR AL BĂNCII ROMANE DE SCONT, casând sentința atacată și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În acest sens, la data de 22.07.2005, pe rolul acestei instanțe a fost reînregistrat prezentul dosar, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2005, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului nr. 34/D/P/2005.
La data de 25.08.2014, reclamantul a depus la dosar cerere de redeschidere a judecății, în temeiul art. 245 C.pr.civ., având în vedere că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală, față de pârâta din prezenta cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 244 alin. 2 C.pr.civ., pentru motivele reținute în cuprinsul respectivei încheieri de ședință (f. 121).
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost comunicat în fotocopie, dosarul nr. 879/P/2011 (f. 74 - 119).
II. SOLUȚIA INSTANȚEI
În fapt, în urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 14.11.2001 contul curent al pârâtei S. (fostă L.) M., nr._, deschis la Banca Română de Scont – SA, a fost alimentat prin operațiuni bancare ce au fost realizate fără a avea la bază documente justificative, în înțelesul Legii contabilității nr. 82/1991 și al Ordinului BNR nr. 344/1997 (din dispoziția președintelui BRS, N. T., condamnat de Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și constituire a unui grup infracțional organizat), cu suma de_ lei vechi, având drept sursă fondurile bănești proprii și atrase ale băncii, fapt ce a determinat diminuarea nejustificată a patrimoniului băncii concomitent cu mărirea patrimoniului pârâtei.
Suma primită în cont de către pârâtă provine dintr-o creditare fără documente, din sursele proprii ale băncii, a contului . SA, după care, prin transferarea succesivă a acesteia prin contul . SRL și prin cel al numitei M. D., banii au ajuns fără legitimitate în contul pârâtei.
Potrivit Normelor referitoare la condițiile generale de afaceri în banca Astra (Banca Română de Scont), de care pârâta a luat cunoștință o dată cu semnarea formularului de deschidere a contului curent (f. 14, 15), aceasta avea obligația de a sesiza banca despre înregistrarea în contul său a unei sume necuvenite și de a restitui această sumă către bancă.
După ce i-a fost alimentat contul, fără a-și respecta obligația de a sesiza banca despre înregistrarea în contul său a unei sume necuvenite și fără a restitui băncii această sumă de bani, pârâta a ridicat de la casieria băncii, în numerar, suma de_ lei vechi, conform ordinului de plată numerar_/14.11.2001, semnat de pârâtă (f. 16, 17).
Prin sentința civilă nr. 79/16.04.2002, pronunțată în dosarul nr. 1614/2002 al Tribunalului B. (f. 5 – 10), a fost admisă cererea formulată de BNR și s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei BRS.
Prin notificarea nr. 844/08.06.2004 (f. 11), Banca Română de Scont SA, bancă în faliment, a convocat pârâta S. (fostă L.) M., la sediul băncii, în vederea soluționării litigiului prin conciliere directă, în caz contrar, urmând a se recurge la acționarea pârâtei în instanță pentru recuperarea sumei de_ lei vechi și pentru recuperarea beneficiului aferent, nerealizat de bancă, la valoarea dobânzii legale, atât cât va fi fost acesta, de la data alimentării contului și până la data stingerii datoriei către bancă.
Fără să fie susținute de vreun mijloc de probă, prin întâmpinare (f. 22), pârâta a făcut următoarele susțineri: la începutul anului 2001, având în vedere calitatea de salariată a Grupului Financiar Gelsor, sediul central, în urma deciziei organelor de conducere, împreună cu ceilalți angajați ai grupului, le-au fost deschise conturi bancare la Banca Română de Scont, Sucursala București, context în care, după o scurtă perioadă, sub pretextul remedierii unor defecțiuni în sistemul informatic, președintele băncii, T. N. i-a solicitat semnarea unei serii de documente „în alb” pentru „reglarea” unor tranzacții efectuate din greșeală în contul pârâtei.
Pârâta a mai precizat că aceste operațiuni s-au făcut fără știrea sa, învederând și faptul că nu cunoaște ca în data de 14.11.2001 să fi ridicat suma de_ lei vechi și nu știe să îi fi fost virată suma de_ lei vechi de către numita M. D. și nici nu poate să explice proveniența sumei de bani care reprezintă diferența de bani dintre numerarul ridicat (_ lei vechi) și suma virată de M. D. (_ lei vechi).
F. de G. al Depozitelor în Sistemul Bancar, lichidator al Băncii Române de Scont, a formulat mai multe plângeri penale, printre altele, și împotriva pârâtei L. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, gestiune frauduloasă, utilizarea de credite în alte scopuri, fals intelectual, uz de fals, tăinuire.
Prin Ordonanța nr. 879/P/2011 din 22.09.2014 dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. 879/P/2011 (f. 65 și 75 și următoarele), s-a dispus clasarea față de, printre alții, L. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 indice 1 C.pen., art. 214 Cod penal și art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 289 C.pen., art. 221 C.pen., cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
În raport de această soluție penală, prin încheierea de ședință din 12.02.2015, în prezenta cauză a fost admisă cererea formulată de reclamant și s-a dispus repunerea pe rol a cauzei suspendate la data de 12.10.2005 (f. 32), în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
În drept,
ASUPRA EXCEPȚIEI LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE ACTIVE invocate de pârâtă, unite cu fondul, deliberând conform art. 137 C.pr.civ., cu prioritate față de fondul cauzei, instanța constată netemeinicia acesteia, pentru următoarele considerente:
Pârâta și-a întemeiat incidentul procesual invocat prin faptul că suma de bani solicitată prin petitul cererii de chemare în judecată nu ar fi aparținut reclamantului, nu ar fi fost ai băncii, transferul operându-se din contul unei alte persoane fizice, M. D..
Cu toate acestea, din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv, din Ordonanța penală nr. 879 și din extrasul expertizei efectuate în dosarul nr. 34/D/P/2005, rezultă însă că suma de bani provine din creditări și debitări succesive a mai multor conturi, din sursele băncii. Sumele de bani care au constituit obiectul delapidării BRS cercetate penal, inclusiv cele solicitate prin petitul cererii de chemare în judecată care a deschis prezentul dosar civil, provin din patrimoniul BRS, ca urmare a efectelor contractului de cont curent.
La data producerii faptului juridic menționat de reclamant drept cauză a prezentei acțiuni civile, în 2001, contractul de cont curent era reglementat de art. 370 din Codul comercial, care prevedea: „contractul de cont curent produce strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra patrimoniului lor, prin aceea ca el le trece în debitul său, și novațiunea obligațiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile primitorului lor, aceste prevederi fiind preluate și în Noul cod civil la art. 2173, potrivit cu care, prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă primitorului, prin înregistrarea acestora în cont. Obligațiile din remiterile anterioare se novează și creanțele reciproce se compensează până la concurența debitului și creditului, sub rezerva plății soldului creditor, dobânzile curgând pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului și se socotesc pe zile, dacă părțile nu convin altfel.
Având în vedere că prin calitatea procesuală activă se înțelege identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului obiect al raportului juridic dedus judecății, față de cele mai sus reținute, cu aplicarea prevederilor art. 370 din Codul Comercial, conform art. 144 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care efectele contractului de cont bancar curent încheiat înainte de data intrării în vigoare a Codului civil și care s-a încheiat pe termen nedeterminat, sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii lor, instanța constată justificată calitatea procesuală activă a reclamantului care solicită în prezentul dosar civil o sumă dobândită de pârâtă, prin încasare fără justă cauză, provenită din patrimoniul băncii.
ASUPRA FONDULUI CAUZEI, raportând dreptul incident situației de fapt reținute, instanța constată temeinicia acțiunii. Soluția se întemeiază pe următoarele argumente:
Din analiza cererii de chemare în judecată prin prisma situației de fapt reținute în urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând și cauza juridică a acțiunii (f. 3, pagina a doua a cererii de chemare în judecată unde este invocată instituția juridică a îmbogățirii fără justă cauză), instanța constată că sunt îndeplinitesunt premisele angajării răspunderii civile izvorâte din faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauză.
Îmbogățirea fără justă cauză constituie un fapt juridic ale cărui efecte nu erau reglementate legal la momentul sesizării instanței în 2004 și, ulterior, în iulie 2005. Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă o instituție juridică a dreptului civil dezvoltată pe cale doctrinară și jurisprudențială, avându-și izvoarele în principiile dreptului roman.
Astfel, romanii observaseră caracterul anormal al îmbogățirii nejustificate printr-o cauză juridică oarecare și hotărâseră că nimeni nu se poate îmbogăți în dauna altcuiva: Jure naturae aequum est neminem cum alterius detrimento . (jurisconsultul Pomponius, Dig., 50, 17, 206, citat de C. Hamangiu, I. Rosetti-B., Al. B., în Tratat de D. Civil Român, Volumul II, Editura ALL B., București, 2002, p. 479).
Regula romană s-a transmis neschimbată în dreptul civil român. Prohibirea îmbogățirii fără justă cauză a continuat să fie unul din marile principii de echitate, care guvernează Dreptul civil, cu toate că legile nu l-au consacrat în mod expres până în octombrie 2011, odată cu . Noului Cod Civil care a reglementat această instituție în articolele 1345 - 1347.
Îmbogățirea fără justă cauză este generatoare de obligații, a căror sorginte este extra-contractuală.
Ca și culpa (în cadrul răspunderii civile delictuale), îmbogățirea fără justă cauză obligă pe cel îmbogățit să restituie valoarea folosului realizat. Această obligație este sancționată printr-o acțiune, cu caracter personal, numită de in rem verso.
Pentru constatarea temeiniciei acțiunii de in rem verso, este necesar și suficient a se constata: 1. micșorarea patrimoniului reclamantului; 2. augmentarea corelativă a patrimoniului pârâtului; 3. modificările patrimoniilor realizându-se fără o cauză juridică, fără un titlu juridic.
Or, din situația de fapt reținută pe baza mijloacelor de probă administrate, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile acțiunii de in rem verso, neexistând niciun temei juridic pentru majorarea patrimoniului pârâtei S. (fostă L.) M. cu_ lei vechi (15.987,50 lei noi), în detrimentul patrimoniului reclamantului, micșorat cu aceeași sumă, reținută fiind împrejurarea că pârâta a încasat suma anterior menționată la data de 14.11.2001, conform semnăturii de pe ordinul de plată numerar (f. 17), sumă cu care fusese alimentat contul său curent, prin operațiuni bancare ce au fost realizate fără a avea la bază documente justificative.
Constatarea diminuării nejustificate a patrimoniului băncii s-a realizat în temeiul considerentelor pentru care a fost anterior constatată justificată calitatea procesuală activă a reclamantului.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că pârâta are obligația de a restitui suma indicată în ordinul de plată numerar, semnat de aceasta la data de 14.11.2001 (f. 17), ca efect al constatării îmbogățirii pârâtei fără justă cauză, în detrimentul băncii din patrimoniul căreia au fost eliberați cei 15.987,50 lei.
Odată reținută obligația pârâtei de a restitui reclamantului suma de 15.987,50 lei, având în vedere patrimoniul din care au fost preluați aceștia la data de 14.11.2001, respectiv împrejurarea că suma de_ lei vechi a fost încasată de la casieria băncii, fără titlu, din patrimoniul băncii, astfel diminuat, instanța constată că devin incidente dispozițiile art. 43 din Codul Comercial, în vigoare la data săvârșirii faptului juridic al îmbogățirii fără justă cauză, motiv pentru care, instanța constată întemeiat și capătul doi al cererii de chemare în judecată, cel referitor la dobânda legală, calculată conform OG nr. 9/2000, de la data săvârșirii faptului juridic al îmbogățirii fără justă cauză, 14.11.2001, până la data restituirii integrale a sumei reprezentând capital, dobânda fiind, la data sesizării instanței (20.07.2004), în valoare de 10.920,40 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, excepție invocată de pârâtă.
2. Admite cererea de chemare în judecată având ca obiectpretenții, formulată de reclamantulF. DE G. A DEPOZITELOR IN SISTEM BANCAR, LICHIDATOR AL BĂNCII ROMANE DE SCONT, cu sediul în B., Piața Sfatului nr. 26, jud. B., J_, Cod Fiscal_, în contradictoriu cu pârâtaS. M., domiciliată în București, . N. nr. 10, ., ., sector 5, cu domiciliul procesual ales la CA O. I. V. în București, ., ., ., sector 3.
3. Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 26.907,90 lei, reprezentând debit principal (15.987,50 lei) și dobândă legală (10.920,40 lei).
4. Definitivă, potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
5. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, conform art. 2821, 299 și 301 C.pr.civ.
6. Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, conform art. 266 alin. 3 C.pr.civ.
7. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 23.02.2016Număr de exemplare printate: 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7083/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8447/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
