Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-12-2015, Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 10444/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

- SECȚIA CIVILĂ -

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 27.11.2015

Instanța constituita din:

P. B. L.

GREFIER Z. F.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea K. S. DESIGN SRL în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală București și Administrația S. 6 a Finanțelor Publice.

La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, se prezintă contestatoarea, prin apărători C. M. F. si R. G., cu împuternicirea avocațială la dosar, lipsind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare.

Contestatoarea, prin apărător R. arată că a înscris cauza pe lista de amânări fără discuții, întrucât au sosit relațiile solicitate, sens în care solicită comunicarea unui exemplar al răspunsului înaintat instanței si lăsarea cauzei la ordinea listei de ședință.

Instanța comunică contestatoarei filele 681-682 reprezentând un exemplar al înscrisurilor aflate la filele 681-682 dosar.

Instanța dispune lăsarea cauzei la ordinea listei de ședință.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea listei de ședință, se prezintă contestatoarea, prin apărători C. M. F. si R. G., cu împuternicirea avocațială la dosar, lipsind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare.

Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul părților pe excepția lipsei calității procesual pasive, precum si pe fondul cauzei.

Contestatoarea, prin apărător C. M. F., solicită respingerea excepției, având in vedere precizările aduse cererii de chemare in judecată depuse la data de 06.07.2015, in sensul că înțelege să se judece cu două societăți separate Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală și Administrația S. 6 a Finanțelor Publice.

Contestatoarea, prin apărător R. G., arată că intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală emite decizia, iar in baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii organul fiscal competent teritorial este organul de executare.

Contestatoarea, prin apărător C. M. F. solicită admiterea cererii de chemare in judecată, desființarea măsurii asigurătorii nr. 4105/19.02.2015, anularea măsurii asiguratorii instituite ca urmare a emiterii acelei decizii, anularea măsurii instituirii popririlor asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești ale contestatoare, deschise la Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, precum și la Trezoreria Statului S. 6, anularea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile instituit prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ încheiat la data de 24.02.2015, obligarea intimatului la ridicarea masurilor asigurătorii, cu cheltuieli de judecată constând in plata taxei judiciare de timbru, urmând ca onorariul de avocat să fie solicitat pe cale separată. Totodată, solicită a se avea in vedere si declarația martorului care a prezentat relațiile comerciale dintre părți, având in vedere si înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă că Universal livra marfa către K. împreună cu factura fiscală aferentă, urmând ca Universal să-și achite furnizorii săi. Mai arată că s-au achitat TVA-urile, iar Universal se afla si in acest moment pe piață. Mai arată că si . perioada de referință, respectiv in perioada 04.06._14 era activă din punct de vedere fiscal.

Contestatoarea, prin apărător R. G. arată că din relațiile ONRC rezultă faptul că Jux a fost radiată, însă acea firmă funcționează sub o altă denumire, într-un alt sector făcând comerț cu fier vechi. Mai arată că procesul verbal întocmit de către organul fiscal este netemeinic si nelegal, întrucât nu s-a ținut cont de disp. art.151² din Codul de procedură fiscală coroborate cu disp. art. 151 ² alin. 19. Mai arată că dispozițiile alin. 2 de la art. 151 prevăd o derogare, respectiv dacă contestatoarea dovedește că a achitat taxa ea nu mai este ținută în solidar cu furnizorul ei. De asemenea disp. alin. 19 stipulează expres că in cauza in care furnizorul emite o factură care să cuprindă toate informațiile cerute de către lege, factura nu poate fi considerată drept un document contabil justificativ, in acest sens pronunțându-se si Curtea Europeană. Totodată, arată că in cauza CEDO 277/2014 s-a constat că nu se poate impune unei persoane de bună credință dreptul de deducere a unei facturi, decizie pe care o depune la dosarul cauzei.

Contestatoarea, prin apărător C. M. F., arată că si furnizorii la momentul de referință, respectiv in perioada iunie – octombrie 2014, chiar si acei furnizori despre care se spune ca au un comportament fiscal neadecvat și se arată că au declarați inactivi, ulterior, la acel moment acei furnizori erau si ei activi din punct de vedere fiscal. Mai arată că decizia pe care o depune la dosarul cauzei nu poate solicita contribuabilului să facă investigații cu privire la faptul că furnizorul lui si-a plătit toate obligațiile sau dacă avea sau nu toate bunurile ce urmau a fi livrate.

Contestatoarea, prin apărător R. G. arată că toate aprecierile inspectorilor fiscali consemnate in procesul verbal nu s-a menționat pe ce criterii au fost făcute verificările, arătând că societatea contestatoare a făcut toate plățile la stat, precum si furnizorilor, iar acei furnizori in momentul livrării erau activi, astfel cum rezultă si din relațiile comunicate pentru acest termen de judecată. Mai arată că prin această măsură activitatea societății a fost perturbată in mod grav, iar anumiți clienți nu mai vor să aibă relații comerciale cu societatea contestatoare, apreciind totodată că nu se poate vorbi de o extragere și a unor sustrageri a unor sume de bani din conturi. Mai arată că societatea contestatoare poate îndeplini obligațiile legale, însă la acest moment nu poate genera profit, având in vedere si faptul că societatea are conturile blocate si este in inactivitate. Totodată, arată că societatea avea un profit mai mare pe fiecare an.

Contestatoarea, prin apărător C. M. F. arată că a solicitat in nenumărate rânduri să se facă o inspecție de fond, in urma căreia urma să se emită o decizie de impunere, însă organele fiscale nu s-au prezentat nici până in acest moment.

Instanța reține cauza spre soluționare.

I N S T A N T A

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 04.12.2015.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

- SECȚIA CIVILĂ -

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 04.12.2015

Instanța constituita din:

P. B. L.

GREFIER Z. F.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea K. S. DESIGN SRL în contradictoriu cu intimatele Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală București și Administrația S. 6 a Finanțelor Publice.

I N S T A N T A

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 11.12.2015.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

- SECȚIA CIVILĂ -

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 11.12.2015

Instanța constituita din:

P. B. L.

GREFIER Z. F.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea K. S. DESIGN SRL în contradictoriu cu intimatele Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală București și Administrația S. 6 a Finanțelor Publice.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.12.2015, iar apoi pentru data de 11.12.2015.

După deliberare,

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.09.2015 sub nr._, contestatoarea K. S. DESIGN S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generala Antifraudă Fiscală reprezentata prin Direcția Regională de Antifraudă Fiscala București - Administrația S. 6 a Finanțelor Publice, a formulat contestație împotriva masurilor asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105/19.02.2015 comunicată la data de 24.02.2015 și în subsidiar prin procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile nr._/24.02.2015 si înștiințarea de poprire nr._/20.02.2015, prin care s-au instituit următoarele măsuri asigurătorii poprire asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei și/sau în valuta, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum și la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoarei, conform înștiințării de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale societății, conform procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile aflate în patrimoniul contestatoarei, solicitând să se dispună desființarea în tot a deciziei de instituire a masurilor asigurătorii A-DAF 4105/19.02.2015 emisă de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București si, pe cale de consecință anularea masurilor asigurătorii instituita de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București, urmare emiterii Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105/19.02.2015; anularea măsurii instituirii popririlor asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bănești în lei si/sau în valută, deschise la Raiffesien Bank, Banca Transilvania, precum și la Trezoreria Statului S. 6 aparținând contestatoarei, anularea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile instituit prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ încheiat de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București la data de 24.02.2015; obligarea Direcției Regionale Antifraudă Fiscala București la ridicarea masurilor asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105/19.02.2015, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că potrivit celor reținute de inspectorii antifraudă în procesul-verbal de constatare, având în vedere că marfa tranzacționată pe relația . SRL, S.C. UNIVERSAL TEHNOINSTAL S.R.L., S.C. K. S. DESIGN S.R.L., societățile nu au avut drept de deducere a cheltuielilor cu valoarea mărfii cât și a TVA aferent, drept consecință, inspectorii antifraudă au considerat că societatea K. S. DESIGN S.R.L nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA pentru suma de 1.483.789 lei și nu trebuia să deducă suma de 6.182.454 lei la calculul impozitului pe profit. Consecința celor de mai sus o reprezintă stabilirea în sarcina K. S. DESIGN SRL a unui impozit pe profit suplimentar în suma de 989.193 lei si TVA de plata către bugetul de stat în suma de 1.483.789 lei, însumat rezultând suma de 2.472.982 lei. ”

Contestatoarea a menționat că nu a deținut informații cu privire la comportamentul fiscal al acestor societăți, cu atât mai mult cu cât nu au fost furnizori direcți și nu avea cum să anticipeze eventuale ilegalități săvârșite de terți pe circuitul mărfii achiziționate.

Față de cele de mai sus, inspectorii antifraudă au stabilit în sarcina K. S. DESIGN S.R.L. plata unui impozit pe profit suplimentar în suma de 989.193 lei la care se adaugă TVA de plata către bugetul de stat în suma de 1.483.789 lei.

Inspectorii antifraudă au încheiat Procesul verbal din data de 19.02.2015, neținând seama de dispozițiile art. 1512 coroborate cu dispozițiile art. 155 alin. (19) din Legea nr. 871/2003, republicata cu modificările și completările ulterioare - Codul fiscal.

Răspunderea individuală (și în solidar) pentru plata TVA nu poate fi atrasă în sarcina K. S. DESIGN SRL.

Contestatoarea a învederat că a achitat numai facturi ale furnizorilor ce au respectat prevederile legale privind întocmirea acestora -respectiv, art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003, republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul fiscal.

Inspectorii antifraudă au sancționat societatea pentru faptul că a fi prejudiciat bugetul de stat prin înregistrarea în documentele de evidenta primară și contabilă a unor documente emise de societăți cu un comportament fiscal inadecvat.

Faptul ca facturile înregistrată în evidența contabilă a S.C. K. S. DES1GN SRL emise de Universal TehnoinstaL SRL în perioada iunie-decembrie 2014, și care au făcut obiectul controlului efectuat de inspectorii fiscali antifraudă, respecta întocmai prevederile art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003, republicata cu modificările si completările ulterioare - Codul fiscal.

Or, în condițiile în care S.C. K. S. DESIGN SRL, în calitate de cumpărător, a efectuat către furnizorii investigați de către inspectorii fiscali antifraudă, mai precis către Universal Tehnoinstal SRL plățile numai prin virament bancar, tocmai pentru a respecta legislația pentru a demonstra buna credință și a da dovadă de transparență, urmează a fi nelegale și netemeinice masurile dispuse de reprezentanții DGRAF-AFP S. 6.

Așadar, producându-se faptul juridic al plății, în sensul în care K. S. DESIGN SRL, în calitate de cumpărător a achitat integral către UNIVERSAL TEHNOINSTAL SRL, în calitate de vânzător - așadar inclusiv și TVA-ul aferent - apreciază ca în sarcina societății poate fi atrasă răspunderea sub niciuna dintre formele acesteia, atâta vreme cât legiuitorul a exonerat-o de răspundere într-o astfel de situație prin însuși conținutul art. 1512 alin. Codul Fiscal care prevede ca: „(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei. ”

Stabilirea în sarcina K. S. DESIGN SRL a unui impozit pe profit, suplimentar în suma de 989.193 lei este nelegală.

DRAFB - AFP S. 6 cu încălcarea prevederilor art. 129 din Codul de procedură fiscală a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105/19.02.2015, întrucât potrivit prevederilor art.129 alin. (2) din Codul de procedura fiscală, aceste măsuri se dispun "când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea.

Totodată, potrivit art.129 alin. (5) din același act normativ stabilește că: „decizia de instituire a asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

Contestatoarea a menționat că în cadrul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF nr.4105 din 19.02.2015 la rubrica "Motivarea necesității dispunerii masurilor asigurătorii” inspectorii antifraudă din cadrul DRAFB - AFP S. 6 au reținut următoarele: Având în vedere modul ingenios al tranzacționării mărfurilor prin intermediul unor societăți cu comportament fiscal inadecvat, ai căror reprezentanți legali nu au putut fi identificați, care nu își depun raportările fiscale prevăzute de lege si nici nu își plătesc obligațiile datorate bugetului de stat, creând astfel un avantaj fiscal societății K. S. DESiGN SRL, consideră că aceasta prezintă risc fiscal din punct de vedere al recuperării sumelor datorate bugetului de stat"

Astfel că, aceste explicații ale DRAFB - AFP S. 6 nu reprezintă o motivare, ci cel mult o constatare. Faptul că organul de control nu a arătat în mod explicit în ce constau și care sunt criteriile obiective de evaluare parcurse în cadrul derulării unei analize de risc care să conducă la considerentele față de care s-au instituit masurile asigurătorii în cadrul controlului antifraudă efectuat nu poate în niciun caz să valoreze o motivare, ci poate fi, așa cum a arătat mai sus, cel mult o constatare. Mai mult, constatarea inspectorilor fiscali nu aduce dovezi cu privire la comportamentul fraudulos al societății K. S. DESIGN SRL sau cu privire la indiciile care au indus ideea de risc fiscal.

În plus, în condițiile în care nu se află în prezenta emiterii unei Decizii de impunere care să ateste validitatea acestui pretins titlu de creanța, contestatoarea nu avea posibilitatea de a contesta procesul verbal întocmit în temeiul art. 933 alin 5 din CPF în ceea ce privește sumele pretinse a fi de plată, întrucât acesta nu este act administrativ fiscal.

O dovadă a faptului că nu exista pericol de sustragere de la plata obligațiilor stabilite de ANAF-AFP S. 6, cu consecința îngreunării sau împiedicării valorificării creanței sale, constă în aceea că în propriile acte administrativ fiscale, respectiv în procesul verbal întocmit la data de 19.02.2015 de însăși intimata, în preambulul acestuia arătându-se că: K. S. DESIGN SRL își desfășoară activitatea în mod legal, respectiv ca își desfășoară efectiv activitatea de comerț prin punctul de lucru declarat din București, ., sector 6, dobândit la data de 15.05.2013, unde s-a efectuat controlul. De asemenea intimata, a mai reținut ca potrivit datelor deținute de ANAF contribuabilul este înregistrat ca plătitor de TVA începând cu data de 01.05.2012, are perioada de raportare trimestriala pentru impozitul pe profit și perioada de raportare lunara pentru TVA și este operator intracomunitar din data de 24.04.2013.

De altfel, din verificarea documentelor contabile ale contestatoarei, reiese că evidența contabilă ținută cu respectarea prevederilor Legii 82/1991 republicata, precum și faptul că a depus în termen legal la organul fiscal competent, toate declarațiile privind impozitele, taxele și contribuțiile către bugetul de stat.

Mai mult decât atât, potrivit datelor furnizate de registrul comerțului contestatoarea a învederat că a raportat în mod constant o creștere anuală a cifrei de afaceri (60.132 RON - exercițiul financiar 2012, respectiv 41.037.281 RON - exercițiu financiar 2013) si de asemenea a creat anual noi locuri de muncă, ajungând în numai un an, de la 3 angajați în anul 2012 la 13 angajați în 2013, pentru care plătește statului român, lunar taxe, impozite și contribuții sociale.

Totodată, contestatoarea a menționat că de-a lungul existenței nu a înregistrat restanțe la plata datoriilor către stat, având la zi aceste datorii și nefiind în nici un caz o societate care să se sustragă de la plata datoriilor legal stabilite în sarcina sa.

Raportat la cifra de afaceri a societății contestatoare, aceasta a menționat ca în ipoteza în care va fi validat titlul de creanță fiscală stabilit prin emiterea unei decizii de impunere și s-ar stabili certitudinea creanței ANAF-AFP S. 6 nu ar mai avea nicio dificultate în a-și plăti obligația financiară. Acest aspect coroborat cu toate argumentele mai sus expuse arată în mod clar faptul ca societatea își poate îndeplini obligațiile fiscale întocmai și la timp fără a fi necesară instituirea unei masuri asigurătorii care nu aduce decât turbulențe și lezări de drepturi și interese legitime, inclusiv ale pârâtei ANAF-AFP S. 6, care nu poate să înțeleagă faptul că buna colectare a banilor datorați de persoanele particulare, depinde de buna desfășurare a activităților celor care contribuie la bugetul public, în speța contribuabilii, din a căror categorie face parte inclusiv contestatoarea.

Astfel, în ipoteza menținerii indisponibilizării sumelor existente în conturile societății precum și ale bunurilor mobile și/sau ad absurdum în ipoteza valorificării prin executare silita a acestora (deși până la data prezentei nu exista o creanță certă, lichidă și exigibila ANAF în sarcina contestatoarei), activitatea societății ar fi amputată în mod dramatic cu consecințe dezastruoase asupra tuturor persoanelor cu care se află în relații de afaceri, de muncă, de colaborare creându-se prejudicii materiale importante implicit asupra potențialului creditorul fiscal ANAF-AFP S. 6, care nu și-ar mai vedea valorificate întocmai și la timp propriile creanțe.

Coroborând toate aspectele învederate, contestatoarea apreciază că instituirea măsurii asigurătorii este nelegală și abuzivă, rezultând în mod indubitabil ca instituirea acestei masuri este a fi ridicată, întrucât: nu există obligația contestatoarei de a achita creanțe bugetare sau de a garanta plata creanțelor bugetare ale unor terți; nu exista niciun pericol de sustragere de la plata obligațiilor fiscale și nici de ascundere sau risipire a patrimoniului societății cu consecința periclitării și/sau îngreunării colectării creanței fiscale; decizia de instituire a masurilor asigurătorii nu este motivata, neexistând niciun indiciu cu privire la comportamentul fraudulos al societății.

Ridicarea masurilor asigurătorii instituite cu consecința evitării declanșării procedurii de executare silită.

Potrivit art. 129 alin. (3) teza ultima din CPF: „Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma în masuri executorii.

Având în vedere toate considerentele anterior menționate, mai cu seama la momentul actual aflându-se în lipsa unei Decizii de impunere care să stabilească în mod cert si totodată să valideze în mod legal titlul de creanța în sarcina contestatoarei nici măcar indicii cu privire la potențiale riscuri sau comportament fiscal inadecvat, în cauză se impune ridicarea imediată a măsurilor asigurătorii instituite cu consecința evitării declanșării procedurii de executare silită până la momentul tranșării de către instanța atât a legalității, sub aspectul admisibilității, cât și al temeiniciei argumentelor contestatoarei.

În ipoteza în care s-ar demara executareasilităa bunurilor sechestrate, iar titlul de creanță fiscală ce urmează a fi stabilit prin emiterea unei decizii de impunere, în temeiul art.88 lit.b CPF ar fi invalidat pe alea contestației prealabile sau de către o instanță judecătoreasca, s-ar crea premisele formulării unei acțiuni în întoarcerea executării silite de către contestatoare, demers ce ar genera un număr foarte mare de litigii cu consecințe păgubitoare asupra acesteia dar și obligarea intimatei la repararea prejudiciului suferit în măsura efectuării procedurii de executare silită, respectiv scoaterea la vânzare a bunurilor mobile, orice eventuală admitere a unei contestații la executare ar determina nu doar dificultatea, dar și caracterul iluzoriu al unei întoarceri a executării.

D. urmare, măsura ridicării masurilor asigurătorii este necesară și se impune pentru a se i respecta drepturile si interesele legitime ale contestatoarei. (

Contestatoarea a solicitat să se constate că, în cazulîn care procesul verbal este doar unul de constatare în speță, procesul verbal de constatare a situației de fapt și estimare a prejudiciului încheiat în data de 19.02.2015, acesta nu poate fi contestat întrucât nu reprezintă un titlu de creanța, respectiv o decizie de impunere sau un alt act administrativ fiscal.

Astfel, numai în situația în care respectivul proces verbal va fi urmat de o inspecție fiscala si de o decizie de impunere, atunci se va putea contesta decizia de impunere.

Ca atare, în lipsa parcurgerii acestor etape, contestatoarea a solicitat să se constate caracterul vădit abuziv și nelegal al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105/19.02.2015 emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală București.

Potrivit art.100 alin. (2) din O.G. 92/2003 „ Analiza de risc reprezintă activitatea efectuata în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanțelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona si de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale”.

Analiza de risc este o cercetare interna la nivelul organelor fiscale a activitatii pentru a determina în ce măsură este probabil ca acesta sa fi încălcat normele fiscale si astfel sa fie necesara o inspecție fiscal.

Or, în contextul în care, procesul verbal de constatare a situației de fapt și de estimare a prejudiciului încheiat în data de 19.02.2015 de inspectorii antifraudă din cadrul DRAFB-AFP S. 6, cât și Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105/19.02.2015, nu conțin niciun element de natură să identifice riscul fiscal în sarcina societății, nu poate fi reținut ca temeinic “riscul fiscal din punct de vedere al recuperării sumelor datorate de stat” în contextul în care nu numai că nu s-a efectuat o inspecție fiscală care să constate obligațiile de plată si nu s-a emis nici o Decizie a bazei de impunere care să valideze titlul de creanță ce generează obligația de plată în sarcina K. CI DESIGN SRL.

Contestatoarea a arătat că a respectat regulile aplicabile înscrisurilor contabile, în sensul în care, a consemnat operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora a făcut înregistrări în contabilitate (jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz).

Contestatoarea a arătat că este o societate comercială cu răspundere limitată care are un număr de 13 angajați. În ipoteza în care măsurile asigurătorii se mențin, acești angajați și-ar pierde locul de muncă, întrucât activitatea lor este strict legată de folosirea acestor bunuri mobile și mai ales de utilizarea fondurilor bănești poprite în vederea achiziționării și livrării de mărfuri în scopul acoperirii cheltuielilor salariale, iar într-o astfel de situație într-o întreprindere, existenta unui deservent în absenta utilajelor pe care le manipulează nu poate fi de imaginat. Într-o atare ipoteză, pierzându-si locurile de munca, nu și-ar mai putea primi salariile, mai mult în cele din urmă și-ar pierde definitiv locurile de muncă, ajungând astfel în imposibilitatea de a-și asigura cele necesare traiului lor și familiilor lor.

De asemenea, se cuvine a fi subliniat faptul că societatea contestatoare este parte în mai multe contracte în care îi asigura veniturile necesare continuării activității productive. În situația în care măsurile dispuse de DRAFB - AFP S. 6 se mențin, toate obligațiile decurgând din aceste contracte nu vor mai putea fi îndeplinite, întrucât nu ar mai exista posibilitatea funcționării în absența folosirii mijloacelor fixe și a lichidităților bănești.

În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: adresa nr._/20.02.2015, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la 18.02.2015, înștiințare poprire, proces verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile încheiat la 24.02.2015, procesul verbal încheiat la 19.02.2015, nota de constatare încheiată la 24.02.2015, notă de inventar.

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 16.04.2015, prin serviciul registratură, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București – Administrația Finanțelor Publice S. 6, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, fată de capătul de cerere prin care se solicită anularea Deciziei nr. 4105/19.02.2015, de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Generală Fiscală București, întrucât această pretenție procesuală nu poate fi de către instanța de judecată decât în contradictoriu cu organul fiscal emis acest înscris și care, în consecință, poate fi obligat la a aduce la îndeplinire măsura dispusă de către instanță ( în eventualitatea în care se soluție favorabilă reclamantei). Nu există niciun temei de fapt și de drept în baza căruia ar trebui să stea în judecată în acest litigiu în calitate de pârâtă - raportat la solicitarea de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

În contextul legai sus-enunțat și având în vedere că actul atacat nu este încheiat de Administrația S. 6 a Finanțelor Publice (nefiind parte în raportul juridic obligațional dedus judecății) rezultă în mod evident faptul că este incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție de fond, absolută și peremptorie, motiv pentru care a solicitat admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca atare.

De asemenea, în conformitate cu actul normativ ce reglementează organizarea și funcționarea ANAF, respectiv HG nr. 520/2013, art. 15 alin 1 (secțiunea a 5-a ) se menționează că în cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția Generala Antifraudă Fiscala, structura fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscala și fraudă fiscala și vamală."

Netemeinicia și nelegalitatea pretenției procesuale de anulare a măsurilor asigurătorii încheiate de organele de executare silită din cadrul Administrației S. 6 a Finanțelor Publice, în baza Deciziei nr. 4105/19.02.2015 de instituire a măsurilor asigurătorii.

Intimata a solicitat să se constate faptul că solicitarea de anulare a măsurilor asigurătorii este nemotivată, nefiind prezentat vreun argument legal care ar îndreptăți instanța la o astfel de soluție. Din lecturarea cererii de chemare în judecată, că întreaga argumentație de fapt și de drept are în vedere Decizia de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4105/19.02.2015, împotriva procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile și a popririi asigurătorii înființate de intimată nefiind aduse critici de legalitate.

Potrivit art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, “se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."

Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

Intimata a solicitat să se constate că actele prin care au fost emise măsuri asigurătorii respectă cerințele de formă și de fond prevăzute de lege, respectiv cele ale art. 43 din Codul de procedură fiscală.

Intimata a solicitat să se constate faptul că nici contestatoarea nu menționează, în concret, argumentele juridice care ar îndreptați la anularea procesului verbal de sechestru - asigurător pentru bunuri mobile și a popririi asigurătorii, mulțumindu-se la a relata o situație de fapt evazivă care nu are legătura juridică pertinentă cu pretențiile procesuale în cauză.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din codul de procedură civilă și pe reglementările din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Noului Cod de procedură civila, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

La data de 30.06.2015, prin serviciul registratură, intimata Administrația Finanțelor Publice S. 6 București, a înaintat copia dosarului de executare nr._.

La termenul de judecată din data de 07.07.2015, contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare a contestației în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală și Administrația Finanțelor Publice S. 6.

La data de 02.09.2015, prin serviciul registratură, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, a depus întâmpinare prin care a arătat că, referitor la anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.02.2015 emis de Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice, a anularii popririlor asigurătorii pe conturile debitoarei deschise la Raiffesein Bank, Banca Transilvania și Trezoreria Sectorului 6 precum și la ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în baza deciziei contestate, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a AMA.F.

Nici în ipoteza în care contestatoarea a înțeles să cheme în judecată, pe acest capăt de cerere, A.N.A.F. ca organ ierarhic superior al Administrația Sectorul 6 a Finanțelor Publice din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, instituția nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că aceasta poate sta în judecată ca pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din H.G. nr.520/2013 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F.

Intimata a solicitat respingerea acțiunii promovate de contestatoare, cu consecința menținerii actelor contestate, ca fiind legale și conforme cu dispozițiile legale în baza cărora au fost întocmite.

. SRL a evidențiat în contabilitate achiziții de mărfuri ce proveneau de la agenți economici cu un comportament fiscal inadecvat, de tip „fantomă”, în sensul că nu funcționează la sediul social declarat, nu au dat curs invitațiilor de a prezentai documentele financiar-contabile spre verificare, nu au depus declarații fiscale, nu au evidențiat în contabilitate ori nu au achitat sumele datorate bugetului de stat. Prin aceasta, bugetul de stat a fost prejudiciat în sensul că reclamanta a dedus TVA-ul și a majorat cheltuielile aferente unor mărturii pentru care, pe lanțul de distribuție, nu a fost colectat TVA-ul și nu s-a plătit impozit pe profit.

În aceste condiții, documentele ce au fost emise de acești furnizori nu au calitatea de documente justificative, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.

În memoriul depus, agentul economic face trimitere la precizările din Codul Fiscal privind datele din factura. Intimata a menționat că pe lanțul de distribuție, facturile aferente mărfii au cuprins date incorecte, în sensul că menționau sedii fictive de societății, unde nu funcționează societățile respective. În consecință, facturile respective își pierd calitatea de document justificativ care să poată fi înregistrate în contabilitate.

Astfel cum reiese din documentele contabile ale reclamantei, din totalul aprovizionărilor efectuate în anul 2014,( mai puțin furnizorii de utilități) circa 80% provin din relația: firmă fantomă - UNIVERSAL TEHNOINSTAL -K. S. DESIGN, unde societatea Universal Tehnoinstal a fost folosită ca firmă „tampon” cu scopul de a da o aparență legală tranzacțiilor respective. Expresia de firmă „tampon” prin faptul că . nu deține capital propriu de lucru (rulează banii primiți de la reclamantă așa cum reiese din extrasele sale de cont bancar), nu deține nici un utilaj sau mijloc de transport necesar manipulării tonelor de fier beton, nu are angajați pentru asemenea activitate (are director, contabilă și o funcționară), nu are spații de depozitare, iar marfa nu trece fizic prin societate fiind descărcată direct la punctul de lucru al reclamantei.

Cu privire la instituirea masurilor asigurătorii, acestea au fost impuse de faptul că reprezentanții reclamantei nu au fost de acord și nu și-au însușit constatările din procesele verbale încheiate de inspectorii antifraudă, dovadă fiind însăși acest memoriu. În plus, asociatul și administratorul C. A. mai este acționar la societății care au ca acționari și asociați membrii familiei, cu același obiect de activitate, care ar permite transferarea cu ușurință ( fără plata sau alte clauze) a patrimoniului reclamantei către acestea.

De asemenea, 1a pagina 14 din memoriu nr.6295/12.03.2015 se invocă imposibilitatea utilizării aparatelor de cântărire și măsurare, echipamentelor tehnologice, autovehiculelor de transport ale societății datorită instituirii măsurilor asigurătorii, ceea ce este incorect. Acestea pot fi folosite dar nu pot fi înstrăinate.

Prin faptul ca reclamanta nu a evidențiat corect realitatea contabila, organele fiscale în mod corect au estimat ca aceasta societate se sustrage de la procedura de colectare, pentru suma de 1.183.370 lei, dispunând masuri asigurătorii în consecința.

Potrivit dispozițiilor art.129 alin.(3) din C.P.Fiscală: „Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. ”

În speță, sunt îndeplinite si condițiile prevăzute de art.129 alin.(3), masurile asigurătorii fiind instituite ulterior.

Prin urmare, organul fiscal, ori de cate ori constata ca exista pericolul ca contribuabilul supus controlului sa se sustragă, să își ascundă, sau să își risipească patrimoniul, îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor, are dreptul legat de a dispune de urgenta masurile asiguratorii fiind instituite ulterior.

Masurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că, până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, s-au dispus masurile prevăzute de art.129 C.P.Fiscala, aceste masuri fiind temeinice si legale.

Întrucât pe parcursul acestei perioade contestatoarea nu a făcut niciun fel de dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținuta de organele de control care au dispus masurile contestate deși, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul Civil si art.129 alin.(l) teza finală din Codul Procedura Fiscala, lui îi incumba aceasta sarcina a probei și întrucât în speța nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii, trebuie constatat ca forța probanta a acestui act nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituita de în favoarea sa.

Având în vedere faptul că s-a constatat că reclamanta nu a respectat prevederile legale financiar contabile au fost dispuse masuri asigurătorii.

Intimata a precizat că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu consecința instituirii popririi asigurătorii, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, neprejudiciind în niciun fel reclamanta, aceasta putându-și desfășura nestingherită activitatea.

Din documentele emise de organul fiscal se observa ca motivele care au impus emiterea Decizie de instituire a masurilor asigurătorii si a actelor de executare subsecvente contestate prin prezenta acțiune, sunt detaliate în concret cu menționarea prevederilor încălcate.

Reținerea existenței pericolului real de sustragere din partea contestatoarei, justifica în mod evident și măsura organului fiscal de punere a sechestrului instituit, întrucât la momentul emiterii deciziei era cel mai rapid mijloc de asigurare a protejării si conservării dreptului obligațional stabilit pe baza de estimare în sarcina contestatoarei.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecata, intimata a precizat că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuala a părții care cade în pretenții. Culpa procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare suma la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Intimata consideră că în prezenta cauza nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.(l) Cod Procedură Civilă.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca parte care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este partea care le solicita să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față nu se încadrează în această categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina intimatei pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Cod Procedura Civila, art.129 din O.G.92/_ privind Codul Procedură Fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare.

La termenul de judecată din data de 02.10.2015 instanța a dispus unirea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor două intimate cu fondul cauzei.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarația martorului C. A..

Analizând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celor două intimate, instanța constată că acestea au rămas fără obiect, având în vedere motivele invocate în susținerea acestor excepții precum și precizarea cadrului procesual pasiv consemnată în încheierea din data de 02.10.2015 (fila 666) potrivit căreia contestatoarea înțelege să se judece pe capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal în contradictoriu cu Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 18.02.2015 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-DAF 4105 (filele 64-68), adusă la îndeplinire de intimata Administrația Finanțelor Publice S. 6 în temeiul art. 149 alin. 5 C.pr.fisc. prin sechestrarea asiguratorie a bunurilor mobile la data de 24.02.2015 (filele 32-33) și prin poprirea conturilor contestatoarei (fila 31).

Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă in baza dispozițiilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, constatându-se că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea.

În motivarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, organul de control a arătat, în esență, că, societatea contestatoare nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA pentru suma de 1.483.789 lei și nu trebuia să deducă suma de 6.182.454 lei la calculul impozitului pe profit având în vedere modul ingenios al tranzacționării mărfurilor prin intermediul unor societăți cu comportament fiscal inadecvat ai căror reprezentanți legali nu au putut fi identificați și care nu au depus raportările fiscale prevăzute de lege, neplătind obligațiile datorate bugetului de stat, creând astfel un avantaj fiscal societății contestatoare. Astfel, s-a reținut că societatea contestatoare prezintă risc fiscal din punct de vedere al recuperării sumelor datorate bugetului de stat.

Analizând contestația, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Instanța constată că, potrivit art. 129 alin. 2 C.pr.fisc., măsurile asiguratorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea, iar potrivit alin. 5, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

Potrivit alin. 3 al art. 129 C.pr.fisc., aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că cele reținute în cadrul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu privire la situația de fapt nu corespund adevărului, aceasta neavând cunoștință de comportamentul fiscal al partenerilor de afaceri în condițiile în care aceasta a emis facturi fiscale în mod legal, instanța constată că, în cadrul prezentei contestații, este sesizată cu analiza legalității și temeiniciei deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 129 alin. 2 C.pr.fisc., respectiv întrunirea condițiilor de fond și de formă ale actelor emise de organul de executare de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii.

Ca atare, legalitatea și temeinicia actelor de executare astfel emise pot fi apreciate de instanță în cadrul prezentei contestații la executare numai din perspectiva respectării de către organul de control, respectiv de către organul de executare silită, a condițiilor de instituire a măsurilor asiguratorii, fără a putea statua asupra existenței sau inexistenței în sarcina contestatoarei a obligației fiscale estimate prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii sau asupra vinovăției contestatoarei, obligația fiscală urmând a fi individualizată printr-un titlu de creanță pentru contestarea căruia petenta are deschisă o cale separată și specifică, reglementată de disp. art. 209 C.pr.fisc.

Sub acest aspect, instanța constată că intimata Direcția Generală Antifraudă a motivat decizia de instituie a măsurilor asiguratorii, atât în fapt cât și în drept, astfel cum s-a reținut cu ocazia reținerii situației de fapt în prezenta cauză.

Astfel, instanța apreciază că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost luată în mod temeinic și legal de către organul de control, fiind îndeplinite condițiile art. 129 alin. 2 C.pr.fisc., față de natura faptei de care este suspectată contestatoarea și față de cuantumul eventualului prejudiciu astfel cum au fost mai sus prezentate instanța constatând că este întrunită și condiția existenței unui pericol ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea.

În ceea ce privește dificultatea întoarcerii executării silite invocată de către contestatoare, instanța constată că acest argument nu justifică anularea măsurilor asiguratorii aplicate în condițiile în care, în acest moment, bunurile contestatoarei sunt doar indisponibilizate și nu executate efectiv. Mai mult, instanța constată că societatea contestatoare are deschisă procedura suspendării executării silite în condițiile prevăzute de lege pentru a evita producerea unor pagube iminente prin executare silită.

Totodată, contestatoarea are la dispoziție procedura prevăzută de dispozițiile art. 129 Cod procedură fiscală, în vederea ridicării măsurilor asiguratorii dispuse, prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, aspect ce i-a fost adus la cunoștință, prin decizia emisă.

În privința procesului-verbal de instituire a sechestrului asigurator, instanța constată că acesta a fost emis în baza unei Decizii legale și temeinice de instituire a măsurilor asiguratorii, fiind respectate prevederile art. 43 C.pr.fisc.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.

Având în vedere că, în cauză, contestatoarea este cea căzută în pretenții, instanța constată că aceasta nu este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 453 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celor două intimate ca rămase fără obiect.

Respinge contestația formulată de contestatoarea S.C. K. S. DESIGN S.R.L, cu sediul ales la SCA „C. și Asociații” din București, ..4, parter, sector 1, J40/_/2011, CUI_ în contradictoriu cu intimatele M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, cu sediul în București, P-ța Presei Libere, Corp C, etaj 4, sector 1 și ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ..7, sector 1, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.

Cererea se va depune la Judecătoria sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015.

P. GREFIER

Red. L.B./Dact. M.M.

← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3865/2015....		Pretenţii. Sentința nr. 9987/2015. Judecătoria SECTORUL 6... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță