Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 10788/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S. R. SRL și pe debitoarea D. C. VISION SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns creditoarea, prin av. T. C. G., lipsă fiind debitoarea.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța pune în discuție verificarea competenței.
Creditoarea, prin reprezentant, apreciază că Judecătoria Sector 6 este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece cauza.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale potrivit disp. art. 131 din NCPC, având în vedere prevederile coroborate art. 1016, 94 pct. 1 lit. k) și art. 126 din NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în vedere creditoarei, prin apărător, să procedeze la semnarea cererii de chemare în judecată.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Creditoarea, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul disp. art. 1017 alin. (2) rap. la prev. art. 255 și 258 din NCPC încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate a probei în raport și de specificul procedurii de față.
Instanța constată că debitoarea nu a depus întâmpinare, nu a propus probe și nu a exprimat un punct de vedere propriu față de pretențiile creditoarei.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, se acordă cuvântul creditoarei, prin apărător, în susținerea fondului cererii de emitere a ordonanței de plată.
Creditoarea, prin apărător, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea debitoarei la plata sumelor reprezentând marfă și chirie butelii gaze tehnice. De asemenea, solicită obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere aplicate de la scadența facturii neachitate și până la data plății efective a debitului restant, precum și la plata contravalorii unui recipient sub presiune care nu a fost restituit conform contractului. Arată că, în speță este aplicabil art. 3.10 din contract, care permite imputarea directă a contravalorii acestui recipient, fără a fi nevoie de facturarea anterioară a acestuia, facturarea urmând să se facă pe data încasării contravalorii recipientului. Menționează că, partea creditoare și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar debitoarea nu a achitat și nu a restituit ambalajele în care i-a fost predată marfa. Solicită obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
În temeiul disp. art. 394 alin. 1 din NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2015, cu nr._, creditoarea S. R. SRL, în contradictoriu cu debitoarea D. C. VISION SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea ordonanței de plată aferentă sumei de 2.996,91 lei din care:
- 859,94 lei, reprezentând marfă și chirie butelii gaze tehnice, conform facturii fiscale nr._/14.05.2015,
- 210,01 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 2.4 din contractul de vânzare-cumpărare și închiriere recipienți nr. 149/18.02.2013, calculate până la data de 23.11.2015, obligarea debitoarei la plata penalităților până la data achitării efective a debitului restant și
- 1.926,96 lei, reprezentând contravaloarea a 1 bucată recipient sub presiune proprietatea creditoarei, sumă calculată conform art. 3.8 din contractul semnat de părți.
De asemenea, creditoarea a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată (taxa de judiciară de timbru și onorariu avocat) ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între părți s-au derulat relații economice începând cu anul 2013, conform contractului nr. 149/18.02. 2013 și a fișei de client. Urmare acestor relații, au fost livrate debitoarei butelii încărcate cu gaze tehnice industriale, pentru care societatea creditoare a emis facturi fiscale pe care a fost trecut inclusiv soldul de butelii pentru fiecare livrare. Una dintre aceste facturi, pentru marfa livrată (gazele vândute) și serviciile prestate (închiriere butelii), nu a fost achitată, soldul acesteia fiind de 859,94 lei.
Pe parcursul derulării raporturilor comerciale, creditoarea a livrat debitoarei astfel de recipienți încărcați cu gazul industrial facturat, aceste bunuri fiind returnate după golire, cu excepția a 1 buc butelie 20 litri, gaz Stargon C18 (conform procesului verbal de predare-primire din 10.06.2014), însușită de debitoare prin semnătura de confirmare de primire, necontestat în termenul de 10 zile specificat.
Prin notificarea somației nr. 135/20.10.2015 emisă către debitoare și transmisă prin intermediul executorului judecătoresc, i s-a pus acesteia în vedere să plătească suma datorată și să restituie recipienții sau să achite contravaloarea lor.
Deoarece debitoarea nu a returnat recipienții metalici nici după solicitarea expresă, urmează ca aceștia să fie considerați distruși, pierduți sau însușiți conform art.3.8 și 3.10 din contract, creditoarea fiind în drept să solicite direct contravaloarea acestora.
Creditoarea a solicitat a se observa că, în conformitate cu art. 3.10 din contract, acești recipienți sunt direct imputabili, fără nici o altă formalitate prealabilă.
Valoarea totală a buteliilor este de lei, conform modului de calcul prevăzut în anexa 1 a contractului încheiat între părți: 1 butelie = 350 euro + TVA = 434 euro; 1 butelie = 434 euro x 4,44 lei (1 euro = 4,44 lei cursul de referință al BNR la data de 23.11.2015) = 1.926,96 lei.
În cauză se va face și aplicarea art. 2.4 din contract, care prevede că „orice întârziere în ce privește termenul de plată (scadența este în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii) se va penaliza cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a sumei datorate”, astfel încât creditoarea a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata acestor penalități de întârziere în cuantum total de 210,01 lei, întrucât termenul de 30 de zile de la data emiterii facturii și luării la cunoștință s-a scurs.
Creditoarea a solicitat totodată obligarea debitoarei la plata în continuare a penalităților până la data achitării efective a debitului restant.
De asemenea, creditoarea a menționat că debitoarea a acceptat facturile fiscale emise de creditoare dar, deși a fost somată să-și achite obligațiile, aceasta nu s-a conformat.
Creditoarea a încercat să rezolve pe cale amiabilă diferendul creat cu debitoarea în legătură cu neachitarea facturilor fiscale, în acest sens am trimis debitoarei somația nr. 135/20.10.2015. Cu toate acestea, debitoarea a înțeles să nu-și respecte obligațiile de plată a debitului restant.
Creanța pe care creditoarea o are împotriva debitoarei este certă (această condiție rezultând atât în mod expres cât în mod tacit), lichidă (câtimea ei fiind determinată prin însăși factura emisă și acceptată) și exigibilă (scadența a ajuns la termen, iar în litigiile dintre profesioniști, obligațiile asumate trebuie executate de îndată).
Conform art. 6.1 în cazul încetării valabilității contractului sau la rezilierea acestuia, acesta își prelungește efectele până la data achitării de către Cumpărător a tuturor facturilor și a restituirii tuturor buteliilor către Vânzător
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013-1024 Cod procedură civilă, art. 1270 cod civil și următoarele, art. 1538 Cod civil.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, facturi fiscale cu avize însoțire marfă, somație cu dovadă trimitere, procese-verbale predare primire butelii, contractul de vânzare-cumpărare și închiriere recipienți nr. 149/18.02.2013, fișe de client, relații ONRC privind pe creditoarea S. R. SRL, relații ONRC privind pe debitoarea D. C. Vision SRL
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile atașate cererii.
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține că potrivit art. 1014 alin. (1) NCPC, Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei pentru suma de 2.996,91 lei din care 859,94 lei, reprezentând marfă și chirie butelii gaze tehnice, conform facturii fiscale nr._/14.05.2015; 210,01 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 2.4 din contractul de vânzare-cumpărare și închiriere recipienți nr. 149/18.02.2013, calculate până la data de 23.11.2015, obligarea debitoarei la plata penalităților până la data achitării efective a debitului restant și 1.926,96 lei, reprezentând contravaloarea a 1 bucată recipient sub presiune proprietatea creditoarei, sumă calculată conform art. 3.8 din contractul semnat de părți.
Instanța reține că între creditoare, în calitate de vânzător, și debitoare, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți nr. 149/18.02.2013, atașat la filele 27-32, în temeiul căruia creditoarea s-a obligat să vândă debitoarei gaze industriale, iar debitoarea s-a obligat să plătească mărfurile livrate în baza acestui contract, la prețul negociat și prevăzut în anexa nr. 1 a contractului pentru fiecare tip de produs livrat în parte, chiria pentru recipienții în care se livrează produsul vândut (butelii/baterii) și să suporte cheltuielile de transport.
În conformitate cu art. 4.1., contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an începând cu data primei livrări, urmând a se prelungi, automat, în mod tacit, pentru perioade succesive de 1 an, dacă nu este reziliat cu cel puțin 30 de zile înainte de termen.
Din fișa debitoarei, atașată la fila 21, rezultă că prima livrare a avut loc în data de 25.02.2013, prin urmare, termenul contractual a expirat în data de 25.02.2015, dar nefiind denunțat cu cel puțin 30 de zile înainte de termen, s-a prelungit automat, pe o perioadă de încă 1 an, până la data de 25.02.2016.
Creditoarea a emis factura fiscală nr. 001I501660/14.05.2015 (fila 24), comunicată debitoarei la data de 18.05.2015 (fila 25) în sumă totală de 859,94 lei, TVA inclus, reprezentând chirie recipient gaz industrial, pentru perioada 10.06.2014 – 14.05.2015.
Potrivit art. 2.3. din contract, debitoarea avea obligația de a achita contravaloarea produselor și a serviciilor în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, fără însă a-și îndeplini obligația asumată.
Prin urmare, întrucât obligația de plată a sumei de 859,94 lei, TVA inclus, contravaloarea gazului industrial livrat și chiria aferentă recipientului, izvorăște din contractul nr. 149/18.02.2013, încheiat între părți, contract constatat prin înscris însușit de ambele părți, instanța constată că sunt îndeplinite cerințele art. 1014 alin. (1) NCPC în ceea ce privește această sumă, astfel încât în temeiul art. 1022 NCPC, va ordona debitoarei să o achite creditoarei în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
În ceea ce privește suma de 210,01 lei, penalități de întârziere, calculate până la data de 23.11.2015, precum și în continuare, instanța va respinge această pretenție ca inadmisibilă.
Contractul nr. 149/18.02.2013 a fost încheiat, potrivit art. 4.1. teza I din contract, pe o perioadă de 1 an începând cu data primei livrări. Din fișa debitoarei, atașată la fila 21, rezultă că prima livrare a avut loc în data de 25.02.2013, prin urmare, termenul contractual a expirat în data de 25.02.2015.
Împrejurarea că art. 4.1. teza a II-a prevede prelungirea automată a contractului, în mod tacit, pentru perioade succesive de 1 an, dacă nu este reziliat cu cel puțin 30 de zile înainte de termen, nu are semnificația faptului că a fost prelungită și clauza penală inserată în art. 2.4. din contract.
Potrivit art. 1538 alin. (1) NCC, Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Prin urmare, clauza penală este o convenție accesorie celei în care este prevăzută obligația principală și care, ca orice convenție, trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond, una dintre acestea fiind, conform art. 1719 alin. (1) pct. 2 NCC, consimțământul.
Or, în speță, în lipsa consimțământul expres al debitoarei asupra prelungirii și a clauzei penale, acest consimțământ nu poate fi prezumat nici de către instanță, astfel încât să rețină că prelungirea raporturilor contractuale dintre părți a vizat și prelungirea clauzei penale instituită în favoarea creditoarei, astfel încât după expirarea termenului contractual inițial, 25.02.2015, obligația debitoarei de plată a penalităților de întârziere nu mai izvorăște dintr-un contract civil încheiat între părți, constatat în scris și nici nu este determinată printr-un înscris însușit cel puțin de debitoare prin semnătură sau în alt mod prevăzut de lege. De altfel, din fișa debitoarei rezultă că factura nr. 001I501660/14.05.2015 este singura emisă după expirarea termenului contractual inițial, ultima factură emisă și achitată de debitoare fiind din data de 10.06.2014 (fila 21).
În ceea ce privește suma de 1926,96 lei, contravaloarea unui recipient sub presiune, conform art. 3.8./3.10. din contract, instanța va respinge ca inadmisibilă și această pretenție în procedura de față.
Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere, în primul rând, că potrivit art. 3.8. din contract, În caz de distrugere sau pierdere a buteliilor/bateriilor/paleților Vânzătorului, Cumpărătorul va suporta contravaloarea acestora conform Anexei nr. 1.”
În speță creditoarea susține că întrucât recipientul predat la data de 10.06.2014 (conform procesului-verbal atașat la fila 26, butelie Stargon) nu a fost restituit nici după data notificării prin executor judecătoresc, 20.10.2015 (filele 19-20), consideră că butelia a fost pierdută, distrusă sau însușită de debitoare.
Art. 3.10. invocat, de asemenea, de creditoare, menționează că dacă, după o perioadă de 90 de zile de la termenul de returnare convenit, Cumpărătorul nu restituie buteliile/bateriile/paleții Vânzătorului, acestea vor fi considerate însușite de către Cumpărător și vor fi facturate fără orice altă formalitate prealabilă, conform Anexei nr. 1. Facturarea nu exonerează Cumpărătorul de plata întregii chirii până la momentul facturării.
Față de modul de reglementare a art. 3.8 – 3.10. din contract, nereturnarea buteliilor în termenul de 30 de zile, reglementat de art. 3.8. sau, după caz, de 90 de zile, reglementat de art. 3.9. și 3.10. din contract, nerestituirea recipientului nu are semnificația pierderii/distrugerii recipientului, astfel încât să atragă obligația debitoarei de plată a contravalorii acestuia, ci dă dreptul creditoarei de a percepe o chirie adițională – pe care a șu perceput-o prin factura nr. 001I501660/14.05.2015 - și, ulterior, a considera că debitoarea și-a însușit recipientul.
În speță, nu s-a făcut dovada distrugerii sau pierderii recipientului, iar simpla nereturnare a recipientului nu echivalează cu dispariția fizică a acestuia.
Cât privește însușirea, recipientului, în contractul încheiat între părți nu este menționată care este valoarea recipientului care, în contextul aplicării clauzei inserate la art. 3.10. din contract, cu privire la care, la expirarea termenului de 90 de zile, urma a se considera că creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă. Anexa nr. 1 la care face trimitere art. 3.10. pentru „imputare”, nu reglementează situația recipienților însușiți, ci numai prețul gazului industrial, chiria, serviciile de trasabilitate și verificare sumară butelie client, taxa de transport/livrare, servicii de întreținere și daune: contravaloare chingă palet, clichet palet, butelie distrusă/pierdută, baterie distrusă/pierdută, palet distrus/pierdut, robineți distruși/pierduți, vopsire butelie deteriorată și contravaloarea daunelor interese conform art. 3.9. din contract. Prin urmare, nu se menționează care este contravaloarea daunelor datorate creditoare în cazul unui recipient considerat însușit de către debitoare în ipoteza clauzei inserate la art. 3.10. din contract.
În al doilea rând, potrivit art. 1018 alin. (2) NCPC, creditorul poate pretinde, în procedura ordonanței de plată, numai daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor, iar nu și daune de altă natură.
Solicitarea contravalorii unui recipient distrus/pierdut sau însușit de debitoare, în ipotezele menționate la art. 3.8. și 3.10. din contractul nr. 149/18.02.2013 nu reprezintă daune-interese suplimentare (dobânzilor penalizatoare menționate la alin. 1) pentru cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor, ci despăgubiri pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Or, acordarea acestor despăgubiri nu poate avea loc în procedura aleasă de creditoare, față de modul de reglementare a condițiilor de admisibilitate prevăzute în art. 1014 alin. (1) și art. 1018 alin. (1) NCPC, care vizează numai obținerea, într-o procedură sumară, a executării în natură a obligațiilor bănești - creanțelor certe, lichide și exigibile (…) care rezultă dintr-un contract civil (…) constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege -, a daunelor-interese moratorii, contractuale sau legale (față de dispoziția legală expresă în acest sens), precum și a celor compensatorii pentru cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor.
Pentru orice alte daune-interese suplimentare, și care nu se încadrează în categoria celor menționate la art. 1018 NCPC, creditoarea trebuie să recurgă la acțiunea în răspunderea contractuală de drept comun, iar nu la procedura ordonanței de plată.
Pentru argumentele mai sus-expuse, capătul de cerere privind emiterea ordonanței de plată pentru suma de 1926,96 lei, contravaloare recipient, va fi respinsă, ca inadmisibilă în procedura ordonanței de plată.
Pe cale de consecință, instanța va admite, în parte, cererea de emitere a ordonanței de plată, pentru suma de 859,94 lei, contravaloarea facturii nr. 001I501660/14.05.2015, pentru care va stabili termen de plată în sarcina debitoarei de 10 zile de la comunicarea ordonanței, iar pentru pretențiile referitoare la obligarea debitoarei la plata sumei de 210,01 lei penalități de întârziere calculate până la data de introducerii cererii, precum și în continuare până la data plății și a sumei de 1926,96 lei, contravaloare recipient, cererea de emitere a ordonanței de plată va fi respinsă, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 453 alin. (1) NCPC, debitoarea va fi obligată să achite creditoarei și suma de 200 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea . sediul în București, ..75-79, sector 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI: RO_, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în București, Bulevardul G. nr.28, ., etaj 2, apartament 36, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J40/_/2007, CUI:_.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 859,94 lei, contravaloare gaz industrial și chirie recipient.
Respinge, ca inadmisibile în procedura ordonanței de plată, pretențiile creditoarei referitoare la obligarea debitoarei la plata sumei de 210,01 lei penalități de întârziere calculate până la data de introducerii cererii, precum și în continuare până la data plății și a sumei de 1926,96 lei, contravaloare recipient.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare pentru ambele părți, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Cererea în anulare și motivele acesteia se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Dactilo.MV/07.01.2016
Red.FCM/06.02.2016
2 exemplare originale
Comunicat 2 exemplare copie.
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 16-12-2015,... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3547/2015.... → |
|---|
