Plângere contravenţională. Sentința nr. 5415/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5415/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 5415/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.5415
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul A. G., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București,contestatorul A. G., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului - verbal . nr._ ca fiind netemeinic și nelegal și să exonereze petentul de la plata amenzii în cuantum de 360 lei, a sancțiunii privind aplicarea celor trei puncte penalizatoare, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate de agentul constatator cu “avertisment”. Totodată, a solicitat obligarea intimatei la restituirea sumei de 677,32 lei, achitată nelegal, ca urmare a ridicării autoturismului de către . și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a arătat că, la data de 05.12.2014, în jurul orei 14.00, a parcat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe marginea străzii Calea Crângași, nr.20, alături de alte mașini, fără a deranja circulația în zonă.
A susținut că, după aproximativ o jumătate de oră, văzând că mașina a fost ridicată, s-a deplasat la S.C. llcor Auto Eco SRL, unde a găsit mașina depozitată și a fost obligat să achite suma de 677,32 lei, pentru a recupera mașina, o sumă pe care a apreciat-o ca fiind excesivă în raport cu servicii nesolicitate. În plus, a precizat că, deși a recuperat mașina (după circa 3 ore de la ridicare - conform orei 17:11 trecută pe bonul fiscal llcor), i s-a facturat și taxa de depozitare de o zi. Ulterior, a arătat că i s-a înmânat o dispoziție de ridicare și o comunicare de solicitare a datelor sale de identificare, precum și factura și chitanța fiscală aferente sumei de 677,32 lei. A mai menționat că la momentul în care i-au fost înmânate actele respective nu i s-a spus că urmează să fie sancționat contravențional, însă la data de 06.02.2015 i-a fost comunicat prin poștă procesul - verbal . nr._, din care rezultă că a fost sancționat contravențional de către agentul constatator M. D., pentru fapte prevăzute de art.142 și 143 Codul rutier.
Contestatorul a menționat că procesul-verbal contestat nu cuprinde motivele care au condus la încheierea acestuia, în lipsa contestatorului, iar acesta din urmă nu a refuzat semnarea. De altfel, a precizat că de față nu a fost vreun martor, întrucât constatarea s-a efectuat cu mijloace tehnice certificate și nu se menționează refuzul contestatorului.
Astfel, a susținut că se impune ca intimata să dovedească faptul că mijlocul tehnic era omologat și verificat din punct de vedere metrologic, iar instanță să verifice dacă modelul de proces - verbal corespunde cu cel din anexa 1D indicată în art.181.
În plus, a arătat că procesului - verbal îi lipsesc unele dintre elementele obligatorii prevăzute de art. 16, art. 19 din O.G. nr.2/2001, sub sancțiunea nulității și de asemenea nu sunt respectate prevederile art. 180 și 181 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002. De asemenea, a menționat că amenda aplicată pentru situația arătata este de 4 puncte, respectiv cuantumul amenzii ar fi trebuit să fie 390 lei și nu 360, întrucât potrivit art.98 alin.2 din OUG nr.195/2002: ” Un punct-amenda reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.” În conformitate cu HG nr. 1091/2014, salariul minim pe economie în anul 2015 este 975 lei, prin urmare punctul de amendă începând cu 1 ianuarie 2015 este de 97,5 lei. Cuantumul amenzii ar fi trebuit să fie de 390 lei (97,5 x 4 =390 lei). În aceste condiții, a arătat că, cuantumul amenzii stabilite prin procesul verbal este de 360 de lei, deși se menționează că se aplică 4 puncte de penalizare amendă. În concluzie a apreciat că acest cuantum este eronat și nu corespunde prevederilor art.98 din OUG nr.195/2002, fapt ce determină nulitatea procesului verbal.
Totodată, contestatorul a susținut că nu este în culpă, iar parcarea mașinii pe Calea Crângași sector 6, nu a fost în zona indicatorului « Oprirea Interzisă », ci la o distanța mai mare de acesta, aspect ce poate fi confirmat de un martor și anume D. A. M.. A mai arătat că acest martor poate confirma și faptul că singurul autovehicul ridicat din zona respectivă a fost cel aparținând contestatorului, pentru că era de Prahova.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, republicata cu modificările și completările ulterioare și Normele de aplicare a acesteia, O.U.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Codul de procedură civilă.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul D. A. M., și a probei cu înscrisuri și a anexat, în copie: procesul - verbal în copie certificată (fila 8), dispoziția de ridicare a mașinii (fila 10), factura și chitanța privind plata sumei de 677,22 lei (fila 11), împuternicire avocațiala (fila 12).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței . nr. 759 (fila 7).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.04.2015, intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6 a învederat instanței faptul că, la data și ora menționate în actul contestat, o echipă operativă a Poliției Locale S. 6, a identificat autovehiculul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar pe Calea Crângași nr 20, în raza de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația oprirea interzisă, în intervalul orar 08,27-08,33 ( astfel cum reiese din planșele foto efectuate la locul faptei ). A susținut că fapta este incriminată drept contravenție de art. 142 și 143 din R.A.O.U.G. nr 195/2002 și art. 100 și 108 din OUG nr 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a patru puncte amenda contravenționala în cuantum de 360 lei și trei puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de două zile lucrătoare.
În ce privește legalitatea procesului verbal, intimata a arătat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege la art. . 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, raportate la cel speciale ale art 39 și 109 din Codul Rutier completate cu cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare al acestuia și cu anexa 1 D, fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată drept contravenție de actele normative menționate anterior. În plus, a învederat că partea contestatoare nu a invocat cauze reale de nulitate absolută a procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestator a unei vătămări a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal - ( petentul nu a indicat care ar fi aceste presupuse vătămări, nu ; le-a invocat și nici nu le-a susținut cu probe ) - astfel cum a hotărât prin Decizia nr XXII din 19.03.2007 înalta Curte de Justiție și Casație.
În aceste condiții, a susținut că procesul - verbal este legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de prevederile legale în vigoare sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară, precum și data, ora și locui săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului. În acest sens, intimata a menționat că procesul- verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto efectuate la fața locului de agenții constatatori, astfel încât procesul - verbal a fost încheiat în formă specială prevăzută de anexa 1 D, conform dispozițiilor art 109 din OUG nr 195/2002 și art 181 din HG 1369/2006.
Cu privire la încadrarea faptei și sancțiunea aplicată, intimatul a menționat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunile se încadrează în limitele prevăzute de lege. În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, intimata a menționat că din economia art. 34 al OG nr 2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă administrate de intimată ( înscrisuri – notă de constatare, comunicare, dispoziție de ridicare și planșe foto ) și face dovada până la proba contrară - ( faptele prevăzute fiind constatate în mod direct și nemijlocit de către agenții Poliției Locale S. 6). Intimata a învederat că, din planșele efectuate la fața locului de agenții constatatori, rezultă că autoturismul a staționat neregulamentar în raza de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația Oprirea Interzisă. A mai menționat că sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul - verbal contestat, au fost stabilite în limitele prevăzute de lege, agenții constatatori aplicând sancțiunile contravenționale ținând cont de valoarea cuantumului punctului de amendă și de numărul de puncte de penalizare prevăzute de lege.
În plus, intimata a precizat faptul că D. S 6 are competență în constatarea contravențiilor privind staționarea neregulamentară și dispunerea măsurii ridicării, potrivit dispozițiilor art 7 litera h și art 22 din L nr 155/2010, lege cu caracter organic, ulterioara Codului rutier și Regulamentului sau de aplicare, pe care le-a completat sub aspectul competentei. În plus, a menționat că în mod corect, agentul constatator a calculat suma de plată aferentă celor 4 puncte amendă corect, având în vedere valoarea punctului amendă de la data săvârșirii faptei și nu de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiat și nesusținut capătul de cerere prin care a fost solicitată anularea procesului verbal și a sancțiunilor aplicate prin acesta și vă rugăm să le mențineți ca temeinice și legale. Totodată, față de capătul de cerere subsidiar prin care a fost solicitată înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, intimata a solicitat respingerea lui ca neîntemeiat, având în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel încât legiuitorul a prevăzut un cuantum ridicat al amenzii contravenționale, precum și aplicarea obligatorie a punctelor penalizare, care de regulă sunt lăsate la aprecierea agentului constatator. În plus, contestatorul nu a prezentat un cazier contravențional sau administrativ din care să reiasă faptul că nu a mai săvârșit alte contravenții.
La toate acestea, intimata a arătat că se adaugă atitudinea subiectivă a contestatorului care nu recunoaște și nu regretă săvârșirea faptei, astfel încât că sancțiunea avertismentului nu își va atinge scopul și nu va împiedica contestatorul să săvârșească alte contravenții. Totodată, intimata a învederat instanței faptul că vehiculul a staționat ( fiind imobilizat mai mult de 5 minute ) într-un loc în care simplă oprire ( imobilizarea până în 5 minute ) a acestuia era interzisă, fapt care constituie o circumstanță agravantă ce trebuie avută în vedere la individualizarea și aplicarea sancțiunii și nicidecum atenuantă.
În ce privește capătul de cerere accesoriu prin care a fost solicitată restituirea sumei de 677,32 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a solicitat respingerea lui, având în vedere faptul că plata acestei sume a fost cauzată de către emiterea dispoziției de ridicare prin care a fost aplicată măsura tehnico - administrativă și nu prin procesul verbal contestat, astfel că în opinia noastră acest capăt de cerere nu are legătură cu obiectul cauzei - plângere contravențională, ce vizează anularea procesului verbal pe motive de nelegalitate sau netemeinicie și reindividualizarea aplicării sancțiunii.
Totodată, a arătat că cererea a fost greșit îndreptată împotriva intimatei, deoarece astfel cum reiese din factura fiscală depusă de contestator la dosarul cauzei, suma a fost încasată de către o altă persoană respectiv de operatorul autorizat . Srl și nu de către D. S 6. Din această sumă operatorul autorizat virează 10 % la bugetul local și nu la bugetul intimatei. În concluzie, intimata a arătat că nu există identitate între persoana care a încasat suma și cea chemată în judecată să restituie întreaga sumă în cuantumul de 677, 32 lei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 155/2010. C pr Civilă. C Civil. OG nr 2 2001 cu modificările și completările ulterioare. OUG nr 195/2002 și Regulamentul acesteia de aplicare și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări sau a actelor contestate.
În susținerea cererii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: nota de constatare . nr._ (fila 33), comunicarea . nr._ (fila 34), procesul verbal . nr._ (fila 35), confirmarea de primire a procesului verbal (fila 36), planșe foto (filele 37 -38), raport de încercări (fila 39), delegație. Totodată, a arătat că se opune administrării probei cu martor solicitată de reclamant, deoarece aceasta nu duce la soluționarea cauzei, apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de intimată este suficientă în acest sens.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu martorul D. A.-M., ce a fost audiată în ședința publică din data de 24.06.2015, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei(fila 54).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/04.02.2015 (fila 8) întocmit de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 de lei și 3 puncte de penalizare, în temeiul art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. 195/2002, pentru fapta prevăzută de art. 143 lit. a corob. cu art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, reținându-se că, în data de 05.12.2014, în intervalul orar 14:41-14:48, pe Calea Crângași nr. 20, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorul rutier „Oprirea interzisă”.
Din înscrisurile de puse la dosarul cauzei și din susținerile părților, rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contestatorului.
Prin dispoziția . nr._/05.12.2014 (fila 10), emisă de intimată, s-a dispus ridicarea autoturismului condus de contestator.
Analizând actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, în soluționarea plângerii contravenționale, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la posibilitatea contestatorului de a formula obiecțiuni, instanța reține că, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G.2/2001, la momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator trebuie să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
În prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la o dată ulterioară constatării faptei, în lipsa contestatorului,această posibilitate fiind prevăzută prin dispozițiile art. 13 și 19 din O.G. 2/2001, astfel că, în mod obiectiv, nu îi putea fi adus la cunoștință, de către agentul constatator, dreptul de a formula obiecțiuni față de conținutul său. Mai mult, contestatorul a putut invoca toate observațiile prin plângerea contravențională formulată. Totodată, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal a fost inserată mențiunea că, „nu a fost de față niciun martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic certificat ”, respectiv aparatul marca Nikon .._, certificat sub nr. 41/07.03.2012(fila 39), conform dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002.
De asemenea, instanța constată că întocmirea procesului-verbal pe un alt formular decât modelul prevăzut în anexa 1D din O.U.G. 195/2002, conform dispozițiilor art. 181 alin. 1, nu este de natură a atrage nulitatea absolută, în condițiile în care cuprinde aceleași mențiuni ca cele stabilite în acest model.
Instanța apreciază că petentul nu a justificat niciun interes prin invocarea faptului că sancțiunea a fost stabilită într-un cuantum mai mic decât valoarea minimă calculată în raport de salariul minim brut pe economie, respectiv 360 lei, iar nu suma de 390 lei. Mai mult, instanța reține că acest cuantum a fost calculat în raport de valoarea salariului minim brut pe economie de la data săvârșirii contravenției, 05.12.2014.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din cuprinsul art. 34 rezultând că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Instanța are în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie – contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța apreciază că aceste limite nu au fost depășite, contravenientul având dreptul, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. În plus, constatările personale ale agentului de poliție se coroborează cu planșele foto depuse la dosar de către intimată la filele 37-38, din care rezultă cu claritate faptul că petentul a nesocotit normele rutiere și a parcat autovehiculul, în zona de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă”. F. că autoturismul era parcat la o anumită distanță de indicatorul rutier, nu prezintă relevanță în cauză, atâta vreme cât se afla în zona de acțiune a acestuia, față de semnificația celor două indicatoare surprinse în planșele foto. De asemenea, instanța nu va reține susținerile martorului D. A.-M., în sensul că se aflau alte autoturisme parcate în zona din care a fost ridicat autoturismul contestatorului, acest aspect nu este de natură a avea vreo înrâurire asupra elementelor constitutive ale contravenției săvârșite de contestator.
Instanța apreciază că aspectele consemnate de agentul constatator corespund realității, procesul-verbal fiind temeinic și legal.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că amenda contravențională a fost stabilită în cuantumul minim și sancțiunea complementară a aplicării celor 3 puncte de penalizare sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de atitudinea procesuală a petentului. Instanța are în vedere și scopul urmărit prin dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 677,32, instanța constată următoarele:
Măsura ridicării autoturismului a fost dispusă prin dispoziția de ridicare . nr._/05.12.2014 emisă de intimată.
Conform art. 1349 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligație răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Instanța reține faptul că suma de 677,32 lei este solicitată cu titlu de despăgubiri de către petent pentru plata serviciilor de ridicare, transport și depozitare auto executate în baza dispoziției de ridicare . nr._/05.12.2014, precum și împrejurarea că petentul nu a formulat un capăt de cerere distinct având ca obiect anularea dispoziției de ridicare menționate.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că această dispoziție produce încă efecte juridice, nefiind desființată, astfel că solicitarea directă a pretențiilor în sumă de 677,32 lei, este neîntemeiată.
În consecință, având în vedere că nu s-a făcut dovada faptei ilicite a intimatei, ca elemente ale angajării răspunderii civile delictuale, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea privind repararea prejudiciului material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul A. G., cu domiciliul în ., jud. Prahova, având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Ploiești, ., . ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ S. 6- cu sediul în București, ..147 sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. I.S.G/ Tehnored.PAS
4 ex/.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5401/2015. Judecătoria SECTORUL... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5828/2015.... → |
|---|
