Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 7104/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7104/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7104/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7104
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 24.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „divorț cu copii”, privind pe reclamantul-pârât G. CLAUDIO-V. în contradictoriu cu pârâta –reclamantă G. ANIȘOARA și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamantul-pârât personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și pârâta-reclamantă personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales, lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei s-a depus referatul de anchetă socială dispus a fi efectuat la domiciliul reclamantului –pârât de către Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei S. 6 București, după care,
Apărătorul pârâtei-reclamante depune la dosar adeverința de venituri de la locul de muncă al acesteia.
Instanța procedează la verificarea competenței.
Părțile arată că nu au obiecții cu privire la competență.
Instanța deliberând,reține că cererea principală are de fapt caracter accesoriu față de cererea de divorț, indiferent că sub aspectul numărului de înregistrare cererea de pensie a fost introdusă anterior cererii de divorț, reține că prin aplicarea riguroasă a disp. art. 139 Cod procedură civilă, în sensul reunirii dosarului cu număr mai mare la dosarul cu număr mai mic, s-a ajuns la situația ca dosarul de pensie să fie considerat cerere principală și cererea conexă de divorț, cerere accesorie; constatând că față de obiectul celor două cereri, cererea de divorț are caracter principal iar cererea de pensie are caracter accesoriu definit ca atare prin dispozițiile legale și prin urmare reține că odată stabilită competența pe cererea de divorț această instanță este competentă și pentru soluționarea cererii principale .
Părțile arată că s-au înțeles asupra divorțului prin acord, revenire la nume de către soție, exercitarea autorității părintești în comun asupra copilului, stabilirea locuinței copilului la locuința tatălui, stabilirea contribuțiilor părților la întreținerea și educația copilului la valoarea de ¼ din venitul net realizat de fiecare, mama cu prestarea în echivalent bănesc iar tatăl cu prestarea în natură, acesta depune adeverință de venituri de la locul de muncă.
În privința relațiilor personale, reclamantul – pârât arată că nu au existat neînțelegeri în privința desfășurării relației personale cu copilul.
Intervine și pârâta – reclamantă care arată că minorul în momentul de față este afectat de divorțul părților și are o atitudine de respingere a mamei, e posibil ca minorul să fie influențat de tată în adoptarea acestei atitudini și consideră că aceste rezerve ale copilului, aceste neînțelegeri vor fi înlăturate dacă se stabilește un program de vizită exact.
Părțile arată că sunt de acord cu programul prezentat în cererea precizatoare iar reclamantul – pârât intervine și arată că solicită stabilirea contribuției în sarcina pârâtei – reclamante de la data introducerii cererii.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri asupra fondului.
Apărătorul pârâtei reclamante solicită ca instanța să dispună desfacerea căsătoriei soților prin consimțământul lor, stabilirea domiciliului copilului la domiciliul tatălui, obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere de ¼ din veniturile realizate de aceasta, începând cu data introducerii cererii, revenirea soției la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești în comun, relațiile personale să se desfășoare astfel cum au formulat în cererea precizatoare, fără cheltuieli de judecată. Solicită comunicarea sentinței la adresa indicată în întâmpinare.
Reclamantul – pârât personal solicită desfacerea căsătoriei prin divorț prin acord, revenirea soției la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești în comun față minor, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său, contribuție de ¼ din venituri prin raportare la veniturile indicate în adeverințele depuse, mama în echivalent bănesc și tatăl în natură iar relațiile personale cu minorul să se desfășoare conform programului indicat în cererea precizatoare, fără cheltuieli. Solicită comunicarea sentinței la adresa indicată în cererea introductivă.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.03.2015, sub nr._, reclamantul G. C. V., reprezentant legal al minorului minorul G. R. C., în contradictoriu cu pârâta G. Anișoara a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata pensiei alimentare, în conformitate cu dispozițiile legii adică ¼ din veniturile lunare permanente ale acesteia, de la data introducerii acțiunii, stabilirea domiciliului copilului la domiciliul tatălui său din București, .. 1, ., ., tutela comună și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că până în urmă cu șapte luni minorul a locuit împreună cu părinții săi, ambii contribuind la creșterea și educarea sa. În urmă cu șapte luni, pârâta a părăsit domiciliul comun în urma unor tensiuni apărute. Deși tatăl său a insistat și a purtat discuții în mod repetat cu mama sa în vederea determinării acesteia de a contribui de bună voie măcar cu ajutor financiar la întreținerea sa, aceasta a refuzat invocând diverse motive.
De asemenea, reclamantul a învederat faptul că tutela comună este în interesul copilului, având în vedere că până la apariția problemelor dintre părinți, mama sa a avut grijă de el și nu a dat dovadă de neglijență ori rea creștere.
Reclamantul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 488, 496, 499, 503 cod civil și dispozițiile art. 148 și 155 pct. 5 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie carte de identitate, copie certificat de naștere, copie certificat de căsătorie.
La data de 22 iunie 2015, prin Serviciul Registratură, pârâta G. Anișoara a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii în parte.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că este de acord să plătească copilului său o pensie alimentară în concordanță cu prevederile legale raportate la veniturile sale lunare, cu stabilirea locuinței minorului la adresa menționată în cerere și cu stabilirea tutelei comune.
Pârâta a solicitat instanței respingerea cererii reclamantului de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._/303/2015 din 06.05.2015, precizaă la data de 04.09.2015 ,reclamanta G. ANIȘIOARA a chemat în judecată pârâtul G. CAUDIO V. , solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei prin divorț din CULPĂ COMUNĂ ,revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului G. R. C. ;, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui, stabilirea contribuției mamei la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului ; stabilirea unui program de vizitare a minorului de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 29.12.2010, din această căsătorie rezultând minorii Patracioc S. –M., născută la 17.07.2013 și Patracioc L.-A., născut la 29.06.2011.
Reclamanta arată că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea acestei căsătorii nemaifiind posibilă.
În drept au fost invocate disp. art. 373 lșit. B, art. 379 alin. 1 cod.civ. și art. 933 cod.proc.civ..
Cererea legal timbrată a fost însoțită de copii de pe certificatul de căsătorie și certificatele de naștere a minorului, act de identitate reclamantă, contract de închiriere .
Pârâtul nu a formulat întâmpinare
Prin încheierea la ședința publică din 04.09.2015 instanța a amis excepția conexității și a reunit cauza nr._/303/2015 la cauza de față .
La data de 17 septembrie 2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei raportul de anchetă socială întocmit de către Primăria S. 6 – Serviciul de Autoritate Tutelară.
La termenul din 24.09.2015, părțile au învederat instanței că au căzut de acord asupra desfacerii căsătoriei lor prin acord, pârâta-reclamantă să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, exercitarea autorității părintești asupra minorului de către ambii părinți, stabilirea locuinței copilului la domiciliul tatălui, stabilirea contribuțiilor părinților la întreținerea minorului, stabilirea unui program de vizitare a minorului de către mamă .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: părțile s-au căsătorit la data de 17.04.1999, din această căsătorie rezultând minorul G. R. C., născut la 25.09.2000 .
Instanța constatând că sunt întrunite condițiile art. 373 lit.a și art. 374 cod.civ,, va admite acțiunea și va declara desfăcută căsătoria părților prin divorț pe baza acordului ambilor soți, urmând ca în temeiul art. 383 alin. 3 cod.civ. să dispună revenirea pârâtei-reclamante la numele purtat anterior căsătoriei.
Sub aspectul exercitării autorității părintești, stabilirii locuinței minorului și stabilirii contribuțiilor părinților la întreținerea minorului instanța reține că învoiala părților pe aceste capete de cereri este în concordanță cu interesul copilului astfel că față de dispozițiile art.263 și art. 396 teza finală Cod.Civ. instanța va lua act de această învoială .
Asupra învoielii părinților având ca obiect stabilire program de vizitare instanța reține că prin poziția exprimată în fața instanței părinții minorilor nu întâmpină dificultăți în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul; întrucât eventualele neînțelegeri ce se pot ivi în viitor urmează a fi abordate cu responsabilitatea necesară de către ambii părinți, în scopul urmăririi interesului copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat și având în vedere că dreptul de a avea relații personale cu copilul este un drept izvorât din lege ( nu acordat prin hotărâre judecătorească), pentru a cărui realizare nu este necesară calea acțiunii în justiție ( art. 401 alin. 2 - stabilește că instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale doar când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect ) instanța apreciază că interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale să fie apreciate de către părinți prin raportare la împrejurările concrete în care se află minoriul și părinții; aceste împrejurări sunt diferite în momente diferite ale vieții copilului și sunt practic imposibil de prevăzut ( nici părinții și nici instanța nu pot aprecia dacă în viitorul apropiat sau îndepărtat poate să apară o împrejurare care să reclame prezența ambilor părinți lângă copil și să „dimensioneze” un program de vizită care să corespundă unei nevoi necunoscute, inexistente la momentul luării deciziei) . Suspiciunile părinților – că în viitor pot să apară neînțelegeri referitoare la desfășurarea acestor relații personale - sau lipsa de colaborare dintre părinți, uneori chiar „confortul” urmărit de părinți ( în sensul că părându-le dificil să stabilească ei înșiși un program adaptat de fiecare dată nevoilor copilului, preferă să se conformeze unui program prestabilit dispus de o instituție a statului chiar dacă „prețul” acestui confort reprezintă în esență o intervenție a statului în viața de familie a părților fără ca o astfel de intervenție să fie justificată de necesitatea ocrotirii unui interes ci doar de asigurarea „confortului” părinților ) nu pot argumenta soluția solicitată de părți, ca legăturile personale dintre copii și unul dinte părinți să se desfășoare conform unui program de vizită prestabilit de către instanță, chiar dacă acest program este convenit de părinți. În esență, responsabilitatea părintească impune ca ambii părinți să analizeze interesul copiilor lor în fiecare moment al vieții copiilor și să acționeze conform acestui interes;
Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul își desfășoară viața instanța va respinge ca nefiind în interesul copilului învoiala părinților având ca obiect desfășurarea relațiilor personale mamă/minor conform unui program de vizită prestabilit urmând a menține neîngrădit dreptul minorului de a avea relații personale cu mama ( prin stabilirea unui program practic s-ar aduce limitări acestui drept ce ar urma să se desfășoare conform programului) și va lăsa posibilitatea reală părinților de a stabili împreună modalitatea în care se va exercita acest drept astfel ca, numai în situația în care în exercitarea dreptului apar neînțelegeri grave între părinți ( art. 401 alin. 2 cod.civ. ) instanța să aprecieze asupra oportunității intervenției instanței în viața privată a părinților urmărindu-se astfel asigurarea respectării drepturilor copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea introductivă formulată de reclamantul G. C. V., cu domiciliul în București, .. 1, ., etaj 3, ., în contradictoriu cu pârâta G. ANIȘOARA, cu domiciliul în București, ., ., ., și cu Autoritatea Tutelară Primăria S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6 ; admite în parte cererea conexă formulată de reclamanta - pârâta G. ANIȘOARA în contradictoriu cu pârâtul - reclamantul G. C. V.
Desface căsătoria încheiat între părți la data de 17.04.1999 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local sector 6 București sub nr. 458/17.04.1999, prin divorț prin acord .
Dispune revenirea pârâtei-reclamante la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv S..
Ia act de învoiala părților privind:
- exercitarea autorității părintești asupra minorului G. R. C., născut la 25.09.2000 de către ambii părinți .
- stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui .
-stabilirea contribuțiilor părinților la acoperirea nevoilor minorului în cuantum de 277,30 lei lunar mama și 311,42 lei lunar tatăl, începând cu 27.04.2015 până la majorat, contribuție ce se va presta în natură de către tată și prin echivalent bănesc de către mamă.
Respinge ca nefiind în interesul copilului învoiala părinților privind desfășurarea relației personale copil/mamă conform unui program de vizită prestabilit;
Menține neîngrădit dreptul minorului de a avea relații personale cu mama.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare pe soluția de respingere învoială; definitivă pe restul cererilor ; cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București .
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 8662/2015.... |
|---|
