Contestaţie la executare. Sentința nr. 1010/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1010/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1010/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1010
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și T. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, reprezentată de consilier juridic R. R., care depune delegație la dosar, și intimatul T. I., personal, lipsind intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 25.01.2016, prin compartimentul registratură, intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale, după care,
Instanța procedează la legitimarea intimatului T. I., care prezintă CI . nr._, CNP_.
Având în vedere că în cauză competența a fost stabilită în baza regulatorului de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul contestatoarei consideră că procesul poate fi soluționat într-un termen de 6 luni.
Intimatul consideră că procesul poate fi soluționat la termenul de astăzi.
Având în vedere obiectul cauzei, precum și probele solicitate în cauză, instanța apreciază, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, o durată estimată de soluționare a cauzei de 3 luni.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării contestației la executare, invocată de intimatul T. I. prin întâmpinare.
Intimatul lasă la aprecierea instanței excepția netimbrării contestației la executare, raportat la argumentele pe care le-a invocat prin întâmpinare.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției netimbrării contestației la executare întrucât Ministerul Apărării este instituție publică și contestatoarea este scutită de plata taxelor de timbru.
În ceea ce privește excepția netimbrării contestației la executare, față de prevederile art. 30 din OUG nr. 80/2013, având în vedere că obiectul contestației la executare reprezintă venituri provenite din asigurările sociale, instanța apreciază că cererea nu este supusă timbrajului, în consecință respinge excepția netimbrării ca neîntemeiată.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea excepției, arătând că din eroare a introdus în cauză și executorul judecătoresc.
Intimatul lasă la aprecierea instanței excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N., instanța apreciază că această excepție este întemeiată având în vedere faptul că executorul nu este parte în raportul execuțional, în consecință, față de prevederile art. 36 Cod procedură civilă, nu are nici calitatea să figureze ca parte în cadrul contestației la executare, acesta îndeplinind doar o funcție de utilitate publică, nu este parte în raportul de drept care unește părțile. Ca atare, instanța admite excepția și constată că B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Față de dispozițiile art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța pune în vedere contestatoarei să achite costul multiplicării și comunicării către instanță a înscrisurilor din dosarul de executare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de pus în discuție, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reprezentantul contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și arată că nu mai are de depus și alte înscrisuri.
Intimatul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și arată că nu mai are de depus și alte înscrisuri.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Având în vedere că părțile arată că este vorba despre înscrisurile existente deja la dosar, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul contestatoarei solicită instanței să admită contestația la executare astfel cum a fost formulată și să dispună anularea tuturor formelor de executare dispuse în dosarul execuțional, să aibă în vedere că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislative, iar prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte juridice au încetat la data de 31.12.2010.
Intimatul arată că nu este de acord cu susținerile reprezentantului contestatoarei deoarece din moment ce deține o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens, nu înțelege de ce nu se poate realiza executarea. Solicită respingerea contestației la executare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. și T. I., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1301/2014.
În prealabil, contestatoarea a apreciat că, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 30 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, ,,când au ca obiect venituri publice”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin.1, lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de plata taxelor și a cauțiuni în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Totodată, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin.4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice, având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr.119/2010 și ale Legii nr.164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1301/2014.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2512/2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.479/06.02.2013, a fost admisă acțiunea formulată de intimatul T. I., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/01.01.2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr.164/2001.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, în perioada 2010-2013, s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, intimatul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011, i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifică și abrogă norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective”.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei Decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri”.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr.119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr.323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr.3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după. caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii”).
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, intimatului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2449/18.09.2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr.119/2010, anexând Buletinul de calcul pentru T. I..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2449/18.09.2011, intimatul a încercat în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011. Intimatul a încercat acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1301/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, buletin de calcul, Decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr.1/2011 și tabel cu date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare.
La data de 06.11.2014, contestatoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță.
La data de 09.12.2014, intimatul B. B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale.
La data de 19.12.2014, intimatul T. I. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr.1301/2014 al B. B. Ș. C. și D. N..
Intimatul a depus la dosar în copie sentința civilă nr.2512/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, extras de pe portalul instanțelor de judecată, recursul formulat de Ministerul Apărării Naționale și actul său de identitate.
La data de 16.02.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimat, prin care a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr.1301/2014 al B. B. Ș. C. și D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art.192 și următoarele, art.711 și următoarele Cod procedură civilă.
Urmare solicitării instanței, la data de 13.03.2015, B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul execuțional nr.1301/2014 (filele 62-77).
La termenul de judecată din data de 26.03.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București, având în vedere precizarea cererii.
Prin sentința civilă nr. 2283/26.03.2015, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin sentința civilă nr. 1580/23.06.2015, Tribunalului Argeș – Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat pricina Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 2045/02.10.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 15.01.2016.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr.2512/18.09.2012 a Tribunalului Arges-Sectia pentru conflicte de munca și asigurari sociale, a fost anulată decizia de recalculare și a fost menținuta în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, hotărârea fiind irevocabila pin decizia civila nr.479/2013 a Curții de Apel P..
La data de 21.08.2014, intimatul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, formandu-se dosarul de executare silită nr.1301/2014 al B. Asociați B. Ș. C. și D. N., prin încheierea din data de 21.08.2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 3.09.2014 Judecătoria Sectorului 6 a incuviintat cererea de executare silita, în conformitae cu titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr.2512/18.09.2012.
La data de 8.10.2014 executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite prin încheierea din 08.10.2014.
Instanța reține însă că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele.
Instanța reține că în baza art.4 alin.1 lit.a din Legea 119/2010 a fost efectuata o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG nr.735/2010.
Creditorului i se emisese, în baza acestui act normativ, decizia nr._/2011 emisă de Ministerul Apărării Național, de recalculare a pensiei.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată decizia nr._/2011 a Ministerului Apărării Naționale, de recalculare a pensiei.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziei anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG nr.1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
Instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării OUG 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, el nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești (și nici nu avea cum să fie reținut, din moment ce instanța era învestită cu analizarea legalității emiterii unei decizii în baza altui act normativ, Legea 119/2010, iar nu în baza OUG 1/2011).
În al doilea rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este adevărat că decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea 119/2010, diferența fiind doar că OUG 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG nr.59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr.9/2013, problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat de altfel și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.601/2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de "putere de lucru judecat" și de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1.286/2011, în care s-a precizat că "ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului", astfel încât "cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Ori, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia 9/2013 că poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 (în speță contestatoarea a invocat plata acestor sume până în decembrie 2011, iar intimatul creditor nu a contestat acest lucru), nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul intimatului a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea 241/2013 și plățile se efectuează creditorului în temeiul deciziei nr._/2011, care a fostdată în aplicarea acestei legi.
Instanța reține însă că adoptarea Legii 241/2013, chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010, nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor, legalitatea și temeinicia deciziei nr._/2011 poate fi cenzurată doar pe calea contestației prevăzute de legea specială. Or, dacă în contestația la executare de față, instanța ar trece la verificarea dacă pensia aflată acum în plată este la nivelul pensiei din luna decembrie 2010, ar însemna, practic, să se substituie organelor competente a verifica legalitatea și temeinicia deciziei respective, lucru ce nu poate fi admis.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va respinge contestatia formulata împotriva intimatului B. A B. Ș. C. și D. N. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere soluția pronuntata cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale pasive, va admite contestația promovata împotriva intimatului T. I. și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1301/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 Cod proc. civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestație la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, împotriva intimatului B. A B. Ș. C. și D. N., cu sediul în București, .. 17, sector 3, C. RO_, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimatul T. I., CNP_, cu domiciliul în Pitești, ..2, ., etaj 4, apartament 12, județul Argeș.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1301/2014 al B. Asociați B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.02.2016.
P. GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 371/2016.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1569/2016. Judecătoria... → |
|---|
