Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1474/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1474/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 1474/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI

......

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1474/2016

Ședința publică de la 22 Februarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. I.

Grefier V. A. M.

Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta G. (fostă P.) R. I. și pe pârâtul P. N., intervenient în nume propriu P. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

Dezbaterile în fond au avut loc la data de 08.02.2016, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri – a amânat pronunțarea la data de azi, 22.02.2016, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 21.03.2014, sub nr._, reclamanta Ploesteanu R.-I. a chemat în judecată pe pârâtul Ploesteanu N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea sumei de 360.680 Ron (echivalentul a 80.000 Euro la cursul de 1 EURO=4.5085 afișat de BNR la data introducerii cererii de chemare în judecata), având în vedere că această sumă de bani a fost dobândită de către pârât împreună cu aceasta în timpul căsătoriei, fiind astfel bun comun dobândit în timpul căsătoriei, cu atribuirea către reclamantă a ½ din această sumă, în calitate de coproprietar în devălmășie; precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, în temeiul art. 451-453 Cod proc. civ.

În motivare, reclamanta a arătat că potrivit art. 6 alin. 6 Cod civil: „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din [...] căsătorie, dacă aceste situații juridice subzistă, după . legii noi”, sens în care a apreciat că dispozițiile noii legi îi sunt aplicabile, având în vedere ca divorțul dintre aceasta și pârât a intervenit în data de 09.12.2013.

De asemenea, potrivit art. 27 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „Indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Codului civil, de la data intrării sale în vigoare.”

În fapt, în data de 22.04.2008, reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul, conform certificatului de căsătorie nr.559, înregistrat la București, sector 6 și eliberat de către Consiliul Local al Sectorului 6, Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6 - Starea Civila. Prin sentința civilă nr._/09.12.2013, Judecătoria sectorului 6 București a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, încheiată la data de 22.04.2008, prin acordul soților.

Reclamanta a precizat că prezenta cerere de partaj se bazează pe faptul că pârâtul împreună cu aceasta, în timpul căsătoriei, a realizat sume foarte de bani, așa cum urmează să demonstreze în cadrul probei cu înscrisuri prin extrasele de cont, sume care se supun regimului comunității legale de bunuri, fiind dobândite de soți în timpul căsătoriei.

Așadar, pârâtul și dacă ar susține că banii supuși partajului sunt bani ce provin din veniturile realizate de către el, tot ar trebui să-i partajeze, reprezentând un bun dobândit în timpul căsătoriei cu aceasta.

Reclamanta a specificat că extrasele de cont cu care fac dovada sumei de 360.680 RON în contul pârâtului datează din aprilie 2012 și, având în vedere că divorțul dintre părți a intervenit în decembrie 2013 este evident că acest sume de bani au fost realizate de către pârât în timpul căsătoriei cu aceasta, fiind supuse regimului legal al comunității de bunuri.

De asemenea, reclamanta a solicitat respectuos să se ia act de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 60 indice 1 alin. l litera b coroborat cu art. 64 alin 1 litera b din Legea 192/2006 privind medierea, reclamanta a parcurs anterior procedura medierii.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimoniala cu un martor și orice alt mijloc de probă legal, util, pertinent și concludent în soluționarea pricinii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6, art. 319, art. 339, art. 340, art. 341, art. 343, art. 356, art. 357, art. 669 Cod civil, art. 27, art. 33 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 194, art. 979-995 Cod proc. civ.

Reclamanta a depus la dosar în copie următoarele: extrase cont, ordin de plată; carte de identitate, sentința civilă nr._/09.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 6; certificat de informare (f. 8-16).

La data de 11.04.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar relațiile solicitate de către instanță prin rezoluția din data de 23.03.2014.

Prin încheierea din data de 16.05.2014, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, a fost redusă taxa de timbru stabilită de la suma de_ lei la suma de 8620 lei, sumă ce a fost eșalonată în 6 tranșe egale de câte 1135,66 lei.

La data de 05.08.2014, pârâtul Ploesteanu N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată cererea reclamantei de partajare a sumei de 360.680 Ron, ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei și atribuirea către reclamantă a ½ din această sumă, în calitate de coproprietar în devălmășie precum și să se oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu acest proces.

În motivare, pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta G. ( fostă Ploesteanu) R.-I. între 22.04.2008 și 09.12.2013.

A învederat instanței că pretențiile reclamantei la jumătate din suma de 360.680 RON, ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei și atribuirea către reclamantă a 1/2 din această sumă, în calitate de coproprietar în devălmășie sunt absolut neîntemeiate și nu corespund realității, astfel cum va rezulta din probele ce urmează a fi administrate în prezenta cauză.

Pârâtul a specificat că în aceasta cauză nu se poate vorbi despre suma de 360.680 Ron ca fiind bun comun având în vedere faptul că această suma nu a fost dobândită de către părți. Conturile menționate de către reclamantă în cuprinsul cererii de partaj au fost deschise înainte de căsătorie de către pârât la rugămintea tatălui său P. A., având ca scop depozitarea veniturilor acestuia, obținute din activități agricole. Această sumă nu mai exista la momentul separării în fapt ea fiind restituită tatălui său, în luna septembrie 2012.

S-a mai arătat că au fost un cuplu căruia îi plăceau călătoriile, transportul s-a făcut numai cu avionul (curse de linie), cazarea s-a făcut la hoteluri de 3, 4 și 5 stele, veniturile lor salariale nu au acoperit decât o mică parte din aceste cheltuieli astfel a folosit în interesul lor suma de 60.000 lei din banii părinților. Aflând de sumele cheltuite, tatăl pârâtului a luat hotărârea (i-a somat) să transfere suma de bani într-un cont al dânsului fapt realizat în septembrie 2012, de asemenea și obligația de a-i restitui suma de 60.000 lei suma folosită de către părți pentru vacanțe. La momentul la care s-a luat hotărârea restituirii banilor tatălui său, reclamanta a avut cunoștință de acest transfer și nu a avut obiecțiuni.

În perioada aprilie 2008 - decembrie 2013 veniturile salariale obținute de către pârât, sunt în medie de 1500 lei/luna ( a depus în dovedirea afirmațiilor adeverințe salariat pentru perioada aferentă), reclamanta a obținut pentru aceeași perioadă venituri asemănătoare.

S-a mai precizat că nu a refuzat medierea, însă suma de 80.000 euro nu este conformă cu realitatea, bunurile dobândite în timpul căsătoriei fiind autoturism Dacia L., frigider, mobilier.

Pârâtul a precizat că, în concluzie, reclamanta nu a avut nici o contribuție la dobândirea acestei sume singurul care a contribuit la dobândirea sumei în litigiu fiind P. A..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cod proc. civ,

În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu trei martori, interogatoriul reclamantei precum și orice altă dovadă pertinentă, concludentă și utilă a cărei necesitate de administrare rezultă din dezbateri.

Pârâtul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: extras e-mail; adresa nr. 236/30.07.2014; adeverință de salariat din 18.07.2014; adeverință de venit cu veniturile realizare pe 2013; adeverință de venit cu veniturile realizare pe 2012; fișă fiscală; adeverință RU 2902/18.07.2014; titlu de proprietate; certificat de deces . nr._; certificat de producător (f. 77-89).

La data de 16.09.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pe toată perioada căsătoriei cu aceasta, pârâtul, pe lângă veniturile pe care le primea cu titlu de salariu de la Carrefour, arătate în adeverințele care-i atesta veniturile, anexate întâmpinării, realiza cu regularitate și alte venituri, pentru activități extra-contractuale pe care le presta în folosul clientului Carrefour-ului.

Reclamanta a considerat că, în situația în care tatăl pârâtului invoca un drept asupra acestei sume de bani, are posibilitatea de a interveni în proces, însă faptul că această sumă de bani nu mai exista la momentul separații în fapt, așa cum arăta pârâtul, nu are relevanță, fiind necesar a se dovedi acest aspect, prin raportare la dispozițiile art. 249 Cod proc. civilă.

De asemenea, reclamanta a specificat că pârâtul va trebui să dovedească și faptul că a folosit din banii tatălui său o importantă sumă de bani pentru a pleca în vacanțe, fiind obligați la un moment dat să restituie aceste sume.

Astfel, reclamanta a solicitat, sub aspect procedural, să se constate că apărările pârâtului nu pot fi primite atât timp cât acesta invoca un drept în numele și pe seama unui terț care nici măcar nu este parte în proces. A mai arătat că întreg salariul pe care aceasta îl obținea, pârâtul îl economisea și îl depunea la bancă, astfel că pentru cheltuielile de zi cu zi trebuia să aștepte să-i dea pârâtul bani și mai era foarte mult ajutată și de către părinții săi. A mai arătat că dacă pârâtul a susținut că banii supuși partajului sunt banii tatălui său și nu bani ce provin din veniturile realizate de către acesta trebuie să-și dovedească susținerile.

A mai solicitat să se remarce faptul că actele depuse în probațiune în susținerea apărărilor din întâmpinare nu pot reprezenta probe legale, utile, pertinente și concludente. Titlul de proprietate al bunicului sau certificatul de deces al acestuia nu pot avea o relevanta față de bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, iar certificatul de producător al tatălui pârâtului poartă data de 25.07.2014 – ori sumele au fost obținute în timpul căsătoriei cu mult timp înaintea acestei date.

De asemenea, reclamanta a solicitat să se ia act de faptul că pârâtul nu a contestat existența obiectului-dreptul de creanță inclus în masa partajabilă, ci doar afirma că părțile nu sunt titularii acestui drept. Dacă se vor face verificări la instituția bancară se va observa că alimentarea de cont se realiza lunar - ori tatăl pârâtului, din activități din agricultură, nu putea să obțină venituri importante și în perioada iernii. În realitate suma strânsă în timpul căsătoriei se constituie din salariile reclamantei și din veniturile suplimentare ale pârâtului care uneori lucra și sâmbăta și duminica, lipsea foarte mult de acasă astfel că de treburile gospodărești, de treburile familiei se ocupa exclusiv reclamanta.

Reclamanta a specificat că nu este importantă data la care s-a deschis acest cont, data la care suma de bani supusă partajului, a fost vărsată, în integralitate sau treptat în acest cont sau în alt cont din cele indicate de pârât, pârâtul nefăcând dovada, până la acest moment, că aceste conturi au fost deschise la solicitarea tatălui său. Extrasele de cont cu care fac dovada sumei de 360.680 Ron în contul pârâtului datează din aprilie 2012 și, având în vedere că divorțul dintre părți a intervenit în decembrie 2013, este evident că acest sume de bani au fost realizate de către pârât în timpul căsătoriei cu reclamanta și de către aceasta fiind supuse regimului legal al comunității de bunuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și cu interogatoriile reciproce.

La data de 14.11.2014, numitul Ploesteanu A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantă de partajare a sumei de 360.680 Ron ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul P. N. și de atribuirea către reclamantă a 1/2 din această sumă, în calitate de coproprietar în devălmășie – și să se oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu acest proces.

În motivare, a arătat că a luat la cunoștință de la pârâtul P. N. ( fiul său ) că reclamanta G. ( fosta P.) R.-I. solicita 1/2 din suma de 360.680 Ron ca fiind bun comun, obținut în timpul căsătoriei de către reclamantă și pârât.

Intervenientul în nume propriu a învederat instanței faptul că acesta după pensionare a luat hotărârea, împreună cu soția sa, de a se stabili la țară pentru a se ocupa de grădinărit și creșterea animalelor. Din aceste activități a obținut și obține anumite sume de bani, sume pe care au hotărât să le economisească. Datorită faptului că în localitatea Scrioaștea jud. Teleorman nu există instituții bancare, cât și pentru alte motive, intervenientul a hotărât ca aceste operațiuni bancare să fie făcute de către fiul lor, P. N.. A menționat faptul că a depus în conturile deschise pe numele fiului diferite sume de bani începând cu anul 2005 până în luna septembrie 2012. În perioada 2005 - 2008 datorita faptului că activitatea era la început de drum veniturile obținute fiind mai mici, investițiile mari, depozitele se cifrau în jurul sumei de_ euro. În intervalul 2008-2012 s-a depus diferența de_ euro echivalent în lei. Din septembrie 2012 și până în prezent a efectuat depuneri de 100.000 lei. Toate aceste depuneri s-au raportat la anul agricol și la fluctuația prețurilor produselor agricole și a prețului la animale. În luna septembrie 2012 a cerut pârâtului P. N. să îi pună la dispoziție un extras de cont pentru a vedea situația depozitelor. Acesta a constatat faptul că temerile sale erau întemeiate, din sumele economisite lipseau 60.000 Ron. În acel moment a cerut ca restul de bani să fie transferați într-un cont pe care îl va indica. A obținut de asemeni și promisiunea celor doi de a-i fi restituită respectiva sumă de bani. La aceste discuții au mai fost prezente și alte persoane din familie respectiv, fiica și ginerele său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61 și următoarele Cod proc. civ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori. Intervenientul a depus la dosar chitanțe depunere numerar (filele 161-164).

Cererea a fost timbrată cu suma de 9282 lei (fila 189).

La data de 30.01.2015, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție formulată de către Ploesteanu A., solicitând în principal în temeiul art. 64 din Codul de Procedura Civila să se respingă cererea de intervenție ca inadmisibilă având în vedere natura cauzei respectiv aceea de partaj bunuri comune, iar, în subsidiar, în cazul în care se va admite în principiu cererea de intervenție, prin raportare la dispozițiile art. 62 coroborat cu art. 64 din Codul de Procedură civilă, a solicitat respingerea cererii de intervenție principală ca fiind nefondată, precum și obligarea intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a invocat excepția netimbrării cererii de intervenție și a arătat că intervenientul declara că a obținut venituri din activitățile agricole în sumă 80.000 euro, ceea ce este foarte greu de crezut în opinia sa, mai mult decât atât acesta nu s-a înregistrat cu aceste venituri, nu s-a declarat plătitor de taxe și impozite, ci doar a desfășurat agricultura ca sa pună banii în cont pe numele fiului său.

De asemenea, reclamanta a pus întrebarea cât putea să producă intervenientul pentru a scoate aceste sume importante de bani și, mai mult decât atât, ambii soți Ploesteanu sunt pensionați pe caz de boală.

Astfel, reclamanta a apreciat că atât pârâtul, cât și intervenientul au realizat probe preconstituite. Deși intervenientul declara faptul că practica agricultură din anul 2005, activitate din care acesta obținea venituri importante, acesta a obținut certificat de producător conform înscrisului depus de pârât în apărare la 25.07.2014, astfel timp de 9 ani de zile acesta a produs produse agricole fără certificat de producător, a comercializat produse agricole fără a se înregistra cu venituri, a încasat pensie de la stat pe caz de boală, dar a muncit și a făcut miliarde de lei.

Reclamanta a specificat faptul că dacă va corela data certificatului de producător 25.07.2014 cu data primei depuneri în cont respectiv 21.07.2014 a sumei de 30.000 lei se va observa ca în luna iulie s-a pus la cale de către cei doi sustragerea banilor de la masa partajabilă.

În ceea ce privește titlul de proprietate depus la dosar coroborat cu certificatul de deces acestea fac dovada clara ca intervenientul nici măcar nu este proprietarul unui teren agricol pe care ar putea să desfășoare activități agricole, ci terenul îi aparține lui Ploesteanu T., tatălui său decedat, nefiind făcută dovada calității de moștenitor.

Reclamanta a mai solicitat să se ia act de faptul că intervenientul se contrazice singur în susținerile din cererea de intervenție – astfel, pe de-o parte, susține că a solicitat retragerea banilor, iar pe de o altă parte susține că a solicitat transferul acestora.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul intervenientului, martori, expertiza agricolă, înscrisuri, cercetare la fața locului.

Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2015, pe cererea de intervenție, instanța a încuviințat în egală măsură: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intervenientului, proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.

La termenul de judecată din data de 27.03.2015, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, propus a-i fi luat de către reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 354, răspunsurile pârâtului la interogatoriu fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, propus a-i fi luat de către pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 354, răspunsurile reclamantei la interogatoriu fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, propus a-i fi luat de către intervenientul principal, în conformitate cu dispozițiile art. 354, răspunsurile reclamantei la interogatoriu fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei; instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul intervenientului principal, propus a-i fi luat de către reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 354, răspunsurile intervenientului principal la interogatoriu fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei filele 213-228 (filele 213-228).

În cadrul probei cu înscrisuri, în ședința publică din data de 10.10.2014, au fost depuse la dosar un set de înscrisuri (filele 110-132), la termenul de judecată din data de 14.11.2014, pârâtul a depus la dosar extrase de cont (filele 136-158), la termenul din data de 27.03.2015, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri reprezentând veniturile realizate de aceasta pe perioada căsătoriei (filele 229-241), în ședința publică din data de 17.04.2015, intervenientul a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 243-260).

Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă. La data de 19.06.2015, prin compartimentul registratură, s-a depus la dosar raportul de expertiză contabilă (filele 284-309), iar la data de 27.08.2015, prin compartimentul registratură, s-a depus la dosar raport de expertiză contabilă judiciară – obiecțiuni ( filele 319-321).

La termenul din data de 02.07.2015 instanța a încuviințat proba cu expertiză grafologică având ca obiective să se stabilească perioada în care a fost caietul și dacă s-a folosit același tip de cerneală, iar la termenul din data de 23.11.2015, instanța a revenit asupra administrării acestei probe, considerând că nu este utilă cauzei. Instanța a revenit și asupra administrării probei testimoniale cu un martor pentru fiecare parte, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.

Cu titlu preliminar, referitor la aplicarea legii civile în timp, se reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, în continuare C.civ., iar prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare s-a stabilit în cuprinsul art. 34 că dispozițiile art. 345-350 din Codul civil sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actul sau faptul juridic cu privire la un bun comun a intervenit după această dată. În consecință, instanța reține că va fi analizată calitatea de bun comun în funcție de data dobândirii, prin raportare fie la Codul familiei, fie la Codul civil.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 22.04.2008, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Consiliului Local sector 6 București sub nr. 559/22.04.2008, iar prin sentința civilă nr._ pronunțată în ședința publică din data de 09.12.2013 în dosarul nr._/303/2013 a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți prin acordul soților.

Nu se va reține susținerea reclamantei în sensul că despărțirea în fapt a avut loc la data de 16.09.2012, aspect stabilit prin hotărârea de divorț, având în vedere că prin hotărârea menționată anterior a fost desfăcută căsătoria prin acord, hotărârea fiind dată fără motivare asupra motivelor de divorț, nefiind stabilit de către instanță data separării în fapt.

Potrivit art. 355 alin.1-2 C.civ., la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial, iar până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. De asemenea, potrivit art. 357 alin.1-2 C.civ., în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.

De asemenea, potrivit art. 984 alin.1 teza I C.pr.civ., dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 983, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.

În speță, reclamanta și pârâtul au susținut o cotă egală de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, de 50%. Prin urmare, nefiind un aspect contestat de părți și aplicând prezumția stabilită de lege, instanța va reține o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.

Cu privire la bunurile ce fac parte din masa partajabilă, se reține că reclamanta a precizat că suma de 360.680 lei (echivalentul a 80.000 euro) reprezintă un bun comun, aspect contestat de către pârât și intervenientul principal, aceștia susținând că suma respectivă este a intervenientului principal. Pârâtul a mai susținut că a dobândit împreună cu reclamanta un autovehicul Dacia L., un frigider și mobilier, însă instanța, în lipsa unei cereri reconvenționale cu privire la împărțirea acestor bunuri și față de principiul disponibilității prev. de art. 9 alin. 2 C.pr.civ., nu va analiza dacă aceste bunuri fac parte din masa partajabilă.

Pârâtul a deținut, pe parcursul căsătoriei, în perioada aprilie 2008 - septembrie 2012, următoarele conturi: contul curent salarii la BRD GSG SUCURSALA ACADEMIEI nr. RO30BRDE410SV_, deschis la data de 20.11.2004 și închis la data de 31.12.2012, contul curent la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO56BRDE410SV_ deschis la data de 11.06.2008 și închis la data de 19.09.2012, ambele în lei, și contul curent în euro la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO12BRDE410SV_ deschis la data de 22.08.2008 și închis la data de 19.09.2012.

În răspunsul la obiecțiuni – raport de expertiză contabilă judiciară, s-a constatat că prin eliminarea perioadei concubinajului în perioada 2005-2008, au existat în conturile pârâtului următoarele sume:

- în contul curent în RON la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO56BRDE410SV_, în perioada 11.06._12 suma de 346.527,46 lei, banii fiind retrași și lichidat contul la data de 19.09.2012. La data de 19.09.2012 suma de 342.743 lei apare în contul intervenientul principal deschis la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO30BRDE410SV_.

- În contul curent în euro la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO12BRDE410SV_, în perioada 22.08._12, suma de 5.398,05 euro, banii fiind retrași și lichidat contul la data de 19.09.2012. La data de 19.09.2012, suma de 5.397 euro apare în contul intervenientului principal deschis la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO26BRDE410SV_.

Părțile au înțeles să nu formuleze obiecțiuni față de acest răspuns al dlui. expert judiciar, astfel cum reiese din încheierea din data de 19.10.2015.

Instanța mai reține că în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni – raport de expertiză contabilă judiciară s-a reținut de către expert că au fost deschise conturile intervenientului principal la data de 19.09.2009, ceea ce constituie o eroare materială având în vedere că acestea au fost deschise la data de 19.09.2012, astfel cum reiese din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei (f. 243, 246).

Așadar, instanța reține că la momentul desfacerii căsătoriei dintre părți – 09.12.2013 –, conturile bancare ale pârâtului nr. RO56BRDE410SV_ și RO12BRDE410SV_ erau deja închise și lichidate de la data de 19.09.2012, banii fiind, în mare parte, transferați către intervenientul principal.

Instanța reține că în privința depozitelor bancare, trebuie inclusă în comunitatea de bunuri suma de bani depusă la bancă, care se bucură de prezumția de comunitate prevăzută de lege, chiar dacă această sumă de bani nu mai există în cont la data desfacerii căsătoriei, atât timp cât partea interesată nu a făcut dovada că suma a fost cheltuită de părți împreună. În prezenta cauză, pârâtul a recunoscut că sumele de bani existente în cont au fost transferate intervenientului principal, rezultând astfel că sumele de bani nu au fost cheltuite de soți împreună. În consecință, cu privire la sumele de bani transferate efectiv intervenientului principal, respectiv sumele de 342.743 lei și 5.397 euro, instanța va analiza dacă acestea reprezintă un bun comun al soților sau reprezintă un bun propriu al intervenientului principal, în acest caz pârâtul neavând decât calitatea de depozitar al acestor sume. Cu privire la diferența dintre sumele existente în conturile pârâtului menționate anterior și sumele efectiv transmise intervenientului principal, instanța va reține că acestea au fost consumate de foștii soți împreună, neexistând dovada contrară, urmând a nu fi incluse în masa partajabilă.

Cu privire la sumele de bani pretins a fi economisite de părți în timpul concubinajului, instanța reține că reclamanta a solicitat introducerea acestora în masa partajabilă, nesolicitând existența unui drept de creanță asupra acestor sume. În aceste condiții, instanța reține că sub imperiul Codului familie, legislație aplicabilă în timpul concubinajului între părți, pot avea calitatea de bunuri comune doar cele dobândite după încheierea căsătoriei, iar nu și anterior. Pentru bunurile dobândite anterior încheierii căsătoriei, soțul netitular al bunurilor nu poate solicita decât un drept de creanță, însă reclamanta nu a formulat o cerere în acest sens, astfel că instanța nu a fost învestită și cu acest capăt de cerere. Reclamanta a emis pretenții cu privire la aceste sume cu ocazia concluziilor scrise, ceea ce nu echivalează cu modificarea cererii de chemare în judecată.

Instanța reține că, sub regimul Codului Familiei, salariul încasat era considerat un bun comun, soluție jurisprudențială consacrată expres în cuprinsul art. 341 C.civ.

Din probele administrate în prezenta cauză, respectiv adeverințele de venit ale părților, extrasele de cont, precum și raportul de expertiză contabilă judiciară, reiese că în perioada 22.08._12, au avut loc depuneri în contul nr. RO56BRDE410SV_ prin transfer bancar din contul de salarii nr. RO30BRDE410SV_ în valoare de 53.000 lei.

Cu privire la această sumă de 53.000 lei, instanța reține că pârâtul nu a făcut dovadă contrară prezumției de comunitate. Mai mult, s-a stabilit de către expert că părțile nu ar fi putut să economisească decât suma de 48.000 LEI, față de veniturile obținute din salarii. Pârâtul nu a făcut dovada că suma de 53.000 lei transferată din contul de salarii era de fapt o sumă datorată intervenientului principal.

Intervenientul principal a susținut faptul că reclamanta și pârâtul au folosit fără permisiunea sa suma de 60.000 lei din sumele încredințate pentru a fi depuse la bancă, însă cu ocazia răspunsului la interogatoriu, întrebarea 19, acesta a răspuns că suma nu i-a fost restituită (f. 228), astfel că nu se va reține că suma de 53.000 lei transferată din contul de salarii reprezenta stingerea acestei obligații.

Cu privire la diferența dintre sumele transferate în contul intervenientului menționate anterior și suma de 53.000 lei, respectiv sumele de 289.743 lei și 5.397 euro, instanța reține că pârâtul, prin probele administrate, a răsturnat prezumția de comunitate și a făcut dovada că a avut calitatea de depozitar pentru aceste sume aparținând, de fapt, intervenientului principal. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară în sensul că suma notată în caiet de intervenient ca fiind remisă de acesta pârâtului-reclamant a fost de 401.000 lei, imposibilității morale de preconstituire a înscrisurilor față de relația de rudenie dintre pârât și intervenientul principal – fiu-tată – precum și faptul că, față de veniturile dovedite ale reclamantei și pârâtului, aceștia nu ar fi putut să economisească decât suma de 48.000 lei, sumă ce se coroborează cu suma transferată efectiv din contul de salarii în contul de economii.

Nu se va reține susținerea reclamantei în sensul că pârâtul desfășura activități suplimentare pentru angajator, având în vedere că nu a făcut nici dovada acestora și nici a obținerii de venituri suplimentare. Din adeverința emisă sub nr. RU4057/03.10.2014, angajatorul Carrefour Romania SA a atestat că pârâtul nu a obținut alte venituri în afara de cele menționate în fișele fiscale (f. 110). De asemenea, nu s-a făcut nici dovada susținerii reclamantei în sensul că salariul său era depus la bancă în conturile pârâtului.

De asemenea, nu se va reține susținerea reclamatei privind imposibilitatea obținerii acestor venituri de către intervenientul principal, având în vedere că legalitatea obținerii veniturilor de către intervenientul principal nu poate fi analizată în cadrul acestui litigiu. În același sens, nu prezintă relevanță în prezentul proces faptul că intervenientul și soția erau pensionați pe caz de boală, cum susține reclamanta, că nu fusese dezbătută succesiunea numitului P. T. cu privire la terenul agricol sau că s-a obținut certificatul de producător în anul 2014.

Instanța mai observă că poziția reclamantei cu privire la sursa sumelor de bani aflate în conturile pârâtului nu este consecventă. Astfel, inițial, prin răspunsul la întâmpinare a susținut că suma strânsă în timpul căsătoriei se constituite din salariile reclamantei și veniturile suplimentare ale pârâtului (f. 96). Prin cererea depusă la data de 21.04.2015, reclamanta a arătat că pârâtul reținea în integralitate atât salariul său, cât și salariul reclamantei, iar costurile vieții cotidiene fiind suportate din veniturile realizate de pârât din munca prestată suplimentar (f. 264). În această ultimă varianta, se reține din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară că veniturile realizate împreună de părți au fost de 230.715 lei, sumă inferioară sumelor existente în conturile pârâtului și solicitate de reclamantă.

În consecință, instanța reține că reclamanta și pârâtul au dobândit în cotă egală în timpul căsătoriei suma de 53.000 lei, sumă transferată la data de 19.09.2012 intervenientului principal de către pârât.

Potrivit art. 988 C.pr.civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea. De asemenea, potrivit art. 990 C.pr.civ., la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

În consecință, având în vedere că suma de bani nu mai există în materialitatea ei, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, printr-o contribuție egală, de 50% fiecare, suma de 53.000 lei, aflată în contul curent în RON la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO56BRDE410SV_ al pârâtului și transferată la data de 19.09.2012 în contul intervenientul principal deschis la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO30BRDE410SV_, sumă pe care o atribuie pârâtului, cu obligația pârâtului de a achita reclamantei suma de 26.500 lei, cu titlu de sultă.

Având în vedere că părțile nu s-au înțeles asupra termenului în care să fie achitată sulta, instanța stabilește ca sulta datorată de pârât către reclamantă să fie achitată în termen de 30 de zile.

Față de această soluție, având în vedere că s-a reținut că doar o parte din sumele transferate intervenientului principal erau ale acestuia, instanța va admite în parte cererea de intervenție principală și va constata că sumele de 289.743 lei și 5.397 euro restituite de pârât la data de 19.09.2012 reprezintă contravaloarea sumelor primite cu titlu de depozit în perioada iunie 2006-septembrie 2012.

Instanța mai reține că cererea intervenientului principal este o cerere în constatare, cerere admisibilă potrivit art. 35 C.pr.civ., întrucât acesta primise la data formulării cererii a sumele date în depozit, aflate în conturile pârâtului menționate mai sus, neavând la dispoziție o cerere în realizare cu privire la aceste sume efectiv restituite.

Se vor respinge în rest pretențiile părților ca neîntemeiate, față de cele arătate anterior.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată, iar potrivit art. 453 alin.1 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului și intervenientului principal la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat de 3500 lei (f. 364, 367-371). Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2250 lei, cu titlu de onorariu avocat (f. 363). Intervenientul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în 2250 onorariu avocat (f. 362) și taxă judiciară de timbru.

Față de soluțiile de admitere în parte a cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție principale, instanța va compensa cheltuielile de judecată ale părților.

Instanța mai reține că sunt aplicabile disp. art. 50² OUG nr. 51/2008, reclamanta beneficiind de ajutor public judiciar sub forma reducerii în cuantum de 2200 lei, iar prin prezenta hotărâre a obținut un drept de creanță în cuantum de 26.500 lei, astfel că o va obliga pe reclamantă la restituirea către stat a sumei de 2200 lei, reprezentând taxă judiciară timbru redusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta G. R.-I., CNP_, domiciliată în București, sector 6, ., . domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „C. Ani-A.” cu sediul în București, . M. nr. 31, ., în contradictoriu cu pârâtul P. N., CNP_, domiciliat în București, sector 6, ., ., ..

Admite în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientul principal P. A., domiciliat în București, sector 6. ., ., . cu reclamanta G. R.-I., CNP_, domiciliată în București, sector 6, ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „C. Ani-A.” și cu pârâtul P. N., CNP_, domiciliat în București, sector 6, ., ., ..

Constată că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, printr-o contribuție egală, de 50% fiecare, suma de 53.000 lei, aflată în contul curent în RON la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO56BRDE410SV_ al pârâtului și transferată la data de 19.09.2012 în contul intervenientul principal deschis la BRD GSG Agenția Crângași nr. RO30BRDE410SV_, sumă pe care o atribuie pârâtului, cu obligația pârâtului de a achita reclamantei suma de 26.500 lei, cu titlu de sultă, în termen de 30 de zile.

Constată că sumele de 289.743 lei și 5.397 euro restituite de pârât intervenientului principal la data de 19.09.2012 reprezintă contravaloarea sumelor primite cu titlu de depozit în perioada iunie 2006-septembrie 2012.

Respinge în rest pretențiile reclamantei și intervenientului principal ca neîntemeiate.

Compensează cheltuielile de judecată ale părților.

Obligă reclamanta la restituirea către stat a sumei de 2200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru redusă.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2016.

P. GREFIER

I. A. M. V. A.

RED. AI/01.03.2016

Thred. LD/5 ex/2016

← Ordin de protecţie. Sentința nr. 16/2016. Judecătoria...		Cerere necontencioasa. Sentința nr. 504/2016. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță