Ordin de protecţie. Sentința nr. 16/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 16/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 11.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta C. D. M. F. în contradictoriu cu pârâtul C. F..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu au răspuns reclamanta, personal, și pârâtul, personal și asistat de avocat Câslariu I., care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța a procedat la identificarea reclamantei C. D. M. F., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, și a pârâtului C. F., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită.
Pârâtul, prin avocat, a depus întâmpinare la dosar, un exemplar comunicându-l reclamantei.
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamanta a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă pentru soluționarea cauzei.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, în temeiul art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, și având în vedere domiciliul reclamantei, Judecătoria Sectorului 6 București este competentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul art. 94 C.proc.civ. și art. 25 din Legea nr. 217/2003, a reținut competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamanta a arătat că dorește să-și angajeze un avocat.
În ceea ce privește cererea de amânare, pârâtul, prin avocat, a arătat că, având în vedere procedura în prezenta cauză, precum și dispozițiile Legii nr. 217/2003, cu privire la soluționarea cu celeritate a cauzei, apreciază că dosarul poate fi soluționat la acest termen pe baza probelor cu înscrisuri, mai ales că reclamanta nu a depus nici o dovadă anexată cererii de chemare în judecată și în aceste condiții ar fi invocat decăderea din dreptul de a mai propune probe, însă, față și de dreptul procesual al părții de a avea parte de un proces echitabil și de a-i fi reprezentate interesele, urmează ca instanța să se pronunțe. Pârâtul, prin avocat, a arătat că, în principiu, se opune acestei cereri.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, având în vedere că este primul termen la care se solicită lipsă de apărare, lasă la aprecierea instanței.
Reclamanta a precizat că se poate reprezenta singură, dacă nu se mai poate să-și angajeze un avocat, precizând că are înscrisuri și o probă video.
La interpelarea instanței în sensul dacă are și martori pe care dorește să-i audieze, reclamanta a precizat că dacă este nevoie, poate să solicite martori.
Instanța a adus la cunoștința reclamantei faptul că prin cererea pe care a formulat-o nu a precizat ce probe solicită, însă a fost citată pentru acest termen cu mențiunea de a prezenta la termen toate probele de care înțelege să se folosească în cauză.
Reclamanta a precizat că prezintă aceste probe. De asemenea, a mai arătat reclamanta că nu a adus martori, pentru că are o filmare care este elocventă, susținând că în aceste condiții apreciază că martorul nu mai este necesar.
La interpelarea instanței cu privire la solicitarea de acordare a unui termen pentru angajarea unui apărător, reclamanta a precizat că la data de astăzi a discutat cu un avocat pentru a-l angaja în cauză, pentru că a înțeles că trebuie să prezinte și martori.
La interpelarea instanței cu privire la prezentarea de către reclamantă a probelor la acest termen, reclamanta a precizat că înțelege să depună la dosar înscrisuri și o înregistrare care este elocventă, astfel încât proba testimonială nu mai este utilă.
Instanța, față de această precizare a reclamantei, având în vedere poziția procesuală a pârâtului și întrucât cererea având ca obiect ordin de protecție se judecă de urgență, reclamanta având posibilitatea de la data formulării cererii, respectiv 30.12.2015, până la data de astăzi, să-și angajeze un avocat în cauză, și întrucât reclamanta nu a precizat la acest termen un motiv întemeiat care a împiedicat-o să-și angajeze un avocat în cauză, a respins cererea de amânare pentru a da posibilitatea reclamantei să-și angajeze un avocat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public a înmânat reclamantei un proces-verbal privind drepturile pe care aceasta le are potrivit dispozițiilor art. 27 ind. 1 din Legea nr. 217/2003 și art. 4 din Legea nr. 211/2004, un exemplar al procesului-verbal fiind semnat de reclamanta și depus la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că nu are cunoștință de întâmpinarea formulată de pârât și, de asemenea, a arătat că dorește să ia cunoștință de aceasta.
Instanța a dispus lăsarea dosarului la o strigare ulterioară, după ora 13.00, pentru a da posibilitatea reclamantei să ia cunoștință de întâmpinarea formulată de pârât.
Instanța a pus în vedere reclamantei să efectueze o fotocopie a înscrisurilor pe care dorește să le depună la dosar, pentru a le comunica și pârâtului, prin avocat, pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de acestea.
La al doilea apel nominal făcut în ședința de cameră de consiliu au răspuns reclamanta, personal, și pârâtul, personal și asistat de avocat Câslariu I., care a depus împuternicire avocațială la dosar (fila 13).
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de pârât. Reclamanta a depus la dosar înscrisuri, o înregistrare video și, de asemenea, a precizat că a formulat și răspuns la întâmpinare.
Reclamanta a comunicat pârâtului, prin avocat, un înscris.
La interpelarea instanței, pârâtul, prin avocat, a precizat că i-a fost comunicat un referat.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că nu are o copie a înregistrării și pentru comunicare.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că nu are un exemplar al răspunsului la întâmpinare pentru a-l comunica pârâtului, prin avocat.
Pârâtul, prin avocat, a precizat că nu solicită să-i fie comunicat răspunsul la întâmpinare.
La interpelarea instanței, reclamanta a făcut următoarele precizări: pârâtul este fostul soț; sunt divorțați, sens în care a prezentat instanței sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ .
Instanța a dispus a se imprima din aplicația Ecris sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ și a se atașa la dosar.
La interpelarea instanței cu privire la măsurile pe care le solicită a fi luate împotriva pârâtului, reclamanta a precizat că dorește ca pârâtul să nu mai vină la locuința sa, la birou să nu mai urce la etajul său având în vedere că pârâtul lucrează în aceeași clădire de birouri; să nu mai vină după aceasta pe drum, să nu o mai abordeze pe stradă și când iese sau când intră în clădirea de la serviciu; să plătească pur și simplu pensia de întreținere și să nu o întrebe când o plătește sau când nu o plătește, pentru că, de fapt, nu a plătit-o până la acest moment; să nu-i mai amenințe părinții, în sensul că se duce la aceștia și ia copilul cu forța, în condițiile în care copilul este încredințat mamei, iar tatăl nu are un program de vizită; nu dorește ca pârâtul să ia copilul pentru că nu prezintă stabilitate emoțională și are obiceiul să folosească copilul ca mijloc de răzbunare; să nu urmărească persoanele care vin la aceasta în vizită.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că solicită emiterea ordinului de protecție pentru aceasta și, eventual, pentru copil, pentru că îi este teamă să ia copilul datorită comportamentului pârâtului.
La interpelarea instanței cu privire la probele pe care dorește să le administreze în cauză pentru a dovedi aceste agresiuni pe care susține că le exercită pârâtul asupra sa, eventual asupra copilului, și amenințările asupra părinților, reclamanta a precizat că dorește să imprime toate mesajele din cei doi ani cât a durat divorțul; dorește să fie audiați niște martori, pe care i-a indicat, eventual mai adaugă sau poate chiar administratorul sau președintele blocului, pentru a dovedi că pârâtul vine neinvitat în . nu este aici. De asemenea, reclamanta a precizat că a mai indicat un fost elev, care a fost urmărit de către pârât atunci când a ieșit de la aceasta.
Instanța a adus la cunoștința pârâtului, prin avocat, faptul că reclamanta mai solicită prin înscrisul depus la dosar ca note scrise prin care detaliază probatoriul solicitat și o înregistrare video din care ar rezulta împrejurarea că pârâtul ar fi forțat ușa domiciliului atunci când reclamanta era cu un elev la meditație și a intrat peste aceștia, în domiciliul din ., o cerere către directorul Institutului de Biologie prin care reclamanta a solicitat să nu mai fie hărțuită la locul de muncă.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că în ceea ce privește cererea către directorul Institutului de Biologie, are în vedere referatul depus la dosar.
Instanța a constatat că reclamanta a mai depus la dosar o cerere prin care își completează motivarea cererii de chemare în judecată.
Instanța a înmânat pârâtului, prin avocat, cererea prin care reclamanta își completează motivarea cererii de chemare în judecată, pentru a lua cunoștință de aceasta.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că martorii nu sunt prezenți la acest termen.
În ceea ce privește probele solicitate de reclamantă, pârâtul, prin avocat, a arătat că, față de dispozițiile art. 27 alin 7 din Legea nr. 217/2003, solicită să fie încuviințată doar proba cu înscrisuri, cele prezentate la acest termen. Pârâtul, prin avocat, a arătat că apreciază că celelalte probe nu sunt utile soluționării cauzei și față de dispozițiile menționate anterior, soluționarea cu precădere și urgența dosarului. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a depune acea înregistrare, pârâtul, prin avocat, a arătat că în condițiile în care nu a fost comunicată, pentru a lua și pârâtul cunoștință de aceasta, forma în care este prezentată, precum și faptul că nu cunoaște despre ce este vorba, apreciază că nu are relevanță în prezenta cauză, față și de motivele arătate în cererea de chemare în judecată și completată la acest termen. Pârâtul, prin avocat, a arătat că apreciază că pentru reclamantă, la acest moment, ar fi oportună proba cu înscrisuri, ceea ce s-a depus. Pârâtul, prin avocat, a mai arătat că de la depunerea cererii până în prezent reclamanta avea posibilitatea să-și procure dovezile cu privire la această solicitare.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, astfel cum au fost depuse la dosar, precizând că a indicat și un martor, însă apreciază că nu se mai impune față de susținerile reclamantei atât din cererea de chemare în judecată, cât și din fața instanței.
La interpelarea instanței, reclamanta a făcut următoarele precizări: pârâtul a lovit-o în timpul căsătoriei, ultima dată întâmplându-se acum doi ani; pârâtul a amenințat-o tot timpul, ultima dată întâmplându-se înainte de 23-24 decembrie, precizând că pârâtul mergea pe lângă aceasta și vorbea incoerent, însă nici nu-și mai aducea aminte ce spunea exact, dar amenințări de genul „o să-ți iau copilul”; pârâtul i-a adresat tot atunci și cuvinte urâte, injurioase, respectiv acesta i-a spus că este „toaletă publică, nesimțită, țigancă, femeie de moravuri ușoare”.
La interpelarea instanței, reclamanta a mai arătat următoarele: locuiește în apropiere de pârât; au același drum de la serviciu până acasă și invers; este adevărat că a mai apelat la pârât pentru ca acesta să se simtă util, pentru că nu acceptă despărțirea și pentru a evita scandalurile pârâtului cu părinții săi și care se revarsă asupra sa, întrucât aceștia din urmă îi reproșează că s-a asociat cu un astfel de bărbat; de C. l-a primit pe pârât, pentru că era copilul, dar tot pentru a evita certurile; nu este adevărat că de mai bine de 4 luni pârâtul nu a mai fost în locuința părinților săi.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord pentru ambele părți cu proba cu înscrisuri. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de reclamantă, reprezentantul Ministerului Public a arătat că, având în vedere caracterul de urgență al unei astfel de cereri, din moment ce martorul nu este prezent la acest termen, deși i s-a pus în vedere prin citație, consideră că nu mai poate fi audiat. În ceea ce privește proba cu înregistrarea, reprezentantul Ministerului Public a arătat că, atât timp cât nu a fost comunicată părții adverse, apreciază că nu poate fi admisă.
Deliberând asupra probelor solicitate, față de dispozițiile art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, apreciind că proba este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea cauzei. Instanța a respins proba cu mijloace materiale de probă constând în înregistrări video și proba testimonială solicitate de reclamantă, având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta la acest termen de judecată toate probele pe care înțelege să le administreze în cauză, de altfel reclamanta neindicând nici în cererea de chemare în judecată numele și adresa unui martor pentru a exista posibilitatea citării acestuia pentru termenul de judecată de astăzi, având în vedere că urgența în soluționarea cauzei impune judecarea cauzei la acest termen, nemaifiind posibilă acordarea unui alt termen de judecată.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că dorește să lase la dosar înregistrarea video.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta a arătat că solicită admiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului, pentru a nu mai fi afectată psihic, emoțional de pârât. Reclamanta a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că solicită respingerea cererii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat. Pârâtul, prin avocat, a arătat următoarele: față de probele administrate și față de susținerile orale ale reclamantei cererea este nedovedită și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003; a depus la dosar o parte din mesajele prin care reclamanta îl solicită pe pârât și nu se mai simte amenințată când îi cere să vină cu mâncare la 1,2 noaptea, nu se simte hărțuită și amenințată când primește bani de la pârât în afara banilor și a alimentelor pentru copil; nu se simte amenințată când pârâtul, la solicitarea reclamantei, vine în imobilul acesteia și o ajută să zugrăvească, să aranjeze baia; discuțiile pe care le au părțile sunt legate doar de minor și de refuzul reclamantei de a-și duce copilul să beneficieze de tratament medical și de grădiniță; referitor la hărțuirile și amenințările pe care pârâtul le-ar fi făcut la locul de muncă, aceste întâlniri sunt inevitabile, întrucât părțile au același loc de muncă, au același traseu, stau în blocuri alăturate; în condițiile în care reclamanta se simțea amenințată avea posibilitatea să formuleze o astfel de cerere de mai mult timp; sunt niște discuții între părinți legate de situația minorului. Legat de situația părinților reclamantei, pârâtul, prin avocat, a arătat că singurele telefoane sau acele hărțuiri de care vorbește reclamanta, sunt legate de faptul că pârâtul dorește doar să vorbească cu copilul.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că probele existente la dosar nu fac dovada comportamentului agresiv fizic sau psihic exercitat de pârât asupra reclamantei, astfel încât acesteia să-i fie create suferințe sau o stare de pericol, astfel încât consideră că cererea este neîntemeiată și solicită să fie respinsă ca atare.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.12.2015, sub nr._, reclamanta C. D. M. F., în contradictoriu cu pârâtul C. F., a solicitat instanței să emită un ordin de protecție al acesteia împotriva pârâtului.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că pârâtul are un comportament agresiv, o urmărește la locuința sa din . și la serviciu, intrând cu forța, fără acordul reclamantei în biroul său, nelăsându-o să lucreze liniștită, periclitându-i serviciul, hărțuindu-i părinții la domiciliul lor pe toată perioada divorțului, sunând-o insistent după diferite numere de telefon. Reclamanta a mai arătat că toate acestea au culminat cu încercarea pârâtului de a pătrunde în domiciliul său, fără voie, forțând ușa, atunci când reclamanta avea musafiri, fapt ce i-a generat o stare de amenințare psihică și fizică, datorată comportamentului agresiv al pârâtului față de reclamantă, în fața copilului.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (fila 3).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.01.2016, pârâtul C. F. a apreciat cererea formulată de reclamantă ca fiind nefondată, având în vedere că, în opinia sa, nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art.23 alin. 1 din legea 271/2003.
În motivare, pârâtul a arătat că reclamanta nu a specificat în cerere de când este urmărită și de când se simte amenințată fizic și psihic în condițiile în care a arătat că aceasta îl sună mereu, îi dă mesaje să-i facă mâncare, să-i dea bani și să o ajute. Mai mult, pârâtul a arătat că cei doi locuiesc în blocuri alăturate, aflate la 50 de m distanță, lucrează la aceeași instituție și traseul între locul de muncă și domiciliu este același, astfel încât apreciază că este inevitabil a nu se întâlni și a nu fi purtate discuții, mai ales din partea reclamantei, care tot timpul se plânge de lipsa banilor. În plus, pârâtul a mai precizat că în ultimele două luni, reclamanta a apelat de foarte multe ori la acesta să o ajute cu alimente și cu bani, s-au implicat împreună în probele fiului lor, s-au întâlnit și au discutat de foarte multe ori, context în care a arătat că nu poate înțelege atitudinea reclamantei și acuzele nejustificate, în opinia sa, pe care aceasta i le aduce. Cu privire la serviciul său, pârâtul a arătat că nu se consideră o persoană violentă și nu ar fi adevărate susținerile reclamantei conform cărora ar fi încercat să pătrundă în domiciliul acesteia fără voia sa, că i-ar fi forțat ușa, mai ales că având în vedere că pe palierul blocului unde are locuința sunt montate camere de luat vederi și dacă ar fi întreprins respectivele acțiuni, s-ar vedea pe înregistrări. Mai mult, a arătat că a fost rugat de reclamantă în decembrie 2015 să o ajute să zugrăvească baia și, timp de câteva zile s-a aflat în locuința sa, zugrăvind-ui și aranjându-i baia, context în care a apreciat că nu se poate vorbi de o hărțuire a reclamantei. Totodată, a arătat că în luna decembrie, reclamanta l-a adus pe copil să locuiască cu ea, și împreună au împodobit bradul, au petrecut puține clipe ca o familie, fără să existe violențe fizice au verbale între părți, mai ales în fața copilului. În ceea ce privește relația profesională, pârâtul a arătat că la serviciu, este inevitabil întâlnirea cu reclamanta pentru că lucrează în aceeași instituție, însă discuțiile pe care le-a avut cu reclamanta sunt legate tot de copil, respectiv de starea sa de sănătate și de nevoile sale, fără a fi vorba de hărțuire.
Față de cele învederate, pârâtul a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și urm Cod proc.civilă, legea 271/2003.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 18 – 24) și a probei testimoniale cu martorul I. A..
La data de 11.01.2016 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și a respins celelalte probe solicitate de reclamantă.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâtul sunt foști soți, divorțul între aceștia pronunțându-se prin sentința civilă nr. 9576/12.12.2014 de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, iar din căsătoria părților a rezultat minorul C. E. G., născut la data de 01.10.2010, a cărui locuință a fost stabilită la domiciliul mamei.
În drept, instanța reține dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, potrivit cărora „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora."
De asemenea, dispozițiile art. 3 din același act normativ definesc noțiunea de violența în familie ca reprezentând orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu, sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, iar dispozițiile art. 4 din același act normativ enumeră formele în care se poate manifesta violența în familie.
Reclamanta nu a administrat în cauză probe prin care să facă dovada exercitării de către pârât a unor acte de violență asupra acesteia sau asupra altor membri ai familiei sale. Înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu probează nici una din afirmațiile acesteia.
Din dispozițiile legale anterior precizate rezultă că ordinul de protecție este o modalitate de protejare a victimelor violenței în familie ce poate fi dispusă în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la acțiuni violente, art. 23 din Legea 217/2003 prevăzând în acest sens trei condiții pentru emiterea acestuia, respectiv: constatarea comiterii unui act de violență, actul de violență să producă sau să fie apt a produce un prejudiciu constând în suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate și actul să fie unul de violență în familie, în sensul în care este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă prevăzută de art. 5 din Legea 217/2003.
Întrucât reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că aceasta sau alți membri ai familiei sale s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute de art. 23 din Legea 217/2003, instanța apreciază că emiterea unui ordin de protecție în prezenta cauză ar constitui o ingerință în libertatea de mișcare a pârâtului, care ar fi justificată numai în măsura în care ar fi absolut necesară, în sensul în care ar corespunde unei nevoi imperioase și ar fi proporțională cu scopul urmărit, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. În plus, prin emiterea unui ordin de protecție în lipsa unui pericol real, concret și actual s-ar ajunge la o încălcare a echilibrului just între dreptul pârâtului la libertate de mișcare și dreptul reclamantei la integritate fizică și psihică.
Emiterea ordinului de protecție are ca scop protejarea victimei împotriva unei agresiuni concrete, recente, or, reclamanta nu făcut dovada nici a existenței unor violențe fizice, psihice sau verbale concrete și recente exercitate de către pârât împotriva sa ori a celorlalte persoane pentru care se solicită ordinul, și nici că pericolul invocat este unul real, actual și concret.
Față de această situație de fapt, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unui ordin de protecție, motiv pentru care va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, întrucât reclamanta este partea care a pierdut procesul, instanța va obliga pe aceasta la plata către pârât a sumei de 250 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. D. M. F., CNP_, cu domiciliul stabil în Drăgănești – V. și domiciliul actual în ., nr. 1, ., . cu pârâtul C. F., având CNP_, domiciliat în ., ., Jud. V. și în fapt în București,. nr.3, .,., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 250 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./Tehnored. PAS
5 ex/13.01.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4/2016. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
