Plângere contravenţională. Sentința nr. 1136/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1136/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 1136/2016
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1136
Ședința publică din data de 09.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea T. M. în contradictoriu cu intimata SECȚIA 25 DE POLIȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, personal, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la identificarea contestatoarei aceasta prezentând CI . nr._, CNP_.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cererii de chemare în judecată.
Contestatoarea menționează că lasă la aprecierea instanței aspectul pus în discuție.
Instanța, verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 din C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art.94 pct.4 din C.pr.civ., art. 32 alin.1 din OG 2/2001, coroborat cu HG. nr.337/1993 raportat la locul săvârșirii presupusei contravenții situat în raza teritorială a sectorului 6 București.
La interpelarea instanței, contestatoarea menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Contestatoarea solicită admiterea plângerii întrucât aspectele reținute în procesul verbal nu corespund realității fiind transportată împreună cu fiul acesteia la secția de poliție unde au fost puși să aștepte pentru a da o declarație, iar după o jumătate de oră fiul acesteia a întrebat cât mai durează moment în care mai mulți agenți de poliție au început să îl lovească, iar atitudinea afișată de aceasta a fost una pașnică și nu a adresat agenților de poliție injurii și nu a țipat. Totodată precizează că fiul acesteia are 32 de ani și lucrează la o spălătorie, iar motivul pentru care a fost transportat fiul acesteia la secția de poliție este tulburarea liniștii publice datorate unei petreceri. De asemenea menționează că nu a adresat injurii agenților de poliție, iar datorită scandalului provocat a avut nevoie de intervenție medicală fiind apelat serviciul de ambulanță.
Contestatoarea precizează că lasă la aprecierea instanței restituirea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2015, contestatoarea T. M., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București Secția 25 Poliție, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 05.09.2015, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 700 de lei, solicitând anularea procesului verbal menționat.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în ziua de 05.09.2015, orele 20:30, agentul constatator a reținut că aceasta ar fi tulburat liniștea în holul de la . Poliție. Contestatoarea a arătat că, în realitate, nu este vinovată de săvârșirea faptei întrucât se afla împreună cu fiul său, M. G. F., în fața blocului din Bulevardul Timișoara nr.48 iar, în timp ce discutau, a apărut un echipaj al poliției, cerându-i fiului acesteia, care tocmai avusese o discuție cu soția, să meargă să dea o declarație la poliție. Contestatoarea l-a însoțit pe fiul său la Secția 25 Poliție, unde au fost întâmpinați de 5 polițiști, care i-au băgat într-o cameră pentru a da declarații. În acest timp, acești polițiști l-au agresat verbal și fizic pe fiul contestatoarei. În urma acestui incident, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 700 de lei.
Contestatoarea a menționat că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, acest proces verbal neavând semnătura acesteia.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat și cartea sa de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 02.12.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petenta T. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.09.2015 întocmit de Secția 25 Poliție.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 25 din Legea nr.61/1991 (republicată), constând în aceea că, la data de 05.09.2015, în București, sector 6, la sediul Secției 25 Poliție, ora 20:30, susnumita a deranjat ordinea și liniștea prin strigăte și zbierăte în holul de la . Poliție.
După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentei întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele normative redate anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 70 din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, faptele contravenționale descrise în procesul-verbal contestat, sunt probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05).Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentei nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii, intimata menționând astfel decizia civilă nr.700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională. prin reglementările în vizoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, intimata a solicitat a se ține cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum total de 700 de lei.
Referitor la cuantumul amenzii aplicate contestatoarei, intimata a solicitat a se observa că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Astfel, la individualizarea sancțiunii aplicate, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001: a aplicat sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, considerând că, pentru a da eficiență normelor edictate de legiuitor se impune aplicarea unei sancțiuni pecuniare, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Se constată o practică din partea contestatorilor de a se prezenta în fața instanței cu diferite înscrisuri ce dovedesc existența unor situații materiale precare care îi pune în postura de a nu putea plăti amenda, nu putem fi de acord cu transformarea sancțiunii pecuniare în avertisment. Cuponul de pensie, certificatele de naștere ale copiilor, certificatele fiscale au devenit veritabile „legitimații” pe care contravenienții le folosesc pentru a fi exonerați de la plata amenzilor aplicate. în mod normal, o persoană cu stare materială precară depune eforturi în a manifesta un comportament civic exemplar, evitând pe cât posibil săvârșirea unor fapte care i-ar aduce atingere din punct de vedere financiar.
Pentru a putea aprecia asupra sancțiunii aplicate și a putea dispune o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului trebuie îndeplinită o condiție minimală, obligatorie, aceea că petenta să fi înțeles și să fi acceptat faptul că a săvârșit mai multe fapte de natură contravențională, și eventual să regrete săvârșirea acestor fapte, pentru ca instanța să poată aprecia că funcția punitivă, preventivă și educativă a aplicării sancțiunii să poată fi îndeplinită în cauză prin aplicarea unui simplu avertisment.
În atare condiții, intimata a apreciat că reducerea amenzii sau sancțiunea avertismentului este insuficientă pentru a atrage atenția petentei cu privire la încălcarea normelor legale de conviețuire și de a nu repeta pe viitor o conduită similară.
Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție menționat în plângerea contravențională, ca legal și temeinic întocmit.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută în art. 315 Cod procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat procesul verbal de constatare a contravenției contestat, raport din data de 17.11.2015 întocmit de agentul constatator P. S., fișa intervenției la eveniment, procesul verbal din data de 12.11.2015, și borderou.
Cererea legal timbrată.
In probatiune s-a administrat atât in sustinerea plangerii cat si in sustinerea legalitatii si temeiniciei procesului verbal contestat, proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Contestatoarei i s-a întocmit, de către intimat procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/05.09.2015,, fiind sancționată cu amendă în sumă de 700 lei, întrucât la acea dată, a deranjat ordinea și linistea publică prin strigăte si zbierete in holul de la intrare in sectia 25 de politie.
Fapta astfel cum a fost descrisă, se circumscrie dispozițiilor legale, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.2 din Legea nr.61/1991(republicată) pct.25) „tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă”.
Procedând la verificarea temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petentă, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarșite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator-analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerințe sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, știut fiind ca in materie contravenționala se angajează răspunderea chiar și pentru culpa cea mai simplă.
Procesul verbal nu a fost semnat de către contestatoare, însă a fost întocmit cu respectarea art.19 din OG nr.2/2001, fiind întocmit în lipsa acesteia, agentul a inserat motivul pentru care s-a întocmit, precum și motivul pentru care actul nu a fost semnat de un martor asistent, contestatoarea nu a probat că a suferit vreo vătămare decurgând din încheierea actului în această modalitate.
In privinta temeiniciei procesului verbal contestat, reține că, potrivit disp.art.34 din O.G.nr.2/2001 republicată, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și de drept până la proba contrară.
În acest context sunt relevante în cauză aprecierile Curții Europeane a Drepturilor Omului (în cauze recente, împotriva României, respectiv cauza . și N. G.), referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate absolută de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
În fapt, acțiunea petentei de a deplasa la Secția de politie, pentru a cere explicații cu privire la sancționarea fiului său (persoană majoră- -la rândul ei sanctionată contraventional) nu a fost una conformă normelor în sensul de a formula o contestație în modalitătile reglementate de lege- acțiunea contestatoarei fiind una violentă, întrucât s-a soldat cu tulburarea liniștii publice, în incinta Sectiei de Politie, astfel că instanța reține că în mod justificat contestatoarea a fost sanctionată .
Prin urmare, se reține că petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație logică motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că se retine ca procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea art.16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt-fapta contravențională reținută în sarcina petentei si a încadrat in drept starea de fapt expusa, instanța putând sa aprecieze corectitudinea încadrării juridice, precum si temeinicia celor reținute.
Analizând sancțiunile stabilite, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, față de criteriile prevăzute de art.21, alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunile sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, întrucât petenta prin conduita sa a tutlburat ordine si liniștea într-o institutie publică -, agentul a ținut cont de împrejurările, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei -și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reindividualizarea sanctiunii si inlocuirea acesteia cu avertisment.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța în temeiul disp.art.34 din O.G.nr.2/2001 republicată, să respinga plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea T. M., domiciliată în București, Bulevardul Timișoara nr.48 . 1, etaj 4, apartament 37, sector 6, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI SECȚIA 25, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședință publica azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red.GA/Thred.MV
4 ex./16.02.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 252/2016.... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 500/2016. Judecătoria... → |
|---|
