Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1645/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1645/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 1645/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
-
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1645/2015
Ședința publică de la data de 16 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O. E.
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, judecarea cauzei, minori și familie, formulată de reclamanta K. E., în contradictoriu cu pârâții N. E., N. C., N. E., P. REPREZENTANT LEGAL și N. C., P. REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect: ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat R. Z., și pârâții N. Erzebet, personal și asistată de avocat B. A. și pârâtul N. C., personal și asistat de același avocat B. A., reprezentanții legali ai pârâților N. E. și N. C., asistați de avocat B. A. și martorul P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 319-323 Ncpc, procedează la audierea martorului P. I., declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, părțile prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul reclamantei solicită instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună admiterea cererii și evacuarea pârâților din locuința reclamantei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii civile formulată de reclamantă, tot la Judecătoria S. G., sub numărul de dosar_, astfel cum rezultă din actele prezentei cauze. Totodată, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Rezumând, apărătorul reclamantei solicită instanței să observe că, între reclamantă și pârâții N. C. și N. E., a fost încheiat un contract de donație, în baza căruia, printre alte bunuri, s-a donat, în favoarea pârâților, nuda proprietate a imobilului ce reprezintă locuința reclamantei. Totodată, prin contractul de donație, s-a păstrat dreptul de uzufruct viager în favoarea reclamantei. În baza acestui contract și în baza înțelegerii părților, pârâții s-au mutat în această locuință, împreună cu reclamanta și, pentru o perioadă de timp, relațiile dintre părți au decurs normal. După o perioadă de timp, aceste relații s-au deteriorat și comportamentul pârâților s-a schimbat. Din cauza acestui comportament schimbat al pârâților, ce rezultă din probele administrate, într-un sfârșit reclamanta a fost nevoită să–și părăsească locuința și să se mute într-un cămin pentru persoane vârstnice. Acest eveniment s-a produs din cauză că reclamantei îi era frică de pârâți, care s-au comportat urât cu acesta, au amenințat-o că o vor încuia într-o cameră și, mai mult decât atât, pârâtul N. C. a și bruscat-o pe reclamantă.
În continuare, apărătorul reclamantei solicită instanței să observe că, întrucât reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, asupra acestei proprietăți, aceasta, în temeiul art. 709 Cod civil, deține folosința exclusivă a imobilului. De asemenea, instanța trebuie să aibă în vedere că măsura evacuării pârâților se impune de urgență, pentru prevenirea încălcării dreptului de uzufruct și a dreptului de integritate fizică și psihică a reclamantei, urgența fiind dată chiar de faptul că pârâții au încălcat grav aceste drepturi, prin comportamentul lor, iar reclamanta, în momentul de față este privată de drepturile conferite de prevederile legale în materie, fiind nevoită să recurgă la serviciile unor străini, deși și-a rezervat folosința acestui imobil, tocmai pentru considerentul ca ultimii săi ani din viață să fie trăiți în liniște și pace.
Mai susține apărătorul reclamantei că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâții au invocat că promovarea acestei acțiuni, pe calea ordonanței președințiale, ar fi inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinit condițiile legale.
În combaterea acestor apărări, apărătorul reclamantei consideră că aceste condiții impuse de prevederile legale în materie, sunt îndeplinite. În acest sens subliniază, în ceea ce privește neprejudecarea fondului, să se rețină că, prin această cauză, nu se poate, și nici nu s-a solicitat să se dispună definitiv asupra fondului dreptului, neputându-se stabili, pe această cale dacă pârâții au sau nu un drept asupra imobilului. Însă, din moment ce reclamanta este uzufructuarul, aparența dreptului nu poate fi stabilită în favoarea pârâților, ci în favoarea reclamantei. Cert este că, imobilul din care se solicită evacuarea provizorie a pârâților, se află în folosința pârâților, însă folosința aparține, în exclusivitate, reclamantei. Astfel, consideră că o evacuare provizorie nu prejudiciază fondul relațiilor dintre părți, solicitând se observe că evacuarea provizorie se solicită până la soluționarea acțiunii de fond și nu ca o măsura definitivă. În ceea ce privește apărările formulate de pârâți, în sensul că aceștia nu au unde să se mute, apărătorul reclamantei consideră că nu au nicio consecință, asupra soluționării cauzei, din moment ce aceștia cunoșteau că au dobândit numai nuda proprietate prin contractul de donație, și, de asemenea, consideră că aceștia trebuiau să se gândească mai înainte de a se comporta în sensul arătat de reclamantă și de martori.
În ceea ce privește condiția urgenței, urgența se justifică de comportamentul pârâților față de reclamantă, care a fost nevoită să-și părăsească locuința de o viață, deși și-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
Pentru toate motivele arătate și considerentele expuse, apărătorul reclamantei solicită instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună evacuarea provizorie a pârâților din locuința reclamantei. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul pârâților învederează instanței că, în baza probelor de la dosarul cauzei, înscrisuri și declarațiile martorilor, prezenta acțiune nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru ordonanța de urgență și, în speță, nu are un caracter urgent, nici la data introducerii acțiunii și nici pe parcursul litigiului. Precizează că, cu ocazia administrării probei testimoniale, s-a demonstrat că reclamanta a fost cea care a solicitat pârâților să se mute în locuința acesteia, deși părțile știau că uzufructul aparține reclamantei. Pârâții nu au putut dovedi că uzufructul nu aparține doamnei K., însă este clar că reclamanta a fost de acord ca pârâții să se mute la locuința sa, după încheierea contractului de donație, cu păstrarea uzufructului. Instanța poate să observe că în cărțile de identitate ale pârâților este menționat domiciliul reclamantei, fiind știut că nu se poate înscrie un domiciliu fără acordul uzufructuarului.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că a fost nevoită să se mute din locuința sa din cauza comportamentului urât al pârâților, apărătorul pârâților opinează că pârâții au demonstrat că nu există o reală stare conflictuală între reclamantă și pârâți, ci, în opinia sa există o stare conflictuală mai evidentă între martora D. J. și pârâți. Arată, în continuare că pârâții au renunțat la locuința lor socială, pe care o aveau înainte de încheierea contractului de donație, nu au avut o proprietate pe care să o vândă și să obțină bani, în așa fel încât să-și poată permite închirierea unei locuințe. În prezent pârâții nu au unde să se mute, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere și acest aspect, întrucât este vorba și de doi minori. Totodată, arată că, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 321 Cod civil, referitor la locuința familiei, întrucât locuința din A. poate fi considerată ca fiind locuința familiei. De asemenea, instanța trebuie să aibă în vedere cauza Kusinova, unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în speță, pârâții, pot fi evacuați, dar nu în orice condiții. Trebuie luat în considerare că se intră în anotimpul iarna. La momentul la care reclamanta a plecat la căminul pentru persoane vârstnice, părțile s-au despărțit în relații foarte bune, iar pârâții nu au cunoscut, anterior, dorința reclamantei de a pleca. De altfel, pârâții au declarat că reclamanta poate, oricând, să se întoarcă la locuința sa, locuință care, în mod benevol era împărțită în camere separate pentru reclamantă și pârâți.
Revenind la temeiul de drept pe care este întemeiată acțiunea, apărătorul pârâților consideră că nici urgența nu este dovedită, întrucât reclamanta poate locui, în continuare, la căminul pentru persoane vârstnice, până când se soluționează litigiul. Opinează că, în această speță, nu se pot pronunța hotărâri vremelnice, întrucât este vorba de mutarea a patru persoane, în plină iarnă, fără a se cunoaște unde vor locui aceste persoane.
De asemenea, nu există un drept care s-ar putea prejudicia, chiar dacă într-adevăr există dreptul de uzufruct, însă reclamanta a renunțat la dreptul de uzufruct când s-a mutat la Cămin, și chiar și la momentul la care le-a permis pârâților să se mute la locuința sa.
În ceea ce privește condiția legală, în sensul de a exista o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara, apărătorul pârâților consideră că nu există o asemenea condiție. Mai mult decât atât, nu există nici condiția înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru toate considerentele expuse, apărătorul pârâților solicită instanței respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
În replică, apărătorul reclamantei solicită instanței să observe că acțiunea având ca obiect evacuarea, pe cale de ordonanță președințială, este admisibilă, aspect admis de doctrină și practică, în condițiile în care spațiul locativ este ocupat de pârâți fără drept și când au un comportament agresiv, întrucât prin această cale poate fi restabilită imediat ordinea de drept încălcată.
Susținerile părții adverse, în sensul că, prin mutarea reclamantei, aceasta ar fi renunțat la dreptul său de uzufruct viager nu pot fi primite, din moment ce, din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă că reclamanta nu s-a mutat din proprie inițiativă, ci s-a mutat din cauza comportamentului pârâților, demonstrat prin administrarea probelor, astfel că, în concluzie, pe calea ordonanței președințiale, acțiunea se impune a fi admisă.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând constată:
P. cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2015 sub nr._ reclamanta K. E., CNP –_, domiciliată în comuna A., ..15, județul C. și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat R. Z. cu sediul în municipiul S. G., ..13A, . în contradictoriu cu pârâții N. E., CNP -_, N. C., CNP –_, N. E. prin reprezentant legal N. C. și N. C. prin reprezentant legal N. C. toți cu domiciliul în comuna A., ..15, județul C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din imobilul înscris în CF nr._ A. sub nr.ord. A+1.1., nr. cadastral C.1, nr. top. 644/1, 645 în suprafață de 2522 mp, casă de lemn, curte și grădină, până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii civile având ca obiect revocare donație, înregistrată pe rolul Judecătoriei S. G. sub nr._ .
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea în calitate de donatoare și pârâta N. E. în calitate de donatară s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr.75/23.01.2015 de BNP Filipanits Alpar, prin care i-a donat pârâtei ca bun comun, printre alte imobile, cu drept de nudă proprietate, imobilul înscris în CF nr._ A., nr. cad. C.1, nr. top. 644/1, 645, situat în ..15.
Reclamanta a arătat că acest imobil reprezenta locuința sa, iar după încheierea contractului pârâții s-au mutat și ei în imobil.
După un timp, reclamanta a arătat că pârâții au început să se comporte violent, recurgând și la amenințări, motiv pentru care a fost nevoită să părăsească locuința, în prezent fiind găzduită de Căminul pentru persoane vârstnice Hăghig.
Față de aceste împrejurări, a formulat acțiune în revocarea donației pentru ingratitudine, înregistrată pe rolul Judecătoriei S. G. sub nr._, solicitând totodată repunerea părților în situația anterioară și evacuarea pârâților.
Însă, întrucât este nevoită să locuiască în altă parte, deși și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin care solicită evacuarea pârâților de urgență, fără somație și trecerea vreunui termen.
Urgența măsurii este justificată pentru prevenirea încălcării dreptului de uzufruct și a dreptului la integritate fizică și psihică.
În drept s-au invocat dispozițiile art.997 și următoarele Cod proc. civilă și art.703 și următoarele Cod civil.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: contract de donație (fl.10-12), extras CF nr.2366 A. (fl.13), adeverința nr.202/01.09.2015 (fl.14), certificat de grefă (fl.16), copie după acțiunea în revocarea donației (fl.17), proba testimonială cu martora D. J. (fl.39) și martorul P. Isvan (fl.44).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamantei și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pârâții au invocat că, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de donație, dreptul de uzufruct aparține pârâtei N. E.. Faptul că în CF este menționată uzufructuară reclamanta este o eroare materială. Faptul că pârâta N. E. este proprietară și uzufructuară rezultă și din faptul că aceasta împreună cu familia are domiciliul la adresa imobilului în cauză, respectiv în localitatea A., ..15, județul C..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pârâții au invocat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 Cod proc. civilă, respectiv, urgența, neprejudicierea fondului cauzei și vremelnicia.
Sub aspectul urgenței, pârâții au invocat faptul că reclamanta de bună voie s-a mutat la Căminul de persoane vârstnice din Hăghig astfel că are unde locui și de asemenea, se poate întoarce oricând în locuința sa, întrucât ei nu se împotrivesc.
De asemenea, reclamanta nu face dovada existenței agresiunilor fizice asupra sa.
Sub aspectul neprejudicierii fondului cauzei pârâții au arătat că prin evacuarea lor se creează o judecată a fondului cauzei, deoarece se admite ideea că pârâții ar fi făcut fapte de natură să anuleze contractul de donație.
Sub aspectul vremelniciei pârâții au arătat că, dacă s-ar admite prezenta acțiune practic evacuarea pârâților nu este o măsură vremelnică ci definitivă ce poate produce grave consecințe asupra pârâților care nu au unde să se mute, întrucât nu au o locuință proprie, aceștia renunțând la propria locuință în momentul în care au încheiat contractul de donație, iar reclamanta i-a rugat să se mute cu ea deoarece îi era teamă să locuiască singură.
În ceea ce privește păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pârâții au invocat că nu există nici un drept care ar risca să fie pierdut prin neevacuarea pârâților, iar în ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara s-a arătat că nu există nici o pagubă care s-ar produce în cazul în care ei nu ar fi evacuați.
Pe fondul cauzei pârâții au arătat că s-au mutat împreună cu reclamanta la solicitarea acesteia deoarece îi era teamă să locuiască singură.
Împreună cu reclamanta au stabilit ca aceasta din urmă să locuiască în două camere iar ei într-o cameră și hol, locuința având trei camere și un hol. De asemenea, pârâta N. E. a arătat că ea era cea care îi gătea reclamantei și îi făcea cumpărăturile.
În ceea ce privește comportamentul lor față de reclamantă, pârâții au arătat că aceștia nu au fost agresivi și nici nu au adresat injurii la adresa acesteia.
S-a mai invocat de pârâți că nu pot fi lăsați în stradă pe timpul iernii doar pentru că reclamanta susține că a fost agresată fizic și psihic fără ca aceste aspecte să fie probate. Pârâții au făcut trimitere la cauza Kusionova.
În drept s-au invocat dispozițiile art.205 alin. 2 Cod proc. civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
La termenul din data de 02.10.2015 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesul active a reclamantei invocată de pârâți prin întâmpinare și a respins-o pentru considerentele arătate în încheiere.
La același termen de judecată instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii ca și apărare de fond.
În probațiune a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora D. J. și martorul P. Isvan, iar pentru pârâți proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
La data de 23.01.2015, între reclamanta K. E. în calitate de donatoare și pârâta N. E. căsătorită cu pârâtul N. C. în calitate de donatară s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr.75/2015 de BNP Filipanits Alpar, prin care reclamanta a donat pârâtei ca bun comun, nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ A., nr. top.644/1, 645 teren curți construcții și grădină în suprafață de 2522 mp și nr. cad.C1, nr.top.645 casă de lemn și anexe gospodărești.(fl.10-12)
Reclamanta donatoare și-a păstrat dreptul de uzufruct viager, indicarea numelui pârâtei în contractul de donație ca fiind beneficiara dreptului de uzufruct viager asupra imobilului mai sus indicat fiind o evidentă eroare materială ce rezultă din modul de redactare a contractului de donație, reclamanta fiind cea înscrisă în Cartea funciară.
De comun acord cu reclamanta, pârâții s-au mutat în imobilul mai sus indicat. Astfel cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu (întrebările 6,8 fl.37), reclamanta le-a spus pârâților să se mute cu ea pentru a o ajuta la treburile gospodărești.
După ce s-au mutat împreună, un timp, relațiile au fost unele normale, însă astfel cum rezultă din răspunsurile reclamantei la interogatoriu ce se coroborează cu declarațiile martorilor D. J. și P. I. (fl.39, 44), în timp acestea s-au deteriorat, pârâții purtându-se urât cu ea.
Din declarațiile martorilor rezultă că pârâtul N. C. îi vorbea urât reclamantei și făcea remarci răutăcioase la adresa acesteia. De exemplu, martorul P. I. a arătat că atunci când a fost cu treabă la reclamantă, pârâtul i-a spus că în pod are un coșciug și să ia coșciugul și pe reclamantă în el. Tot martorul a arătat că această remarcă nu a fost făcută de reclamant în glumă. Or, instanța apreciază că, raportat la vârsta reclamantei o astfel de remarcă este de natură a o afecta putând duce la gândul că pârâtul așteaptă ca reclamanta să moară.
De asemenea, atât martorul P. I. cât și martora D. J. au arătat că pârâții urmăreau să o izoleze pe reclamantă, să nu-i mai permită să comunice cu nimeni, aspect ce rezultă și din răspunsurile reclamantei la interogatoriu, aceasta arătând că în vară pârâtul N. C. i-a spus că le va interzice prietenelor ei să vină la ea.
Martora D. J. a arătat că, ea personal a fost bruscată de pârâtul N. C. și dată afară din curte, iar după ce pârâtul a dat-o afară a căutat-o pe reclamantă prin buzunare, dorind să găsească cheia cu care să o încuie în camera ei.
P. acest comportament, pârâții au determinat-o pe reclamantă să se mute din propria locuință la Căminul de persoane vârstnice Hăghig unde locuiește și în prezent (fl.14).
Față de aceste împrejurări, reclamanta a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, cererea având ca obiect revocarea donației cu repunerea părților în situația anterioară și evacuarea pârâților (fl.17-20), precum și cererea ce face obiectul prezentului dosar.
Raportând această situație de fapt la dispozițiile art. 997 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată întemeiată cererea reclamantei și urmează a o admite, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 997 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reglementând prin dispozițiile art.997-1002 Cod procedură civilă procedura sumară a ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă de soluționare a unei cereri.
Astfel, stabilind că ,,instanța va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice”, art.997 Cod procedură civilă fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența si caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din această ultimă condiție decurge si o a treia cerință, și anume ca prin măsura luată sa nu se prejudece fondul.
În ceea ce privește prima condiție impusă de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, constând în caracterul provizoriu al măsurii ce se solicita a fi dispusă, instanța reține ca prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna A., ..15, județul C., înscris în CF nr._ A., până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii revocarea donației și evacuare formulată pe calea dreptului comun, ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S. G..
Or, în condițiile în care măsura evacuării se solicită a fi dispusa până la soluționarea acțiunii introdusă pe calea dreptului comun, instanța apreciază că este îndeplinită condiția caracterului provizoriu, măsura dispusă având aplicare limitată în timp.
Mai mult, instanța reține că în cauză o astfel de măsură este permisă, în condițiile în care prin ea se urmărește înlăturarea unui act abuziv, restabilindu-se astfel ordinea de drept încălcată.
Astfel, instanța reține că reclamanta este titulara dreptului de uzufruct viager asupra locuinței unde s-au mutat pârâții, aceștia din urmă având doar nuda proprietate. Cu toate acestea, cu acordul reclamantei, pârâții s-au mutat împreună cu aceasta, pentru a o ajuta în gospodărie.
Însă, după ce s-au mutat împreună, pârâtul N. C. a început să se poarte urât cu reclamanta, motiv pentru care aceasta a fost nevoită să se mute la Căminul pentru persoane vârstnice Hăghig.
În aceste împrejurări, instanța reține că reclamanta, titulară a dreptului de folosință, este nevoită să locuiască la Căminul pentru persoane vârstnice, în timp ce pârâții locuiesc în locuința sa, privând-o astfel de dreptul de folosință asupra imobilului ce reprezintă propria sa locuință. Împrejurarea că în prezent pârâții nu au o altă locuință, ei renunțând la locuința pe care o aveau înainte de a se muta cu reclamanta nu este de natură să ducă la respingerea cererii de evacuare atâta timp cât reclamanta, titulară a dreptului de folosință, a fost nevoită să se mute din propria locuință. La momentul la care pârâții s-au mutat cu reclamanta cunoșteau că aceasta este titulara dreptului de uzufruct ei neavând nici un drept locativ asupra imobilului, fiind niște simpli tolerați, asumându-și astfel consecințele faptelor lor.
În ceea ce privește susținerile pârâților prin apărător în sensul că reclamanta nu este prejudiciată în nici un fel putând să locuiască în continuare la Căminul pentru persoane vârstnice, instanța reține că o astfel de apărare nu poate fi primită întrucât nu i se poate nega reclamantei dreptul pe care îl are asupra imobilului, obligând-o să locuiască într-un loc unde nu s-a mutat de bună-voie ci constrânsă de împrejurări, în condițiile în care ea dorește să se întoarcă în propria locuință unde însă nu mai poate locui împreună cu pârâții.
În ceea ce privește urgența măsurii instanța, reține că aceasta rezultă din faptul că reclamanta este privată de propriul său drept fiind nevoită să locuiască în altă parte decât propria sa locuință.
Sub aspectul neprejudecării fondului cauzei, instanța reține că în această procedură poate face un examen sumar al actelor, limitându-se a stabili în favoarea cărei părți există aparența unei situații juridice. Astfel, dacă pârâții dețin spațiul fără titlu, instanței îi este permis pe calea ordonanței președințiale să-i oblige la executarea unor acte de a face, cum ar fi evacuarea.
Față de toate aceste aspecte, instanța va admite acțiunea reclamantei și va dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în localitatea A., ..15, județul C., înscris în CF nr._ A., nr. top.644/1, 645 teren curți construcții și grădină în suprafață de 2522 mp și nr. cad.C1, nr.top.645 casă de lemn, până la soluționarea definitivă a acțiunii civile ce face obiectul dosarului nr._ .
În temeiul art. 453, raporta la art. 455 Cod proc. civilă și art.1372 Cod civil, va obliga în solidar pârâții N. E. ȘI N. C. în nume propriu cât și în calitate de reprezentanți legali ai minorilor N. E. ȘI N. C. să achite reclamantei suma de 1520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 433 Cod procedură civilă, va respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta K. E., CNP –_, domiciliată în comuna A., ..15, județul C. cu reședința în comuna Hăghig, ..420, județul C. la Căminul pentru persoane vârstnice Hăghig și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CABINET DE AVOCAT R. Z. cu sediul în municipiul S. G., ..13 A, ., . în contradictoriu cu pârâții N. E., CNP –_, N. C., CNP –_, N. E. prin reprezentant legal N. C. și N. C. prin reprezentant legal N. C. toți cu domiciliul în comuna A., ..15, județul C..
Dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în localitatea A., ..15, județul C., înscris în CF nr._ A., nr. top.644/1, 645 teren curți construcții și grădină în suprafață de 2522 mp și nr. cad.C1, nr.top.645 casă de lemn, până la soluționarea definitivă a acțiunii civile ce face obiectul dosarului nr._ .
Obligă în solidar pârâții N. E. ȘI N. C. în nume propriu cât și în calitate de reprezentanți legali ai minorilor N. E. ȘI N. C. să achite reclamantei suma de 1520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel în termen de 5 zile de la pronunțare care se depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE, pt. GREFIER,
D. O. E. N. A.-M.
aflată la curs de pregătire profesională
semnează grefier șef
Red: D./20.10.2015
Tehnored: IR/21.10.2015
7 ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2233/2015. Judecătoria... |
|---|
