Cereri. Sentința nr. 5173/2015. Judecătoria SIBIU

Comentarii

0

Sentința nr. 5173/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 5173/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SIBIU

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5173

Ședința publică din 06.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. M. Z.

GREFIER: M. M.

Pe rol se află pronunțarea în cauza privind reclamanta R. A. I. în contradictoriu cu pârâta pârâta . SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, PRIN AGENȚIA SIBIU, cu sediul în Sibiu, Piața M. nr. 10, jud. Sibiu cu obiect alte cereri – clauze abuzive.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conf. art. 396 alin. 1 C. a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 29.09.2015 și astăzi, 06.10.2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2014 sub nr._, reclamanta R. A. I. (Căs. F.) a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA să constate existența unor clauze abuzive în contractul de credit nr. C_ din 11.10.2007 și a solicitat instanței să dispună modificarea clauzelor contractuale prin eliminarea naturii abuzive, precum și obligarea intimatei la plata sumelor percepute abuziv, la care să se adauge dobânda legală. Cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că între aceasta și intimată s-a încheiat contractul de credit nr. C_ din 11.10.2007, având ca obiect suma de_ CHF. A solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absoluta parțiala a contractului de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca în ce privește următoarele clauze: -pct.8.1: dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii.

-pct 9.1lit. a: comisionul de acordare de 2% plătit în ziua semnării contractului respectiv 828 CHF.

-pct.9.1. lit.b. „comision de rambursare anticipata: perceput in valuta creditului din suma rambursata anticipat total sau parțial.

A mai solicitat să se desființeze clauzele contractuale menționate mai sus; să se desființeze „scadentarul de credit" în ce privește clauzele menționate mai sus.

Totodată, a solicitat să se constate că prin act adițional, neînsușit de reclamantă, pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul de credit, în sensul majorării marjei fixe a băncii de la 2.887 pp, prin perceperea unei rate a dobânzii de 6,79 % în condițiile scăderii Liborului de la 2,813 pp la 0,235 pp.

Sa fie obligată pârâta la stabilirea unei rate a dobânzii compusa din marja fixa de 2.887 pp plus Libor la 3 luni, precum și la restituirea sumelor plătite în plus de subsemnata, de-a lungul derulării contractului de credit nr. C_ din data de 11.10.2007, și pana în prezent, cu dobânda legala pentru aceasta perioada. În plus, să fie obligată pârâta să pună la dispoziție un nou scadentar de credit, sub sancțiunea obligării la 200 lei pe zi de întârziere daune cominatorii.

Cu la plata cheltuielilor de judecată .

În fapt, a arătat că a încheiat un contract de credit, fiind dobânda curentă stipulată în contract în cuantum de 5,7% pe an, și care a fost prevăzută ca fiind variabila, in conformitate cu politica băncii, aratandu-se ca Banca își rezervă dreptul să revizuiască în mod periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută, în speță Libor". Cu toate acestea, deși valoarea Libor a avut o scădere dramatica si istorica, ajungând la 0,0239 pp în noiembrie 2013, Banca a menținut dobândă la 6,79% impunându-ne unilateral o marjă fixă a băncii de 6,554. A menționat că la momentul contractării creditului, printr-un calcul simplu, marja băncii era de 2.887 pp. Astfel, impunerea unei marje fixe a băncii mărita cu 3,667 pp este abuziva si nelegala, instanța urmând a constata faptul ca sub apanajul clauzei prevăzute la art. 9.1 din contract, banca a folosit practici neconcurentiale si abuzive, fiind efectiv la cheremul Băncii care si-a atribuit un discreționar puterea de a modifica dobânda după bunul plac.

Clauzele din convenția de credit de mai sus sunt ilicite și abuzive și pe cale de consecință au o cauză ilicită pentru faptul că banca i-a pus la dispoziție un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamantă, întregul act juridic fiindu-i impus în forma respectivă de bancă. Prin urmare, banca a transformat tacit contractul de credit într-unul de adeziune, context în care aceste clauze sunt abuzive, deoarece nu au putut fi negociate și au creat contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru între drepturile și obligațiile noastre contractuale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Același text legal prevede că dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Clauzele prevăzute la pct.5 din contractul de credit sunt abuzive și pentru că îi dau dreptul băncii să modifice unilateral contractul fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, încălcându-se astfel dispozițiile Legii 193/2000 si acest lucru, pe fondul scăderii indicelui Libor de peste 20 de ori, ceea ce ar fi impus in mod normal, logic si moral, sa duca la scăderea ratei dobânzii. Totuși, sub apanajul sintagmei „politica Băncii", Banca a ridicat artificial si discreționar rata dobânzii, consumatorii fiind obligați sa achite sume de bani după bunul plac al Băncii.

A arătat că această clauză privind nivelul ratei dobânzii nu a fost negociată cu reclamanta, iar convenția nu conține nici o clauză prin care și ea să fie protejată. Conform art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

In ceea ce privește clauza prevăzuta de art.9.1. lit b referitoare la comisionul de rambursare anticipata, va rugam sa observați ca in lumina noilor reglementari in materie de credite, respectiv OG 50/2010 acest comision este abuziv si ilegal, astfel ca se impune constatarea nulității clauzei ce il prevede.

Prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a stabilit în sarcina creditorilor, în speță, în sarcina pârâtei să modifice contractul de credit în derulare conform dispozițiilor ordonanței. Pentru a-și îndeplini această obligație, pârâta a propus modificarea contractului, inserând între altele o clauză prin care incerca impunerea unei marje fixe aproximativ la nivelul dobânzii stabilite inițial. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept, în condițiile în care se impune o marja fixa aproape la nivelul ratei dobânzii inițiale, însă banca a modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit, percepând o marja fixa de 6,76pp.

In ce privește aceste noi modificări propuse de banca prin act adițional nesemnat de reclamantă, care a notificat banca că nu este de acord cu acesta, apreciem că impunerea unilaterala a condițiilor stabilite de banca fara acordul nostru este un real abuz, pentru că banca a stabilit clauze și obligații noi în sarcina sa, în mod unilateral și în pofida refuzului, Caracterul abuziv al acestor clauze rezultă din prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, întrucât nu au fost negociate și creează, în detrimentul subsemnaților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De altfel, potrivit pct. 1 lit. a din Anexa la lege, sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul.

Pe de altă parte, consideră nule clauzele care stabilesc marja fixa de 6,554 pp iar refuzul nostru de semnare a acestor acte adiționale nu pot fi considerate ca acte de acceptare tacita. Art. 95 alin. 4 teza finală din Ordonanța prevede în mod expres sancțiunea nulității clauzelor introduse în actele adiționale, altele decât cele din ordonanță. Odată cu . Legii nr. 288/28.12.2010 de aprobare a O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, a notificat banca arătând că nu este de acord cu modificările aduse prin Actele adiționale comunicate în baza O.U.G. nr. 50/2010.

Ca o consecință a constatării caracterului abuziv și nelegal al clauzelor susmenționate, apreciază că se impune înlăturarea lor din convenția de credit.

În aceste condiții, sumele pe care le-a achitat cu titlu sume achitate in plus, prin impunerea unei marje fixe de 6,554 pp reprezintă o plată nedatorată, care, potrivit art. 1092 Cod. cîv. trebuie restituită. Ca urmare, solicităm obligarea pârâtelor să ne restituie sumele achitate cu acest titlu.

Reclamanta a invocat în drept: OG 21/1992, Legea 296/2004, Legea 193/2000, art. 969, 1073, 1082, 1088 C.civ., OG 13/2011.

La data de 27.03.2014 a fost înregistrată din partea intimatei întâmpinare, prin care a invocat mai multe excepții (excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, excepția lipsei de interes, a lipsei de obiect a petitelor 1-3); pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii.

Pe fondul cauzei, a arătat că acel contract de credit a fost semnat prin acordul părților, debitoarea fiind de acord cu modul de calcul al dobânzii precum și modalitatea de modificare a acesteia.

Pe parcursul derulării contractului a intervenit o singură modificare a dobânzii determinată de evoluția oscilantă a indicelui Libor CHF 3 L, respectiv la data de 06.05.2008, iar reclamanta a fost notificată în acest sens, și nu a contestat.

S-a mai arătat că, urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010 banca a notificat clienta în vederea încheierii unui act adițional, însă aceasta nu a semnat acest act adițional de conformare a contractului. În consecință, contractul de credit a fost aliniat la rigorile legale, iar clauzele despre care reclamanta face vorbire că ar fi abuzive au fost modificate de drept prin prevederile OUG 50/2010.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la comisionul de rambursare, a precizat că, în conformitate cu dispozițiile OUG 50/2010, acesta a fost eliminat din contractele de credit cu dobândă variabilă, fiind interzisă perceperea unui astfel de comision. Ca atare, a considerat solicitarea reclamantei ca lipsită de obiect, câtă vreme acel comision nu se mai regăsește în contract. Mai mult, acesta nu poate fi restituit întrucât nu a fost niciodată perceput și încasat.

Cu privire la comisionul de acordare, a susținut intimata că reprezintă contravaloarea prestației Băncii în legătură cu întocmirea întregii documentații necesare acordării creditului solicitat. Acest comision ar fi legal și corect perceput, fiind rezultatul manifestării de voință a părților; a fost stabilit la valoarea de 2% din valoarea sumei împrumutate. Mai mult, acest tip de comision nu a fost interzis prin lege, fiind legală introducerea unui asemenea element de cost.

A mai solicitat intimata ca instanța să respingă solicitarea de a se desființa scadențarul de credit în ceea ce privește clauzele referitoare la dobândă și comisionul de rambursare, avându-se în vedere că nu ne aflăm în prezența unor clauze abuzive.

În final, a solicitat intimata respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu au fost inserate în contractul de credit clauze care să fie abuzive; mai mult, nu a modificat în mod unilateral și abuziv contractul de credit. De asemenea, a solicitat respingerea petitelor privind restituirea sumelor plătite în plus, ținând cont că plățile efectuate de către debitoare sunt plăți datorate în temeiul unui contract de credit valabil încheiat, ale cărui prevederi au fost cunoscute încă din momentul semnării acestuia.

În ceea ce privește necesitatea încheierii unui act adițional, a susținut că acest petit este lipsit de obiect din moment ce creditului în cauză i se aplică o dobândă variabilă calculată în baza formulei Libor 3 M + CHF, iar modificarea acesteia se face doar în funcție de evoluția indicelui Libor 3 M.

A mai solicitat respingerea petitului privind cheltuielile de judecată.

Intimata a invocat în drept: art. 204 și urm. Cod de procedura civila, art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, OUG nr.174/2008, OUG nr. 50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010.

Intimata a depus în probațiune următoarele înscrisuri :contract de credit, model act adițional, notificare.

Petenta a formulat, la data de 08.04.2014 un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, precum și a apărărilor acesteia. De asemenea a formulat concluzii scrise în cauză.

Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile atașate la dosar, proba cu interogatoriul debitoarei și al băncii (f.142-145, 151-153) precum și expertiza tehnică contabilă (f.154-168, supliment f.194-197).

Instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu, la termenul de judecata din data de 16.09.2014; referitor la excepțiile lipsei de interes unită cu excepția lipsei de obiect a petitelor 1-3, s-a dispus la data de 28.10.2014 unirea acestora cu fondul cauzei.

La termenul de judecata din data de 21.04.2015 instanța a luat act de renunțarea la judecata în ceea ce privește completarea de acțiune.

Analizând actele și lucrările dosarului instanțe reține următoarele:

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta R. A. I. a sesizat instanța în temeiul art. 14 din Legea nr. 193/2000 în vederea constatării eventualelor clauze abuzive inserate în: cuprinsul art. 8.1, 9.1 lit a, p.1 lit b ale Contractului de Credit încheiat între aceasta și O. B. Romania SA, cu nr. C_ din 11.10.2007 privitor la dobânda variabilă, comisionul de acordare a creditului în valoare de 2% din suma împrumutată și comisionul de rambursare anticipată, de 2,5 % din suma rambursată anticipat.

Totodată, a solicitat restituirea sumelor de bani percepute de la data încheierii convenției, cu excedarea normelor contractuale.

În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă (codul nou, aplicabil raportat la momentul înregistrării cererii), instanța va analiza cu prioritate excepțiile lipsei de interes și a lipsei de obiect în privința petitelor 1-3, invocată de pârâtă și va fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța reține că aceasta reprezintă o excepție de fond întrucât se referă la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, peremptorie deoarece admiterea excepției are drept rezultat respingerea cererii formulate și absolută pentru că poate fi invocată și de către instanță din oficiu.

Instanța reține că prin cererea formulată, reclamanta solicită să se constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale, respectiv nulitatea absolută a acestora. Interesul în promovarea acestei cereri este acela de a obține o hotărâre judecătorească prin care să se anuleze anumite clauze asupra cărora instanța ar statua în sensul existenței unui caracter abuziv.

Interesul reprezintă una dintre condițiile generale de exercitare a acțiunii civile. Interesul trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct.

Cu privire la condiția interesului analizată din perspectiva raportului dintre situația juridică a părții și mijlocul procedural la care a recurs, instanța urmează a reține că, în speță, reclamanta justifică interesul în promovarea acestei proceduri judiciare, din moment ce, în ipoteza admiterii unei atare cereri, aceasta poate obține modificarea acestor clauze, respectiv alinierea acestora conform dispozițiilor legale în materie precum și chiar obținerea unor foloase patrimoniale (anumite sume de bani plătite în plus). Așadar, se poate vorbi despre un interes actual, care să existe în acest moment, al introducerii acestei acțiuni și direct, în sensul că poate obține un folos practic.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în cauză sunt întrunite toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, reclamanta nejustificând cerința interesului, adică folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, motiv pentru care va respinge excepția invocată.

Pentru aceleași considerente, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și excepția lipsei de obiect a petitelor 1-3 din cererea introductivă: Orice acțiune civilă are trei elemente componente cu caracter obligatoriu: părți, obiect și cauză. Obiectul oricărei acțiuni civile este reprezentat de protecția unui drept subiectiv civil, indiferent de natura acestuia, respectiv drept real sau de creanță.

Prin urmare, obiectul unei acțiuni civile presupune în prealabil existența atât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în cursul judecății a unui drept subiectiv, deoarece în situația în care instanța constată din dovezile depuse la dosarul cauzei că indiferent din ce motiv nu mai există dreptul a cărui protecție se solicită de către reclamantă prin cererea introductivă trebuie să respingă acțiunea ca fiind rămasă fără obiect. Însă, în speța de față instanța constată existența unui obiect, și anume analiza eventualelor clauze abuzive inserate în: cuprinsul art. 8.1, 9.1 lit a, p.1 lit b ale Contractului de Credit încheiat între aceasta și O. B. Romania SA, cu nr. C_ din 11.10.2007 privitor la dobânda variabilă, comisionul de acordare a creditului în valoare de 2% din suma împrumutată și comisionul de rambursare anticipată, de 2,5 % din suma rambursată anticipat.

Pe fondul cauzei, se reține că la data de 11.10.2007 între părțile R. A. I. și O. B. Romania SA s-a încheiat convenția de credit ipotecar nr. C2204/ 2400/5471, conform căreia creditul obținut este de_ CHF, rambursabil în 360 de luni de la data încheierii convenției.

La art. 8.1 din convenție – dobânda– se prevede că, la data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 5,7%. Dobânda se stabilește în forma procentuală ca rata anuală de dobândă. Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută., fără a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, “o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”

De asemenea, conform art. 4 alin. 2 “o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate”.

Este evident că acest contract de credit constituie un contract de adeziune, iar clientul este obligat fie să le accepte, în întregime, în forma propusă de bancă, fie să refuze încheierea contractului. Negocierea diferitelor clauze contractuale nu este posibilă. Aceasta nu înseamnă că respectivul client ar fi fost constrâns în vreun fel să încheie contractul, fiind evident că acesta a ales să ia creditul de la O. B. Romania întrucât probabil rata lunară era printre cele mai avantajoase de pe piață la acel moment.

Posibilitatea pe care o are banca de a revizui în mod unilateral rata dobânzii, în funcție de niște criterii destul de neclar stabilite – evoluția indicatorilor de referință (valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută Euribor, Libor etc.), este, în opinia instanței vădit subiectivă, deci de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, și astfel a se încălca art. 4 din Legea 193 din 2000. Astfel, instanța apreciază că respectiva clauză nu este suficient de clară, nu este prevăzută situația în care rata de dobânda este supusa revizuirii, respectiv in funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valuta (EURIBOR-EURO, LIBOR –USD, LIBOR pentru CHF).

Mai mult, aceeași clauză prevede că în situația în care va fi stabilită o nouă valoare a ratei dobânzii, aceasta urma să se realizeze fără consimțământul împrumutatului. D. apoi urma să fie comunicată clientului, aspect dovedit de către intimată, însă clienta, deși informată cu privire la noul procent al dobânzii, nu avea posibilitatea de a negocia noua rată a dobânzii, nefiind încheiat un act adițional în acest sens.

Potrivit art.1 lit a din anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive (Legea nr.193/2000) ,, (1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prin urmare, conform art.1 lit. a din anexa Legii nr.193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii in mod unilateral nu este abuziva, cu condiția ca acest lucru sa se facă in baza unui motiv intemeiat, prevazut si in contract (in speta, dobanda este supusa revizuirii in functie de evolutia indicatorilor de referinta pentru fiecare valuta: EURIBOR-EURO, LIBOR –USD, LIBOR – CHF, BUBOR- RON, fără a se menționa formula de calcul care ofera clientului previzibilitate in sensul ca stie, de la inceput, ca daca acea situatie se va produce, dobanda va fi marita) si, totodata, cu conditia informarii clientului care sa aiba libertatea de a rezilia imediat contractul.

F. de cele mai sus retinute, instanta va admite cererea reclamantei, constatând că, clauzele prevazute la art.8.1 – cu privire la dobânda variabilă, din contractul de credit ipotecar C_ din 11.10.2007 constituie clauze abuzive.

În mod obișnuit, instanța ar urma să oblige pârâta O. B. România SA să modifice clauzele prevăzute de art. 8.1 referitoare la dobânda variabilă din contractul de credit în discuție, în sensul înlăturării clauzei respective astfel cum a fost constatată de către instanță, pentru motivele expuse mai sus. Însă constată că intimata, odată cu apariția OUG 50/2010 a modificat această clauză contractuală, în sensul înlăturării ei. Astfel, la data de 08.09.2010 banca, în conformitate cu dispozițiile nou apărute în materie, respectiv OUG 50/2010 a notificat prin adresă reclamanta în sensul că se va încheia un act adițional, prin care s-au modificat clauzele privind dobânda variabilă, fiind menționată noua formulă de calcul: dobânda de referință plus marja băncii. Reclamanta nu a semnat acel act adițional de conformare a contractului la prevederile OUG 50/2010, însă instanța reține că practic acest contract de credit a fost la acea dată aliniat la rigorile legale, fiind modificată clauza pretins abuzivă referitoare la dobânda variabilă. Dispozițiile art. 95 din OUG 50/2010 alin 5 prevedeau că nesemnarea de către consumator a actelor adiționale (…) este considerată acceptare.

Mai mult, ulterior, la data de 26.10.2012 părțile, de comun acord, au încheiat un Act adițional la convenția de credit (f.50-52) prin care au modificat anumite clauze contractuale, printre care și cea referitoare la dobândă.

Prin urmare, va constata că intimata a modificat clauza contractului de credit nr. C_ din 11.10.2007, prin Actul adițional din 2010 și ulterior prin actul adițional nr. 1/ 26.10.2012, în sensul înlăturării clauzei abuzive constatate de către instanță, fiind stabilită o dobândă variabilă în funcție de criterii obiectiv determinate (marja băncii, indice de referință ).

În ceea ce privește solicitarea privind restituirea sumelor reținute în mod abuziv cu titlu de dobândă, de către intimată, instanta o va respinge ca neintemeiata.

În considerentele expuse anterior instanța a ajuns la concluzia conform căreia clauza prevăzută la art. 8.1 a Contractului de credit este una de tip abuziv, prin modul în care a fost formulată, iar față de constatarea unor clauze abuzive, clienții debitori ar avea dreptul la restituirea sumelor pe care le-au plătit fără a fi datorate. Mai mult, deși nu a mai impus băncii să modifice respectiva prevedere contractuală, întrucât modificarea deja a avut loc, prin încheierea actului adițional, în sensul înlăturării acestei clauze abuzive constatate de către instanță, în prezent există o modalitate de calcul a dobânzii variabile, în baza unei formule, în funcție de un indicator de referință, cuantificabil public, obiectiv și precis.

Însă chiar și în această situație, instanța apreciază că nu poate obliga intimata la restituirea unei sume determinate (sau măcar determinabilă) dat fiind că această creanță nu este certă la acest moment. Impunând băncii să modifice clauza respectivă sau în prezenta cauză reținând deja modificarea clauzei, instanța nu a înțeles să se pronunțe și asupra modalității în care acea clauză a luat ființă; la data pronunțării prezentei hotărâri modalitatea de calcul a dobânzii are o formulă predeterminată, negociată de ambele părți, însă anterior, aceasta nu putea fi definită potrivit unor criterii clar determinate.

În plus, instanța apreciază că stabilirea cuantumului efectiv al contravalorii dintre dobânda datorată potrivit convenției de credit și cea majorată ulterior de pârâtă nu se poate realiza exclusiv pe baza unui raport de expertiză contabilă, probă care solicitată și administrată în cauză, atâta vreme cât în contract nu era stipulată o valoare inițială.

În această situație, instanța apreciază că nu poate obliga intimata la restituirea sumei cu titlu de dobândă dat fiind că această sumă nu constituie o creanță certă.

În ceea ce privește comisionul de acordare a creditului, prevăzut la art. 9.1 lit a, în cuantum de 2% din valoarea împrumutată, instanța apreciază că nu poate fi constatată existența unei clauze abuzive. Analizând aceste prevederi contractuale prin prisma dispozițiilor Legii nr 193/2000, instanța reține faptul că potrivit art. 4 alin 1 O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit art 5 din același act normativ, În cazul contractelor standard preformulate, comerciantul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.

În cauză, instanța reține faptul că persoanei fizice semnatare a contractului i s-a pus la dispoziție un exemplar al contractului, aceasta deținând și în prezent contractul semnat. În același timp, în conformitate cu prevederile art. 9.1.a din contract, pentru creditul acordat clientul va plăti un comision de acordare de 2% din suma inițială, iar plata comisionului se efectuează de către client, din creditul acordat, în momentul acordării creditului.

Instanța reține așadar faptul că la momentul semnării contractului clientul nu doar că era necesar a cunoaște obligația de a achita acest comision de acordare, dar era obligatoriu a consimți ca suma să fie preluată din suma ce urma a fi acordată. Ori, în atari condiții instanța constată că nu poate fi invocată necunoașterea asupra acestui aspect, sau existența unui contract preformulat, care să fi vătămat interesele consumatorului. Comisionul în cauză a fost precis determinat, în cotă procentuală. În același timp, acesta a fost perceput ca fiind o contraprestație a unui serviciu corelativ oferit de către cocontractant, serviciu ce consta in procesarea documentelor și întocmirea întregii documentații necesare în vederea acordării creditului. Ca urmare, nu se poate reține că acest comision ar crea un dezechilibru între pozițiile celor două părți.

Mai mult, instanța constată faptul că acest comision, fiind cunoscut la data semnării contractului, a fost acceptat în mod direct de către consumator, fiind aplicabile prevederile art. 969 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, ce acordă valoare de lege contractului semnat între părți.

Referitor la comisionul de rambursare anticipată, instanta retine ca la art.9.1 lit b din contract se prevede ca la data efectuării rambursării integrale în avans a creditului, împrumutatul va plăti băncii integral un comision de plată anticipată de 2,5 %, calculat prin raportare la valoarea rambursată în avans.

Astfel, analizând modul de redactare al acestei clauze, instanța apreciază că deși este o clauză standard preformulată, nu este în sine abuzivă.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru ca o asemenea clauză să fie considerată abuzivă este necesar ca prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Or, impunerea unei sume din valoarea creditului ce urmeaza a fi platita anticipat nu conduce în sine la concluzia existenței dezechilibrului semnificativ la care face trimitere textul de lege, cu atât mai mult cu cât era cunoscut la data semnării contractului, și a fost acceptat în mod direct de către consumator, fiind aplicabile prevederile art. 969 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, ce acordă valoare de lege contractului semnat între părți.

Pe de altă parte, potrivit propriilor afirmații ale intimatei, acest comision a fost eliminat din contractele de credit cu dobândă variabilă.

Având în vedere cele mai sus constatate, instanța va obliga totuși pârâta . să întocmească și să pună la dispoziția reclamantei (respectiv a clientei - părți contractante) noul grafic de rambursare a creditului în conformitate cu cele dispuse prin prezenta sentință, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței. Va respinge solicitarea de a se aplica daune cominatorii în caz de întârziere, apreciind că daunele cominatorii asigura doar o executare în natura sau o plata silită, prin constrângerea indirecta a debitorului, prin intermediul patrimoniului sau, însă în speța de față instanța apreciază că nu se impune fixarea și a unui mijloc de constrângere indirecta, a carui interventie asigura doar executarea în natura a obligatiei de catre debitor, acestea neavând în final nici caracter reparator și nici nu pot constitui o cale de executare silită.

În temeiul art. 453 C.pr.civ, având în vedere că pretențiile reclamantei au fost încuviințate în parte, instanța va admite în parte și petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă intimata O. B. SA la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru aceste motive

În numele legii

H o t ă r ă ș t e:

Respinge excepția lipsei de interes precum și excepția lipsei de obiect a petitelor 1, 2, 3 din cererea introductivă, invocate de parata.

Admite în parte cererea formulată de reclamanta R. A. I. (căsătorită F.), cu domiciliu procesual ales în Sibiu, ., . la C. av. R. I. în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, PRIN AGENȚIA SIBIU, cu sediul în Sibiu, Piața M. nr. 10, jud. Sibiu.

Constată existența clauzei abuzive în contractul de credit nr. C_ încheiat la data de 11.10.2007 la art. 8.1, respectiv cu privire la dobândă.

Constată că intimata a modificat clauza contractului de credit nr. C_ din 11.10.2007, prin Actul adițional din 2010, în sensul înlăturării clauzei abuzive constatate de către instanță, fiind stabilită o dobândă variabilă în funcție de criterii obiectiv determinate (marja băncii, indice de referință ).

Respinge petitul privind obligarea intimatei la plata către reclamantă a sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă.

Obligă pârâta să pună la dispoziția reclamantei noul grafic de rambursare a creditului în conformitate cu cele dispuse prin prezenta sentință, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței; Respinge solicitarea de a se aplica daune cominatorii în caz de întârziere.

Respinge ca neîntemeiate petitele privind constatarea drept clauze abuzive a comisionului de rambursare anticipată precum și a comisionului de acordare.

Admite în parte petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă intimata O. B. SA la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sibiu.

Pronunțată în ședința publică din 06.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

O. M. Z. M. M.

Red. OMZ

4 ex./ 17.02.2016

2 .>

pârâta . SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, PRIN AGENȚIA SIBIU, cu sediul în Sibiu, Piața M. nr. 10, jud. Sibiu.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7051/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 7030/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță