Fond funciar. Sentința nr. 5841/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5841/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 5841/2015
TRIBUNALUL SIBIU
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub numarul 5264
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.5841
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. M. L. - vicepreședinte
Grefier: A. I. RĂ
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect „fond funciar”, privind pe reclamantul T. A. O. și pe pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ALȚÂNA și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.10.2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat inițial pronunțarea la data de 15.10.2015 și ulterior la data de 29.10.2015.
JUDECĂTORIA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ /2010 la Judecătoria Sibiu, scutita de taxa de timbru, reclamantul în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ALȚÂNA și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, a solicitat ca să fie obligate pârâtele să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantului asupra unei diferențe de 4,33 ha teren agricol ce au aparținut antecesorului său T. A., comisiile să emită titlu de proprietate și proces verbal de punere în posesie în favoarea reclamantului pentru acea pe amplasament de o valoare similară cu vechiul amplasament, să suporte pârâtele plata cheltuielilor de judecată.
In motivare s-a arătat ca reclamantul este moștenitorul defunctului T. A. (cu ultimul domiciliul în Alțâna nr. 579) conform certificatului de moștenitor nr. 173/1999 BNP M. L. A.. Acesta a deținut în proprietate suprafața de 14,98 ha de teren agricol, trecute abuziv în folosința statului, fără nici o despăgubire, în perioada comunistă.
Cererile reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra patrimoniului antecesorului său, depuse repetat în temeiul L. 18/1991, 169/1997, 1/2000, 247/2005, au fost onorate parțial prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 9,98 ha conform mai multor titluri, respectiv titlul de proprietate nr._ (4,34 ha), titlul de proprietate nr._ (0,67 ha), titlul de proprietate nr._ (1,30 ha) emise pe numele meu și ale lui T. Auguste, al cărui moștenitor distinct este conform certificatului de moștenitor nr.174/1999 BNP M. L. A..
Deși pârâtele aveau obligația emiterii titlului de proprietate precum și a procesului verbal de punere în posesie (reclamantul făcând dovada calității de persoană îndreptățită precum și a dreptului de proprietate al antecesorului), în ciuda repetatelor solicitări și diligente depuse, acestea au refuzat, nejustificat, îndeplinirea obligațiilor ce le revin.
În drept au fost invocate Legea nr.18/1991, HG 890/2005, L.247/2005, L.1/2000, art.1 Protocol 1 CEDO.
In probațiune au fost depuse în copie certificate acte de stare civilă, adeverință eliberată de .. 969/27.03.2000, somație către C. L. Alțâna, cererea nr.1955/22.07.2013 adresată Primăriei Alțâna, titlu de proprietate nr.203/13/24.06.1994, titlu de proprietate nr.2143/13/08.07.2003, titlu de proprietate nr.2034/13/02.04.2003, certificat de moștenitor nr.174/1999 după defuncta T. Auguste (f.5-14).
Legal citată, intimata C. Locala de fond funciar Alțâna a depus întâmpinare (f.20) prin care solicita respingerea acțiunii. A invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată. Se arată, în esență că, acțiunea este inadmisibilă întrucât art.51-65 din Legea nr.18/1991 cuprind regulile procedurale privitoare la stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor solicitate in baza legilor fondului funciar, inclusiv activitățile administrative, activitățile administrativ-jurisdicționale si acțiunile in fata instanței de fond funciar care pot fi exercitate in temeiul acestei legi.
Astfel, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor solicitate in baza legilor fondului funciar este data de legiuitor, conform art.51 alin. 1 si art.52 alin.l din Legea nr. 18/1991 si art.27 alin.7 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, in sarcina comisiei județene de fond funciar (autoritate cu activitate administrativ-jurisdictionala) care validează/invalidează propunerile comisiei locale de fond funciar (autoritate cu activitate administrativa). Împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar de validare/invalidare, cei interesați pot formula . de 30 de zile de la comunicare, plângere la instanța de fond funciar competenta, asa cum prevede ari.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991.
In cauza, prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Sibiu, reclamantului i-a fost stabilit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 5,01 ha, iar in măsura in care acesta era nemulțumit, in temeiul art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, trebuia sa facă plângere împotriva respectivei hotărâri, in termenul prevăzut de lege. la instanța de fond funciar competenta. In consecința, in măsura in care prin prezenta acțiune civila reclamatul nu a formulat plângerea prevăzuta de art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991 impotriva hotărârii de validare adoptata de C. Județeană de Fond Funciar Sibiu, prin care i-a fost stabilit dreptul de proprietate privata asupra unei suprafețe de teren de 5,01 ha, apreciem ca acțiunea reclamantului, asa cum a fost formulata, nu face parte dintre acțiunile care sa fie soluționate de instanța de fond funciar dupa procedura prevăzuta de Legea nr. 18/1991 si in consecința, solicită admiterea excepției inadmisibilitatii acțiunii din punct de vedere al obiectului acesteia.
Pe fond consideră acțiunea neîntemeiata întrucât pentru întreaga suprafața de teren de 14,98 ha, deținuta de antecesorii reclamantului si care a fost ceruta in baza legilor fondului funciar de către reclamant si de către celelalte persoane îndreptățite (T. Auguste-sora reclamantului si Iasch S.), a fost reconstituit dreptul de proprietate in favoarea acestora, in natura sau in echivalent.
A depus în copie certificată cererile reclamantului și T. Auguste nr.474/28.03.1991, cererea numitei Iasch S. s.a. nr.409/26.03.1991, decizii de expropriere nr.936/1946, decizia de expropriere nr.94/1946, decizia nr.800/1946, decizia nr.234/1946, decizia nr.643/1946, titluri de proprietate nr.203/13/24.06.1994, nr.2143/13/08.07.2003, nr.2034/13/02.04.2003, certificat de moștenitor, anexa 8, anexa 19 (f.22-35).
C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU nu a depus întâmpinare în termen, fiind incidente prevederile art.208 alin.2 C.. A depus note scrise invocând excepția tardivității acțiunii (f.77).
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare. (f.39).
S-au administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse de părți și au fost comunicate actele care au stat la baza soluționării cererilor reclamantului și actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate depuse la dosarul cauzei care privesc dreptul pretins al reclamantului (f.55-74, 82-92), acte de stare civilă (f.106-110), cererea de reconstituire nr.222/03.04.1998.
Excepția tardivității a fost pusă în discuția părților (f.96), care au pus concluzii, instanța respingând-o cu motivarea că reclamantul nu a atacat hotărârile nr.59/30.08.1991 și nr.319/25.11.2012 emise de către C. Județeană.
Excepția inadmisibilității a fost pusă în discuția părților, conform art. 248 alin.1 C., care au pus concluzii pe excepție, aceasta fiind unită cu fondul cauzei întrucât necesita administrarea acelorași dovezi ca și pentru soluționarea fondului cauzei.
Examinând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta C. L. Alțâna, dar și pe fond acțiunea, instanța va reține următoarele:
Reclamantul împreuna cu sora sa T. Auguste au formulat cererea nr.474/28.03.1991, pentru o suprafața de teren de 4,98 ha după antecesorii lor pe linie paterna: T. A., T. Ș. si T. G. (f.22). Cererea a fost semnată de T. Auguste.
Reclamantul a formulat o altă cerere de reconstituire sub nr.222/03.04.1998 după părinți: T. O. și A., pentru suprafața de 0,60 ha, arătând că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,34 ha deținând titlu de proprietate.
Iasch S., împreuna cu T. A. (sora reclamantului) T. O., Dengel M., Baier I., Kroner M. au formulat cererea nr.409/26.03.1991, pentru o suprafața de teren de 10 ha dupa antecesorii pe linie materna: Bayer Johann si Bayer Barbara (f.23). Cererea, însă, a fost semnată doar de către Iasch S..
Instanța constată că la baza reconstituirii dreptului de proprietate a acestor cereri au stat D. deciziile de expropriere nr. 936/1946- T. A., nr.94/1946- T. G., nr.800/1946- T. Ș., nr.234/1946- Bayer I., si 643/1946- Bayer Barbara. În prezentul dosar nu au mai fost depuse alte acte de proprietate în afara acelor decizii de expropriere.
In baza deciziilor de expropriere precizate mai sus, C. Locala de Fond Funciar Altina a propus, iar C. Județeană de Fond Funciar Sibiu a validat prin hotărâre, pentru reclamant si pentru sora acestuia T. Auguste, reconstituirea dreptul de proprietate asupra unor terenuri un suprafața totala de 10,65 ha, eliberandu-se in acest sens următoarele titluri de proprietate :T. Auguste -Titlul de proprietate nr.202/1 3 din data de 24.06.1994 pentru o suprafața totala de 4,34 ha, T. Auguste -Titlul de proprietate nr.2034/1 3 din data de 02.04.2003 pentru o suprafața totala de 1.30 ha, T. A. O.-Titlul de proprietate nr.203/13 clin data de 24.06.1994 pentru o suprafața totala de 4,34 ha;, T. A. O.-Titlul de proprietate nr.2143/13 din data de 08.07.2003 pentru o suprafața totala de 0,67 ha;
De asemenea, având la baza aceleași decizii de expropriere și cereri, C. Locala de Fond Funciar Altina a propus, iar C. Județeană de Fond Funciar Sibiu a validat prin hotărâre, doar pentru numita Iasch S., reconstituirea dreptul de proprietate asupra unor terenuri in suprafața totala de 5,00 ha, după cum urmează: 3,70 ha, așa cum rezulta Anexa nr.8 poz.27 si acțiuni la I.A.S. Nocrich pentru o suprafața de 1.30 ha, așa cum rezulta din Anexa nr. 19 poz.25. Instanța face precizarea din nou, că reclamantul, deși a fost trecut în cererea formulată de Iasch S., doar acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren.
Se constată că potrivit actelor de proprietate depuse la dosarele cererilor de reconstituire, din totalul de 14, 98 Ha solicitate prin cele trei cereri, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de 5,01 ha, surorii acestuia T. Auguste 5,64 ha (moștenitor fiind reclamantul conform certificatului de moștenitor autentificat sub nr.174/ 09.12.1999), iar numitei Iasch S. 5,00 ha.
Instanța reține că la data de 22.07.2013 reclamantul a formulat o cerere înregistrată la Primăria Alțâna sub nr.1955, solicitând aplicarea legii nr.165/2013, solicitând 500 m2 teren agricol după bunicii Bayer pe linie maternă. Instanța face precizarea că legea nr.165/2013 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, însă din probatoriul administrat reiese că toate cererile depuse de către reclamant la C. L. u fost soluționate.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe adeverința eliberată de Primăria comunei Alțâna sub nr. 969/27.03.2000, în care se atestă că defunctul T. A. a deținut în proprietate suprafața de 14,98 ha teren agricol, din care a fost atribuită fiilor lui T. O. și T. Auguste suprafața de 9,98 ha, iar diferența de 5 ha nu poate fi atribuită din lipsă de teren, adeverința fiind eliberată pentru ca reclamantul să o folosească în Germania pentru a obține despăgubiri.
Un aspect important pe care instanța îl reține este că adeverința nu a fost eliberată de către C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Alțâna în temeiul legii nr.18/1991, ci reprezintă o adeverință eliberată la cererea reclamantului pentru a fi folosită pentru a solicita despăgubiri în Germania. Instanța constată că această adeverință nu poate fi considerată „un bun” în sensul art.1 din protocolul 1 CEDO.
Instanța reține că, în speța de față, reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate direct organului judiciar pentru o suprafață de teren agricol care nu ar fi fost reconstituită în baza cererilor depuse de către reclamant. In cauza de fata, reclamantul a recunoscut ca nu exista cerere distinctă pentru această suprafață, din cererea de chemare in judecata rezulta ca nu solicita anularea titlurilor de proprietate deja emise pe numele său întrucât nu corespund cu actele premergătoare, ci solicita reconstituirea dreptului de proprietate, in mod direct de către instanța, pentru diferența de teren dintre suprafața reconstituita prin titlurile de proprietate si cea reținută în adeverința simplă eliberată de către Primăria Alțâna, pe numele sau, ca moștenitor al autorului T. A. .
Reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa parcurgă o procedura administrativa, prin care sa se stabilească suprafața de teren ce se reconstituie persoanei îndreptățite, iar aceasta, in cazul in care este nemulțumita, se poate adresa instanței cu o contestație împotriva hotărârii comisiei județene, or in lipsa acestei proceduri, nu se poate cere, direct instanței, reconstituirea dreptului de proprietate cu motivarea ca in adeverință mai exista o suprafață de teren nerestituită.
Împrejurarea ca din conținutul adeverinței ar mai fi o suprafață de teren de reconstituit, nu conferă in mod automat reclamantului un drept de proprietate pentru acea suprafața, reclamantul având posibilitatea de a parcurge procedura administrativa in fata comisiilor special create, iar daca se considera nemulțumit poate declanșa si procedura in fata instanței de judecata.
Cererea de reconstituire este esențiala in procedura de stabilire a dreptului de proprietate, care este guvernata de principiul disponibilității, potrivit dispozițiilor art.8 al.3 din legea nr.18/1991, ceea ce presupune obligativitatea comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar de a se raporta la suprafața solicitata prin cererea de reconstituire. Din cererile de reconstituire reiasă suprafața de 10,65 ha pentru care au fost eliberate titluri de proprietate.
Reclamantul nu poate solicita in mod direct instanței de judecata reconstituirea unor diferențe de teren, acest aspect echivalând cu ignorarea in totalitate a dispozițiilor legii nr.18/1991, ce reglementează procedura de stabilire a dreptului de proprietate. Mai mult, reclamantul a arătat ca nu a formulat cerere pentru reconstituirea diferenței de teren ce nu i-a fost atribuita prin titlul de proprietate.
Instanța remarcă că reclamantul nu a uzat de procedura prevăzută de art. 27 alin. 3, 4 din HG 890/2005, în ceea ce privește soluționarea favorabilă a cererii formulate de Iasch S. (unde este trecut și numele reclamantului pe cerere, dar nesemnată de acesta) privind suprafața de 5 ha după antecesorii Bayer (suprafață solicitată în prezentul dosar), care prevăd că ” persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, pot face in termen de 10 zile de la afișare/ comunicare contestație adresata comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat sa o înregistreze si sa o înainteze prin delegat la secretariatul comisiei județene in termen de 3 zile”. A..7 al aceluiași articol prevede ca „ după analizare comisia județeana, prin hotărâre va soluționa contestațiile”, iar alin.8 din același articol si art. 52 lin.2 din Legea nr.18/1991 republicata si modificata prevede ca „de la data comunicării sub semnătura, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie in termen de 30 zile.”
Totodată, conform art.51 din legea nr. 18/1991 republicata si modificata, „comisia județeana este competenta sa soluționeze contestațiile”, si nu instanța de judecata să judece direct fondul.
Așa fiind, instanța constata ca a fost investita cu o cerere care este inadmisibilă, întrucât reclamantul tinde să i se reconstituie dreptul de proprietate direct în instanță, fără a fi urmat procedurile administrative obligatorii. Mai mult, din întreg probatoriul depus la dosarul cauzei, suprafața solicitata de reclamant a fost reconstituita în favoarea Iasch S., iar daca instanța ar dispune reconstituirea suprafeței de teren ar însemna a dubla reconstituirea, acțiunea fiind neîntemeiată.
F. de toate acestea, excepția inadmisibilității se va admite, iar acțiunea reclamanților urmează a fi respinsa ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR ALȚÂNA.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. A. O. cu domiciliul procesual ales în Sibiu, ., ., la avocat Târșia D., in contradictoriu cu pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR ALȚÂNA cu sediul în Alțâna, județul Sibiu, și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, cu sediul în Sibiu, ..10, județul Sibiu, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțata in ședința publica, azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. L. A. I. R.
Red/tehred/BML/24.11.2015
Red practica /AIR/10.11.2015
Ex.5 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5833/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5867/2015.... → |
|---|
