Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 150/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2016 pronunțată de Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 150/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSGM:2016:001._
ROMÂNIACod operator 3153
JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
Dosar nr._
SENTINȚA CIIVLĂ NR.150
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 februarie 2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. A.
GREFIER:L. H.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanții Pâșcaș G. și Pâșcaș A. în contradictoriu cu pârâții V. R.-A. și Pâșcaș M.-A.,având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Se constată că cererile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 19.01.2016 și 26.01.2016,când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
JUDECATORIA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr_ la data de 25 mai 2015, reclamanții Pâșcaș G. și Pâșcaș A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții V. R. A.(fostă Pâșcaș) și Pâșcaș M. A., ca instanța, prin sentința ce o va pronunța să dispună:
a. schimbarea exercitării autorității părintești iar în temeiul disp. art 403 NCC raportat la disp. art 400 NCC a se dispune exercitarea autorității părintești, față de minorul Pâșcaș A. Adelin, născut la data de 26 decembrie 2003 CNP_, exclusiv de către reclamanți(reîncredințarea minorului reclamanților).
b. schimbarea locuinței minorului stabilită prin sentința civilă nr 2689/28 septembrie 2010 iar în temeiul disp. art 400 alin 3 NCC a se stabili locuința minorului la locuința reclamanților.
c. sistarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului Pâșcaș M. A. față de minor stabilită prin sentința civilă nr 2689/28 septembrie 2010.
d. în temeiul disp. art 402 raportat la disp. art 529, art 530 alin 3 și art 1422 NCC a se dispune obligarea pârâților la plata divizibilă(fiecare separat și individual) a pensiei de întreținere pentru minor stabilită în bani în cuantum de 1/4 raportat la venitul minim garantat pe economia națională (975 lei din data de 1 ianuarie 2015) cu efect de la data introducerii acțiunii până la majorat sau noi dispoziții.
e.în temeiul disp. art 4 alin 1 din L 61/1993 republicată a se dispune ca alocației de stat cuvenită minorului Pâșcaș A. Adelin, să fie încasată-preluată de către reclamanți.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată următoarele:
Prin sentința civilă nr 2689 din data de 28 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, a fost dispună încredințarea minorului născut din afara căsătoriei Pâșcaș A. Adelin, spre creștere și educare mamei reclamante V. R. A., pârâtul Pâșcaș M. A. tatăl copilului fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei începând cu data înaintării acțiunii până la majorat sau noi dispoziții.
Prin sentința civilă nr 1348/23 mai 2011 a fost admisă acțiunea reclamanților respectiv a bunicilor și tatălui minorului privind stabilirea unui program de vizitare a minorului cu preluarea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art 403 ”în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părintești(…)la cererea oricăruia dintre părinți, sau a unui alt membri de familie a copilului(…)
Astfel, imediat după pronunțarea sentinței 1348/23 mai 2011 pârâta V. R. A. a lăsat minorul în grija reclamanților bunici neinteresându-se de acesta absolut deloc, practic abandonându-l.
Din luna mai 2011 pârâta nu a venit să vadă copilul nu s-a interesat de acesta nici personal nici telefonic, nu a luat legătura cu acesta nici cu ocazia zilei de naștere a acestuia și practic s-a distanțat total de acesta.
La ora actuală pârâta se află într-o relație cu un alt bărbat cu care are și un copil.
În toată această perioadă deși reclamanții au încercat să ia legătura cu aceasta pentru a o apropia de minor și a-i ajuta cu educarea și supravegherea minorului, aceasta a refuzat orice întâlnire cu reclamanții, mai mult aceasta a adoptat o atitudine de totală evitare a reclamnților și nepăsare.
Din luna mai 2011 singurii care se ocupă de îngrijirea, întreținerea, supravegherea și educarea minorului sunt reclamanții ajutați de către pârâtul Pâșcaș M. A. care lucrează în străinătate pentru diferite perioade de timp ajutând financiar la întreținerea minorului.
Minorul s-a distanțat atât fizic cât și psihic de mama acestuia cu care nu are o relație specifică legăturii mamă-copil, acesta se simte foarte bine în familia și mediul familial creat de reclamanți și are o relație foarte bună cu tatăl acestuia de care este apropiat.
La ora actuală minorul urmează cursurile școlii gimnaziale”L. U.” din Rona de Sus, fiind elev în clasa a V-a, având rezultate foarte bune la învățătură, bunicii participând activ și din acest punct de vedere la pregătirea pentru școală și verificarea situației școlare a acestuia.
Având în vedere aceste aspecte, a lipsei de interes respectiv a abandonării minorului de către pârâtă, apreciază ca fiind în interesul superior al minorului a fi încredințat exclusiv reclamanților.
Cu privire la solicitarea de la punctul „e” din acțiune, urmează a se avea în vedere prev. art 4 alin 1 L 61/1993, potrivit căruia” alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare.
În drept au invocat disp. art 403, art 400 alin 3, art 402, art 529, art 530 alin 3, art 1422 NCC și disp. art 4 alin 1 din L 61/1993.
Pârâta V. R. A. a depus întâmpinare și cerere reconvențională (filele 24-25),prin care a arătat că solicită instanței a dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamanții Pâșcaș G. și Pâșcaș A., ca nefondată.
Minorul Pâșcaș A. Adelin, s-a născut în urma unei relații de concubinaj cu fiul reclamanților, pârâtul Pâșcaș M. A. .
Prin sentința civilă nr 2689/20 septembrie 2010 ,pronunțată în dosar nr_, minorul i-a fost încredințat pârâtei V. R. A. spre creștere și educare.
Ulterior a fost stabilit pe seama reclamanților și a pârâtului Pâșcaș M. A. un program de vizitare, potrivit dispozitivului sentinței civile nr 1348/23mai 2011.
Tatăl minorului nu s-a interesat niciodată de situația acestuia, necontribuind nici material la creșterea și educarea acestuia. De asemenea, ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești menționate mai sus, a întâmpinat dificultăți în relațiile cu reclamanții, în sensul că aceștia nu respectau programul de vizită stabilit de către instanța, împrejurări în care pârâta a fost nevoită să sesizeze organele de poliție, fiind înregistrate numeroase plângeri (dosar nr 401/P/2011, nr 602/P/2011, nr 500/P/2011, nr 2633/P/2012, nr 2771/P/2012 ș.i altele). În concret, reclamanții refuzau să-l înapoieze pe minor după expirarea programului de vizită stabilit de către instanță, îl luat fără acordul pârâtei de la școală.
În urma acestor tracasări, pârâta a fost nevoită să accepte ca minorul să locuiască și la reclamanți, dar s-a preocupat de situația acestuia, a contribuit material la creșterea și educarea acestuia, minorul locuind alternativ atât la domiciliul pârâtei cât și la cel al reclamanților.
Astfel ca starea de fapt expusă în motivarea acțiunii nu are corespondent în realitate, nicio clipă neînțelegând să abandoneze minorul, însă nu se preocupe de creșterea și educarea acestuia.
În prezent pârâta este căsătorită cu V. G., din căsătoria acestora rezultând o fetiță, dar acest lucru nu o împiedică a se ocupa de minor, având suportul necondiționat al soțului în acest sens, prezentând garanții materiale și morale.
Față de aceste considerente, consideră acțiunea promovată de reclamanți nefondată.
II. Față de obiectul acțiunii, noile modificări legislative, înțelege să formuleze cerere reconvențională, solicitând ca, în urma probelor ce vor fi administrate, prin hotărârea ce o va pronunța:
-să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului Pâșcaș A. Adelin, născut la data de 26 decembrie 2003, de către mamă;
-să stabilească locuința minorului la domiciliul mamei
-să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită pe seama minorului prin sentința civilă nr 2689/28 septembrie 2010, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat sau noi dispoziții.
După cum a arătat și prin întâmpinare, pârâta nu a abandonat minorul, a fost aproape de acesta, întâlnindu-se aproape zilnic, sprijinindu-l moral și material, în ultimii ani locuind atât la pârâtă cât și la bunicii din partea tatălui.
Consideră că este în interesul superior al minorului să locuiască împreună cu mama sa, fiind în măsură să-i asigure toate condițiile pentru o creștere și dezvoltare armonioasă într-un cadru familial adecvat.
În drept a invocat art 205, art 209 Cod de Procedură Civilă, art 398, art 400, art 529, art 531 Cod Civil.
Pârâtul Pâșcaș M. A., prin întâmpinare arată că este de acord cu acțiunea reclamanților, fila 38.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 60 lei taxă judiciară de timbru .
Din actele de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr 2689 din data de 28 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, a fost dispună încredințarea minorului născut din afara căsătoriei Pâșcaș A. Adelin, spre creștere și educare mamei reclamante V. R. A., pârâtul Pâșcaș M. A. tatăl copilului fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei începând cu data înaintării acțiunii până la majorat sau noi dispoziții.
Prin sentința civilă nr 1348/23 mai 2011 a fost admisă acțiunea reclamanților respectiv a bunicilor și tatălui minorului privind stabilirea unui program de vizitare a minorului cu preluarea acestuia.
Potrivit art.397 C.civ. autoritatea părintească se exercită și după divorț de ambii părinți în comun, ceea ce înseamnă că drepturile și îndatoririle părintești care privesc atât persoana cât și bunurile copilului aparțin în continuare în mod egal ambilor părinți, aceștia exercitându-le numai în interesul superior al copilului și fiind răspunzători pentru creșterea acestora, deoarece ei au în primul rând îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori.
De la această regulă codul civil actual a prevăzut excepții reglementate de dispozițiile art.398 și 399 C.civ., adică autoritatea părintească poate fi exercitată de către un singur părinte așa cum arată art.398 C.civ. și art.399 C.civ.
Acest ultim text arată că în mod excepțional instanța de tutelă poate hotărî plasamentul minorului la rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copiilor.
Se constată astfel că dispozițiile art. 399 din Noul cod civil reglementează situația de excepție în care instanța dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de alte persoane, însă textul nu prevede în ce ipoteze s-ar putea lua o astfel de măsură gravă, mărginindu-se să menționeze că ea poate fi luată doar în mod excepțional.
În contextul noului cod civil aceasta este o măsură similară celei prevăzute de art.42 alin.2 C.fam, astfel încât doctrina și jurisprudența dezvoltate pe baza textului menționat pot fi valorificate și în interpretarea acestor dispoziții.
Astfel, măsura excepțională prevăzută de acest articol ar putea fi luată numai în cazul în care comportamentul sau imoralitatea părinților ar impune-o cu necesitate, neglijența manifestă a părinților față de copii, violența față de aceștia, conduita imorală ar putea constitui astfel de motive.
Cu alte cuvinte, trebuie să se constate că exercitarea autorității părintești de către ambii părinți sau de către unul singur dintre ei nu este în interesul superior al copilului. În orice caz simplul atașament al minorului față de alte persoane, de bunicii paterni cum este cazul în speța de față, precum și atașamentul acestora față de minor, nu constituie motive suficiente pentru care instanța să dispună exercitarea drepturilor părintești de către reclamanți.
Din probele administrate la dosarul cauzei a rezultat într-adevăr că minorul se află în prezent la domiciliul bunicilor paterni, care se ocupă în mod exclusiv de creșterea și educarea acestuia, că pârâtei, mama minorului i se interzice vizitarea acestuia, iar tatăl minorului este plecat în străinătate.
Pârâta a întâmpinat dificultăți în relațiile cu reclamanții, în sensul că aceștia nu au respectat programul de vizită stabilit de către instanța, sens în care pârâta a formulat plângeri penale împotriva reclamanților.
Atitudinea de resemnare a pârâtei se datorează faptului că aceasta nu dorește să forțeze minorul în vreun fel, având în vedere că acesta, influențat fiind, refuză să se întoarcă la mamă.
Acțiunea reclamanților care încalcă hotărârile judecătorești și drepturile minorului și ale pârâtei nu poate fi legitimată prin admiterea acțiunii și transformarea acestei stări de fapt generată de un abuz într-o situație de drept.
Din probe a reieșit de asemenea că pârâta a permis reclamanților să aibă legături cu minorul, respectând hotărârile judecătorești, însă aceștia au profitat și prin manevre manipulatoare au creat un mediu minorului, astfel încât acesta nu mai dorește să renunțe la el.
În loc să existe discuții cu minorul din partea reclamanților și dacă era nevoie chiar intervenții de specialitate, respectiv întâlniri cu un psiholog, pentru a se ajunge la conștientizarea minorului că locul acestuia este lângă mamă așa cum a statuat hotărârea judecătorească și a-l convinge să locuiască cu aceasta, ei păstrând legături strânse în continuare, reclamanții se mulțumesc să accepte situația, oferind minorului condiții și libertate la care acesta cu greu mai dorește să renunțe.
Prin atitudinea reclamanților s-a ajuns la o înstrăinare a minorului de mamă, care, evident nu este în interesul acestuia.
Este adevărat că martorii au relevat existența unei legături strânse între bunicii reclamanți și minor, însă instanța nu va putea dispune exercitarea autorității părintești de către aceștia, având în vedere că dispozițiile art. 399 NCC prevăd în mod imperativ că instanța de tutelă poate hotărî plasamentul minorului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, din moment ce o asemenea solicitare, cu referire expresă la plasament, nu a fost formulată de către reclamantă.
Totodată, se reține că nu s-a dovedit în cauză comportamentul sau imoralitatea pârâtei și nici neglijența acesteia față de minor.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 399 NCC, instanța va respinge cererea formulată de reclamanți .
Ca o consecință a acesteia, vor fi respinse și solicitările accesorii .
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța reține că se solicită să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului Pâșcaș A. Adelin, născut la data de 26 decembrie 2003, de către mamă, să se stabilească locuința minorului la domiciliul mamei și să se dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită pe seama minorului prin sentința civilă nr 2689/28 septembrie 2010, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat sau noi dispoziții.
Așa cum s-a precizat prin sentința civilă nr 2689 din data de 28 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, a fost dispună încredințarea minorului născut din afara căsătoriei Pâșcaș A. Adelin, spre creștere și educare mamei reclamante V. R. A., pârâtul Pâșcaș M. A. tatăl copilului fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei începând cu data înaintării acțiunii până la majorat sau noi dispoziții.
Hotărârea a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor C.fam în vigoare la acea dată.
Faptul că ulterior au intervenit modificări legislative cu privire la situația minorilor nu justifică pronunțarea unei hotărâri raportat la noile dispozițiile .
Hotărârea este definitivă și produce efecte indiferent sub imperiul cărei legi a fost pronunțată, iar adoptarea alteia în sensul solicitat de pârâta reclamantă ar încălca puterea de lucru judecat a primei hotărâri.
Pârâta reclamantă nu solicită modificări ale măsurilor dispuse prin sentința civilă nr 2689 din data de 28 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, ci pronunțarea uneia în concordanță cu noile reglementări din codul civil.
Astfel, având în vedere că există o hotărâre de încredințare a minorului pârâtei reclamante în vigoare, aptă să producă efecte, prezenta cererea reconvențională este neîntemeiată și va fi respinsă.
În privința solicitării de majorare a pensiei de întreținere stabilită pe seama minorului prin sentința civilă nr 2689/28 septembrie 2010, instanța reține că nici aceasta nu este întemeiată având în vedere faptul că minorul, în prezent, nu se află în întreținerea pârâtei, iar prezenta hotărâre nu este una de reintegrare a minorului care să justifice admitere a cererii de la data pronunțării hotărârii.
Având în vedere soluțiile adoptate în cazul ambelor acțiuni, instanța respinge cererea de obligare a părților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții Pâșcaș G. CNP_ și Pâșcaș A., CNP_, ambii cu domiciliul în Rona de Jos, nr. 496, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții V. R. A., CNP_, cu domiciliul în Rona de Jos, nr. 634, jud. Maramureș și Pâșcaș M. A., domiciliat în Rona de Jos, nr. 496, jud. Maramureș, CNP_ .
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă V. R. A. .
Respinge cererea de obligare a părților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sighetu Marmației.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. A. L. H.
Red.și dact.M.L.A./19.02.2016
Ex.6
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 93/2016.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1023/2016.... → |
|---|
