Plângere contravenţională. Sentința nr. 1265/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1265/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 1265/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSLA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1265
Ședința publică de la 11.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. O.
Grefier R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, privind pe petentul F. M. A., cu domiciliul in mun. P., ..1, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI O., cu sediul in mun. Slatina, jud. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petentul personal, lipsa fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art.131 cod procedură civilă, fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, având ca obiect plângere contravențională în temeiul art. 94 pct.3 cod procedură civilă, rap. la art. 32 din OG 2/2001, iar in temeiul art. 238 alin. 1 cod procedură civilă, instanța procedează la ascultarea părții prezente cu privire la durata necesară pentru cercetarea procesului, petentul estimând că aceasta va dura 1 termen.
Instanța, ținând cont de împrejurările cauzei, ce are ca obiect plângere contravențională, în raport de probele ce urmează a fi administrate și de complexitatea pricinii, apreciază că durata necesară pentru cercetarea procesului este de un termen de judecata și, nemaifiind chestiuni prealabile, acordă cuvântul pe probe.
Petentul, avand cuvantul, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar
In temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța incuviințează ambelor parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală și de natură să ducă la dezlegarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale pricinii, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petentul solicita admiterea plângerii conform celor invocate in cererea introductiva si restituirea permisului de conducere.
Menționează ca este conducator auto profesionist, existând riscul sa-si piardă locul de munca in cazul in care nu-i va fi restituit permisul de conducere. F. cheltuieli de judecata.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta, in temeiul art. 394 C.pr.civ., declara inchise dezbaterile si ramane în pronuntare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 10.11.2015 sub nr. de dosar_, petentul F. M. A. în contradictoriu cu intimatul I. O., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 03.11.2015 de către I. O., exonerarea de plata amenzii și a punctelor de penalizare precum și restituirea permisului auto.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 03.11.2015, in timp ce conducea autoutilitara Ford cu nr._ pe DN65 din direcția Pitești către Slatina, a depășit un autoturism in dreptul societății C. MIN. Susține petentul că în zona respectivă este linie discontinua, din fata nu de deplada nici un autoturism, din spate apărut autospeciala marca VW Polo a I.P.J O., care l-a oprit in dreptul societății N. la aproximativ 3 km de unde efectuase ultima depasire.
Întrebând ce s-a întâmplat, petentul afirmă s-a comunicat ca a fost oprit pentru depășire pe linie continua, ulterior in procesul verbal menționându-se alte aspecte.
Susține petentul că textul din lege menționat de agentul constatator in procesul verbal de constatare contravenție nu se regăsește in legislația menționata: OUG 195/2002 (120/1/J), astfel incat acesta este nul de drept, totodată in conținutul procesului verbal de constatare exista o modificare „Valea-M.”, care nu este semnata si stampilata de agentul constatator ceea ce conduce din nou la nulitatea absoluta a acestui proces verbal de constatare.
In sustinerea plângerii a fost depus la dosar procesul verbal contestat.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 201 C.pr.civ., intimatul I.P.J.O. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
In motivarea întâmpinării, s-a arătat că actul de sanctionare este temeinic și legal întocmit iar acest act face dovada deplină a situatiei de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul verbal de contraventie respectă întocmai conditiile de fond și formă impuse de O.G.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sanctiunea aplicată este proportională cu gravitatea faptei săvârșite.
Intimatul a invocat dispozițiile art.269 alin. 1 corob. cu art. 270 alin. 1 C.pr.civ., concluzionând că procesul verbal de constatare și sanctionare a contraventiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
În conformitate cu prevederile art. 411, alin.l, pct. 2 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La solicitarea instantei intimatul I.P.J. O. a înaintat la dosar relatiile solicitate ( f. 14-18).
La rândul său, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a precizat că, beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind intimatului, aceasta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Mai mult, solicită să se constate că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres cere este forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în lumina jurisprudenței CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României - se impune ca, în raport de acele contravenții ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curții, prezumția de nevinovăție să aibă prioritate față de prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Petentul a citat din Cauza N. G. c. României, concluzionând că prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în instanță toate elementele constitutive ale contravenției - inclusiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, așa cum rezultă cu claritate din Hotărârea A. c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-și pregăti și a-și prezenta apărarea, de a produce și de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment, în speță putînd fi aplicate dispoz. art. 21, alin.3 din O.G 2/2001, întrucît este un șofer prudent în general si respectă legislația rutieră; mai mult, măsura reținerii permisului de conducere pe 30 de zile m-ar afecta la locul de muncă, fiind șofer profesionist,
In cursul cercetării judecatoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând prezenta plângere contravențională, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 03.11,201]5, întocmit de intimat (f.6), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 420 lei, fiindu-i totodată reținut permisul de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 zile pentru contravenția prev. de art. 120 alin. 1 lit. j din Reg. de Aplic. OUG 195/2002, constând nerespectarea regulilor privind depășirea.
În cuprinsul procesului verbal contestat în prezenta s-a consemnat totodată faptul că petentul nu are de formulat obiecțiuni cu privire la cele reținute de agentul constatator.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat, instanța constată că acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Contrar susținerilor petentului, cu privire la presupusa nulitate a actului sancționator decurgând din eventuala indicare eronată a textului de lege incident precum și la modificarea locului încheierii (deci nu a locului săvârșirii contravenției) procesului verbal de contravenție – Valea M., instanța reține că potrivit art. 17 din OG 2/2011, această neregularitate nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind vorba așadar de o nulitate virtuală, astfel că anularea actului intervine, în condițiile art. 179 C. proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Asadar, atâta timp cât indicarea unui text de lege eronat sau modificarea locului încheierii procesului verbal de contravenție nu se regăsesc între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, trebuie să se aprecieze că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.
Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției era necesar petentul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a consemna textul de lege aplicabil, precum și locul în care s-a procedat la întocmirea actului sancționator, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, probă pe care partea nu a făcut-o în prezenta.
Mai mult, se constată că petentul a avut posibilitatea de a se adresa instanței cu prezenta plângere contravențională, astfel încât nu se poate susține că i s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor, ce nu mai poate fi îndreptată.
Trecând peste aceste aspecte, instanța reține că potrivit art. 120 alin. 1 lit. j din Reg. de Aplic. OUG 195/2002 „ Se interzice depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii”, text de lege incident în raport de situația de fapt reținută de agentul constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În virtutea dispozițiilor art. 249 c.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 c.p.civ.. Acesta deoarece simpla negare a faptei nu reprezintă și nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care ar fi profitat petentului, deoarece în situația sancționării unor contravenții constând în fapte de nerespectare a unor prevederi legale, cum sunt contravenției reținute în cauza de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă și dovedește situația de fapt care a dus la încheierea acestuia.
Cum materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța constată așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată prin proba contară făcută de partea interesată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Instanța constată, în plus, că petentul a avut posibilitatea de a formula apărări, de a-și prezenta punctul de vedere și de a solicita administrarea de probe, având astfel posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a celor cuprinse în procesul-verbal de contravenție. Astfel cum s-a decis de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție, cerință ce a fost respectată în cauză.
În fine, față de susținerile petentului, cu referire la calitatea sa de conducător auto profesionist, neprobate de altfel, instanța reține că această calitate îl obligă pe petent să respecte întocmai dispozițiile legale în materie, tocmai prin natura profesiei pe care pretinde că o exercită.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sancțiunea contravențională fiind corect individualizată, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal, pe care îl va menține ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. M. A. (CNP_) domiciliat in Municipiul Pitești, ., nr. 1, ., sp.16, Jud. Argeș în contradictoriu cu intimat I. O., cu sediul în Slatina, ..19, jud. O. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.11.2015, pe care îl menține ca temeinic și legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. O.R. M.
Red. O.C./Tehnored. P.C./Ex. 4/pag. 4/26.02.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1700/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1386/2016.... → |
|---|
