Pretenţii. Sentința nr. 208/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 208/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 208/2016
DOSAR NR._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 208/2016
Ședința publică din data de 13.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. C. M.
GREFIER: M. C. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. - C., ., J. D., în contradictoriu cu pârâtul P. I. V.-SLATINA, ., J. O., având ca obiect „pretenții”.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, verificându-și competența în baza art.131 alin. 1 rap. la art.94 pct.1 lit.k și art.107 alin.1 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța, în baza art.247 alin.1 C.proc.civ, invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29.09.2015, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 351,03 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, precum și majorări de întârziere calculate de la externarea victimei din spital și până la plata efectivă a debitului.
În motivarea cererii a arătat, în esență, în perioada 04.01.-05.01.2011, urmare a unui accident rutier, pârâtul a fost internat la secția Chirurgie BMF a Spitalului C. Județean de Urgență C..
A susținut că printr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate, în caz contrar în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare. A mai susținut că la baza diminuării patrimoniului reclamantei a stat atitudinea pârâtului, respectiv rămânerea în pasivitate, care nu a făcut demersuri legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a acidentat/agresat.
A arătat că în lipsa unui demers anterior introducerii cererii de chemare în judecată, în vederea identificării persoanei vinovate, se prezumă că pârâtul își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art.998-999 C.Civ, fiind îndeplinite cumulativ cele patru condiții: fapta ilicită constând în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența art.313 din Legea nr.95/2006, prejudiciul constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs ca legătură de la cauză la efect rezultă din materialitatea acestora și vinovăția făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs în momentul săvârșirii faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile art.998 și 999 C.civ, art.112 C.proc.civ, și art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (f.4).
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru potrivit art.30 din O.U.G. nr.80/2013.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția față de pretențiile reclamantului.
La termenul de judecată din data de 13.01.2016 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. I. V., urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.proc.civ., să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de fond invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate instanța reține următoarele:
În perioada 04.01.-05.01.2011, urmare a unui accident rutier, pârâtul P. I. V. a fost internat la secția Chirurgie BMF a Spitalului C. Județean de Urgență C..
Valoarea cheltuielilor de spitalizare s-a ridicat la suma de 351,03 lei, astfel cum susține reclamantul și cum rezultă din decont cheltuieli (f.4).
Potrivit prevederilor art. 320 din Legea nr. 95/2006 rep. persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane precum și daune propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În speță, instanța constată că pârâtul a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia sau daune propriei persoane, din culpă, nefiind, pe cale de consecință, titular al obligației de dezdăunare în raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 92 din actul normativ menționat în precedent, acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat). Potrivit art. 220 din același act normativ, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale (…) în cazul urgențelor medicale. Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri în condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Astfel, se constată că și în cazul în care pârâtul nu ar fi fost o persoană asigurată ar fi beneficiat de servicii medicale, aflându-se în situația unui caz de urgență medicală generată de un accident rutier.
Pârâtul are calitatea de victimă a unui accident rutier, după cum rezultă din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, această concluzie rezultând și din decontul de cheltuieli aflat la fila 4 din dosar, din care rezultă că pârâtul a fost internat, în perioada 04.01-05.01.2011, cu diagnosticul fractură a dintelui, fiindu-i acordată asistență medicală publică de urgență.
Prin urmare, în calitate de victimă a unui accident rutier, acestuia nu îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în cadrul unității sanitare reclamante, titularul acestei obligații fiind, conform dispozițiilor exprese ale art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, autorul agresiunii.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului o obligație de a comunica numele persoanei care a provocat vătămarea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., instanța reține că pârâtul nu poate fi obligat la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul răspunderii civile delictuale, întrucât, fiind victimă a unui accident rutier, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Instanța va respinge ca neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, astfel că cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constând tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine, conform art. 249 C.proc.civ., reclamantului care are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de justificare a calității procesuale pasive a pârâtului si pe cale de consecință, în baza art.248 alin.1 rap. la art. 32 și art. 36 C.proc.civ, urmează a admite excepția invocată din oficiu, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. I. V., invocată de către instanță din oficiu.
Respinge cererea reclamantului S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul P. I. V., CNP_, cu domiciliul în Slatina, ., jud. O., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2016.
Președinte Grefier
P. C. M. M. C. G.
Red.P.C.M.
Tehnored. P.C.M./M.C.G.
4 ex/22.02..2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 209/2016. Judecătoria SLATINA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1459/2016.... → |
|---|
