Anulare act. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 26/2015
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr. 26/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. fostă T. C. și pârâții M. M., M. T., având ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta asistată de avocat B. R., pârâtul M. M. asistat de avocat P. D. și pârâtul M. T.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat B. R. pentru reclamantă și P. D. pentru pârâtul M. T. precizează că nu mai au cereri de formulat.
Pârâtul M. T. precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța în temeiul art.244 c.pr.civ declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. R. pentru reclamantă având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.65/30.12.2011, cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. D. pentru pârâtul M. M. având cuvântul solicită respingerea acțiunii. Susține că în certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită s-au constatat ca bunuri rămase de pe urma defunctei M. C. suma de 5520,53 lei. Acești bani provin din subvențiile de la APIA pentru terenurile aparținând lui M. M. a cărui fiică nu este reclamanta. În acest caz, reclamanta nu poate moșteni nimic de la defunctul M. M., tatăl pârâților.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. a fost înregistrată la data de 05.02.2014 acțiunea civilă formulată de reclamanta T. C. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. T., prin care a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 65 din data de 30.12.2011, întocmit la BNP I. Ș., obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica numitei M. C., decedata pe data de 07.07.2011 si fiica lui M. M., decedat in 04.03.1989.
Susține că la data redactării acestui certificat de moștenitor a cărui anulare se cere, adică 30.12.2011, reclamanta era in viața si era fiica autorilor comuni, adică M. C. si M. M., astfel că și reclamanta are calitatea de moștenitor legal al numitei M. C., cea după care s-a făcut acest certificat de moștenitor. Se declară ca si moștenitori legali numai cei doi fii ai acesteia, fără a o lua în calcul si pe ea- reclamanta, care are si drepturi legale cu aceștia, adică ar reveni fiecăruia dintre ei, în calitate de moștenitori legali ai defunctei cota de 1/3 din obiectul certificatului de moștenitor, adică 1/3 din suma de 5520,53 lei, împreuna cu dobânzile aferente la zi, sumă depusă la CEC Bank SA-Sucursala Dr. Tr. S., conform listei produselor în sold la data de 29.12.2011, eliberata de către CEC Bank SA- Sucursala Dr. Tr. S.- Agenția nr. 4 CET Nord S., si suma de 10,17 lei împreuna cu dobânzile aferente la zi, depusa la CEC Bank SA sucursala Dr. Tr. S., conform libretului de economii la vedere nr. 0.56.212._.0 si conform listei produselor in sold la data de 29.12.2011 eliberata de către CEC Bank SA -Sucursala Dr. Tr. S. -Agenția nr. 4 CET Nord S..
Arată că, potrivit dispozițiilor art. 955 NCC, moștenirea in cauza de fata este una legală si reclamanta are vocație succesorala la patrimoniul ce face obiectul certificatului de moștenitor. De asemenea, reclamanta îndeplinește cumulativ condițiile legii pentru a veni la moștenirea mamei sale, adică are capacitatea de a moșteni, are vocație la moștenire si nu este nedemnă.
Reclamanta, potrivit actelor de filiație depuse la dosarul cauzei, este moștenitor legal, descendent al defunctei si implicit moștenitor rezervatar al acesteia, în sensul că potrivit legii, are o rezervă succesorală de 1/3 din obiectul certificatului, care nu poate fi încălcată. Potrivit art. 1088 NCC, se reglementează rezerva succesorală a descendenților.
Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este una esențialmente patrimonială si este supusa regulilor procedurale de drept comun, astfel ca termenul de prescripție este cel comun de 3 ani, de la data de 30.12.2011, împlinibil pe 30.12.2014, astfel că acțiunea este introdusă în termenul legal de 3 ani.
Fiind o acțiune personala (adică intuitu personae) si divizibila, dar si esențialmente patrimoniala, acțiunea în reducțiune este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani (art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958). Termenul de 3 ani începe să curgă de la data deschiderii moștenirii (atunci când se naște dreptul la acțiune al moștenitorului rezervatar). Asta se explica in sensul ca în cazul de față, dreptul la acțiune al părților, ca si moștenitori rezervatari, s-a născut la momentul emiterii certificatului de moștenitor in 30.12.2011.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 955, 1088 NCC.
În dovedirea prezentei acțiuni înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu martori: B. M. D. si U. O., proba cu interogatoriul pârâților, precum si orice alt mijloc de proba admis de lege.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei copie act identitate, copie certificat de naștere, copie certificat de căsătorie, copie certificat de moștenitor nr.65/30.12.2011 eliberat de BNP I. Ș., certificate de deces M. C. și M. M., împuternicire avocațială,.
Pârâtul M. M., la data de 11.03.2014, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamanta T. C.. Pe cale de excepție a invocat excepția de netimbrare a cererii conform art. 197 C.p.c, raportat la OUG 80/2013, excepție care raportat la disp. art. 248 C.p.c. se analizează cu prioritate. In cazul achitării taxei judiciare de timbru și depunerii dovezii la dosar în acest sens, a înțeles să renunțe la această excpție. În al doilea rând, a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei, după defuncta M. C., termenul de opțiune succesorală stabilit de art. 700 alin. 1 V.C.civ., fiind împlinit, fară să fie acceptată succesiunea nici expres și nici tacit. Conform certificatului de deces nr. 24/08.07.2011 . nr._ al defunctei M. C., aceasta a decedat la 08 iulie 2011, dată de la care curge termenul de opțiune succesorală de 6 luni, prev. de art. 700 alin. 1 din V.C.civ. Din disp. art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, rezultă că termenul de opțiune râmîne cel reglementat de legea în vigoare la data decesului, respectiv vechiul cod civil de la 1864. Prin urmare, acest termen de opțiune în cadrul căruia trebuia să își manifeste voința, se împlinea la 10.02.2012. Chiar și termenul de un an prev. de art. 1103 alin. 1 din N.C.civ., s-a împlinit fără să fie manifestat dreptul de opțiune. Câtă vreme până la acea dată reclamanta nu și-a manifestat dreptul de opțiune, pentru acceptare optând numai pârâții din prezenta cauză, așa cum rezultă din certificatul contestat, apare ca evident că, odată împlinit termenul de opțiune, nefiind temeiuri de repunere în termen, reclamanta este străină de moștenirea mamei sale, nefiind îndreptățită să solicite anularea acestui testament.
Raportat la prevederile art. 248 C.proc.civ., urmează ca această excepție să fie analizată cu întâietate, întrucât poate face inutilă în tot cercetarea cauzei pe fond
Fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se putea anula certificatul de moștenitor contestat, reclamanta trebuie să facă dovada că a acceptat succesiunea după mama sa în termenul de prescripție de 6 luni, situație în care poate afirma existența unui drept încălcat, existența unui interes legitim și actual. Pe cale de consecință, câtă vreme reclamanta nu poate face dovada că, a acceptat succesiunea în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut expres de art. 700 alin. 1 din V.C.civ., apare ca nefondată cererea formulată de reclamantă. Toate impozitele au fost plătite de el, mama sa M. Constanta, fiind înmormântată cu toate datinile si obiceiurile, numai de el, reclamanta nu a participat cu nimic.
Pe fondul cauzei, cu privire la solicitarea reclamantei de anulare a certificatului de moștenitor nr. 65/30.12.2011 întocmit de BNP S. I., subliniază câteva aspecte esențiale pe care reclamantă cu rea-credință refuză să le arate instanței de judecată, întrucât din aceste împrejurări rezultă fără echivoc că, cererea petentei este admisibilă numai în ceea ce privește calitatea de moștenitor nu și dreptul la sumele din certificat.
Astfel, sub aspectul calității de moștenitor după și numai după M. C., petenta este într-adevăr fiica acesteia, însă nu este și fiica defunctului M. M., precum susține prin acțiunea introductivă. Așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 6805 din 11.12.1987, pronunțată de către Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._/1987, s-a admis acțiunea în tăgada paternității formulată de tatăl său M. M. și s-a stabilit că, M. C. (în prezent T.) nu este fiica acestuia. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1980 din 26.04.1988 s-a stabilit că tatăl petentei este numitul P. A..
Prin urmare, raportat la hotărârile judecătorești mai sus arătate, apare ca evident că, reclamanta nu este fiica lui M. M., situație în care, raportat la normele de drept succesoral, atât din vechiul cod civil cât și din noul cod civil, aceasta nu poate moștenii nimic de la defunctul M. M., tatăl său .
Reclamanta nu poate moșteni pe tatăl lui, întrucât nu este descendentă a acestuia, iar într-o teză secundară, reclamanta nu este îndreptățită la sumele trecute ca și bunuri mobile în certificatul contestat, deoarece aceste sume, provin de la APIA, fiind acordate pentru terenurile deținute de bunicul său după tată, M. I.B. M..
În al doilea rând, arată că sumele trecute la pct. A din Certificatul de moștenitor nr. 65/30.11.2011 nu reprezintă depozite bancare ale mamei comune M. C., aceste sume provenind din subvențiile date de APIA pentru terenurile ce au aparținut bunicului meu după tatăl M. M., ambii decedați.
Din cererea formulată de reclamantă la APIA Strehaia, înregistrată sub nr. 24/16.01.2014, prin care solicita să i se comunice dacă M. C. a depus cerere la APIA pentru subvenție, rezultă că aceste sume de bani provin ca subvenții de la APIA pentru terenurile ce au aparținut bunicului meu după tată, este și extrasul de cont emis de CEC Bank SA, care face dovada pe deplin a celor susținute de subsemnatul. Astfel, bunicul său după tată, M. I.B. M., a cumpărat în anul 1928 de la numita P. I. mai multe terenuri agricole, care la decesul său în 1968, evident că au fost moștenite de soția supraviețuitoare M. E. (decedată în 1989) și copilul acestora, M. M. (tatăl meu și al fratelui meu, pârât în cauză).Câtă vreme aceste sume de bani provin din subvenții de la APIA pentru terenuri ce au aparținut bunicilor săi după tată, apoi acestuia din urmă, iar la deces pârâtului și fratelui în calitate de descendenți de gr. I, este evident că, reclamanta nu putea moșteni drepturi ce provin de la tatăl lui, în cotele la care se consideră îndreptățită.
Reclamanta în calitate de moștenitoare după M. C., poate moșteni numai cota parte din cota de 1/4 din bunurile mobile din certificatul contestat, întrucât diferența de 3/4 revine pârâților, urmare a faptului că, terenurile agricole erau bunuri proprii ale tatălui pârâților, moștenite de la bunici. Din cota de 1/4 moștenită de mama lor, M. Constanta, în calitate de soție supraviețuitoare, după tatăl lor, pârâtul împreună cu fratele său și reclamanta, sunt moștenitori legali după mama lor M. Constanta, astfel încât această cotă de 1/4 din suma totală din certificat, urmează să fie împărțită la cei 3 descendenți legali ai acesteia, părți în prezentul dosar.
Cu privire la proba cu martori propusă de reclamantă, a înțeles să se opună la audierea martorului B. M. D., conform art. 315 alin.l pct. 3 C.proc.civ., deoarece se află în relații de dușmănie, acesta având un dosar penal, fiind soluționat prin Ordonanța din 18.12.2012 don dosarul nr. 1846/P/2012, pe care o atașez. În opinia sa, raportat la cele de mai sus, apreciază că proba cu martori nu este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, întrucât împrejurările ce trebuiesc dovedite, nu se realizează prin martori, ci prin înscrisuri.
În vederea susținerii celor mai sus arătate, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâtul și-a rezervat dreptul în cazul încuviințării probei cu martori, pentru egalitate de tratament, de a indica un martor, urmând a observa înainte de toate care este teza probatorie care se urmărește a fi demonstrată prin proba cu martori.
A anexat la întâmpinare înscrisurile la care a făcut referire, respectiv fotocopie după: S.civ. nr. 6805/1987; S.civ. nr. 1980/1988; încheierea 10/15.11.2012 BNP O. V.; certificat RNNEOS; extras cont proveniența sume certificat contestat; invitație APIA; cerere formulată de reclamantă la APIA; Ordonanța nr. 1846/P/2012 din 18.12.2012.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 65 din data de 30.12.2011 întocmit la BNP I. Ș. si obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu acest proces.
În ceea ce privește excepția de netimbrate, reclamanta a solicitat respingerea ca nefondată, întrucât cu chitanța . nr._ din data de 23.05.2014 atesta plata taxei de timbru in cuantum de 382 lei, așa cum este menționat si în acțiune.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala, reclamanta a solicitat respingerea ca nefondata. A susținut că dreptul de opțiune succesorala aparține tuturor moștenitorilor cu vocație la moștenire, adică a moștenirii legale, dreptul de opțiune succesorala aparține tuturor moștenitorilor legali, adică reclamantei si pârâților, toți in calitate de descendenți ai defunctei, in cote de 1/3 fiecare. În ceea ce privește condițiile de validitate ale dreptului de opțiune succesorala, arată că acestea sunt: capacitatea si consimțământul. In ceea ce privește capacitatea, reclamanta are capacitatea legala de a moșteni pe mama sa, opțiunea succesorala fiind un act de dispoziție. De asemenea, are capacitate deplina de exercițiu, adică are capacitatea de a opta succesoral. In ceea ce privește consimțământul in privința opțiunii succesorala, aceasta trebuie sa fie neviciat si expres in sensul de a opta, astfel ca fata de motivarea acțiunii introductive, si fata de motivarea din acest răspuns la întâmpinare, reclamanta are consimțământ neviciat si expres in sensul opțiunii succesorala pentru moștenirea mamei sale.
Precizează că, potrivit dispozițiilor art. 700 alin. 1 C.Civ. ce spune ca dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii, termenul de 6 luni începe sa curgă de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului mamei sale, adică de la data de 07.07.2011, si se încheie la data de 07.01.2012. In acest interval de timp trebuia exercitat dreptul de opțiune succesorala. Din economia textului de lege, se desprinde ideea ca pentru a opta succesoral se pot face acte de acceptare expresa sau tacita in acest termen de 6 luni de zile. Actele de acceptare expresa a succesiunii se refera la partaj succesoral prin instanța, la partaj prin notar, la orice alt act pentru cauza de moarte al defunctului, testament, legat, etc, cat mai ales declarație de acceptare expresa a succesiunii. Actele de acceptare tacita a succesiunii se refera la acele acte materiale întreprinse de un succesibil care in termenul de 6 luni de zile se comporta fata de moștenire ca si un moștenitor real, adevărat, veridic. In cazul de față, reclamanta arată că a făcut acte tacite de acceptare a succesiunii, in sensul ca am întreprins acte materiale de acceptare a succesiunii mamei sale, in sensul ca s-a comportat fata de moștenire ca un real moștenitor, adică a locuit efectiv in apartamentul supus partajului, a vizitat mereu casa unde a avut mama sa ultimul domiciliu, a ajutat-o pe mama sa la treburile gospodărești din acea locuința, de la V.. Si după decesul acesteia reclamanta a continuat sa se prezinte la V. unde s-a ocupat de locuința mamei sale, în schimb paratul M. M. nu a venit niciodată la V. si nici nu a ajutat-o pe mama sa la treburile gospodărești, si nici nu a venit acolo după decesul mamei sale. După decesul tatălui său, mama sa împreuna cu frații vitregi, au dezbătut taxa de succesiune, urmările acestei dezbateri a succesiunii tatălui său nefiindu-i și ei cunoscute. În schimb, acțiunea de față se refera numai la moștenirea mamei sale M. Constanta.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a ei- a reclamantei, solicită respingerea ca nefondată si să se constate faptul ca reclamanta are calitate procesuala activa, in sensul ca a făcut pe deplin dovada ca intre titularul dreptului subiectiv civil invocat si persoana care promovează prezenta acțiune exista identitate, a făcut dovada că este fiica defunctei M. Constanta, si mai mult decât atât, a solicitat instanței partajarea bunurilor mobile si imobile ramase de pe urma defunctei M. Constanta, decedata pe data de 07.07.2011, cu ultimul domiciliu in corn. D., jud. M., adică de pe urma mamei mele. A solicitat respingerea ca nefondata observând ca ea, in calitate de fiică a defunctei, este moștenitor legal, si astfel solicitând partajarea bunurilor mamei sale, are calitate procesuala activa.
Pe fondul cauzei, arată că după decesul tatălui său M. M., mama sa împreuna cu frații vitregi, au dezbătut taxa de succesiune, urmările acestei dezbateri a succesiunii tatălui său nefiindu-i cunoscute. Chiar daca prin sentința civila nr. 6805/11.12.1987 s-a admis acțiunea in tăgada paternității formulata de către tatăl său M. M., stabilindu-se ca reclamanta nu sunt fiica acestuia, si apoi prin sentința civila nr. 1980 din data de 26.04.1988 s-a stabilit ca P. A. este de fapt tatăl său, reclamanta a promovat o acțiune de partaj succesoral după defuncta M. Constanta, adică mama sa biologica, naturala, P. A. era tatăl său biologic, iar M. M. este cel care a fost soțul mamei sale, care a crescut-o. Precizează că solicitarea sa are in vedere dreptul după mama sa M. Constanta, după anul 1989, adică după decesul soțului mamei sale M. M..
Extrasul emis de APIA M. este trunchiat vădit tendențios, fara a se lua in calcul perioada 2010-2012, pana la momentul când cei doi frați M. au mers la notar si au declarat mincinos pe propria răspundere ca nu mai au frați după mama lor Constanta.
Înmormântarea mamei sale, ea a fost cea care s-a ocupat de toate cele necesare înmormântării, cat si datinilor creștinești ulterioare, ea anterior lucrând in Franța si câștigând bani, cu care s-a întors in tara pentru a o înmormânta pe mama sa. Mai mult decât atât, pe jumătate din actele depuse de către pârât este menționat numele defunctului lor tata M. M., si nicidecum al paratului M..
Prin sentința civilă nr.3130/23.10.2014 Judecătoria Dr Tr S. a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act, în favoarea Judecătoriei Strehaia.
S-a reținut prin această sentință că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. T., anularea certificatului de moștenitor nr.65 din data de 30.12.2011, întocmit de BNP I. Ș., prin care s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctei M. C..
În cererea de chemare în judecată, precum și în răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul M. M., reclamanta a susținut că defuncta M. C. a avut ultimul domiciliu în ., aspect confirmat de martorii D. I. și M. M. M., care au declarat că defuncta locuia în . decesului și s-a mutat în această localitate în urmă cu aproximativ 10 ani.
Potrivit art.118 alin.1 pct.1 C pr civ, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privind validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare.
Rațiunea textului constă în aceea că la locul ultimului domiciliu al defunctului se găsesc în mod obișnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documentele referitoare la moștenire, astfel încât probatoriul poate fi administrat în condiții optime. Tocmai de aceea, noțiunea de domiciliu nu trebuie apreciată în sensul dispozițiilor art.87 Cod civil, ceea ce interesează fiind situația de fapt concretă iar nu domiciliul înscris în actul de identitate, practica judiciară fiind unanimă în acest sens.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 20.11.2014, sub nr. de dosar_ .
Prin încheierea de ședință din data de 15.12.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului de opțiune succesorală și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate prin întâmpinare de către pârâtul M. M.. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 700 alin. 1 C.Civ. anterior, aplicabil în cauză conform art. 91 din legea nr. 71/2011, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii, termenul de 6 luni începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului mamei reclamantei numita M. C., data de 07.07.2011, și se încheie la data de 07.01.2012. În acest interval de timp trebuie exercitat dreptul de opțiune succesorala. Din economia textului de lege, se desprinde ideea ca pentru a opta succesoral se pot face acte de acceptare expresă sau tacită în acest termen de 6 luni de zile. Actele de acceptare expresă a succesiunii se refera la partaj succesoral prin instanța, la partaj prin notar, la orice alt act pentru cauza de moarte al defunctului, testament, legat, etc,. cât mai ales declarație de acceptare expresa a succesiunii. Actele de acceptare tacita a succesiunii se refera la acele acte materiale întreprinse de un succesibil care în termenul de 6 luni de zile se comportă față de moștenire ca si un moștenitor real, adevărat, veridic.
Din declarațiile martorilor T. M. si U. O. s-a reținut că reclamanta a fost prezentă la înmormântarea mamei sale ce a avut loc în localitatea V., că nu a putut rămâne în aceasta localitate la locuința mamei sale pentru că nu a fost lăsată de către pârâți. Din declarațiile martorilor U. O. și T. M. care declară că reclamanta a plecat în străinătate după înmormântarea mamei sale, că la pomana de șase săptămâni a venit în localitate să participe la pomana mamei sale, fiind împiedicată de către cei doi pârâți, că defuncta deținea un apartament în Drobeta Turnu Severin, apartament pe care reclamanta nu l-a mai putut folosi, după cum declară martorul U. O. întrucât pârâtul M. T. i-a luat reclamantei cheile apartamentului, instanța reține că reclamanta s-a comportat ca un moștenitor acceptant al moștenii mamei sale din momentul în care aceasta a decedat pentru că reclamanta a continuat să exercite posesia asupra apartamentului mamei sale din Drobeta Turnu Severin, inclusiv în momentul în care a venit la înmormântarea mamei sale iar numai refuzul pârâtului M. T., de a-i mai permite folosirea apartamentului a determinat-o pe aceasta să părăsească acest imobil. M. T., după cum i-a mărturisit martorului U. O., a procedat în acest mod întrucât după decesul mamei sale, are mai multe procese cu reclamanta.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că reclamanta are calitate procesuală activă întrucât aceasta este titulara unui drept succesoral dobândit prin acceptarea succesiunii mamei sale, în termenul legal. Declarațiile martorilor D. I. si M. M. M. au fost apreciate de către instanță ca fiind inutile cauzei, întrucât acești martori nu cunosc în legătură cu modul în care s-a folosit apartamentul defunctei din localitatea Drobeta Turnu Severin. Acești martori au susținut în principal că reclamanta a fost prezentă la înmormântarea mamei sale, că M. M. s-a ocupat de înmormântarea mamei sale, că între părți în ziua înmormântării a fost o discuție în care reclamanta a spus că nu dorește să rămână in locuința defunctei, aspecte care sunt inutile cauzei întrucât acceptarea tacită a unei moșteniri presupune și efectuarea de acte materiale din care să rezulte intenția neechivocă a reclamantei de a se comporta ca un moștenitor acceptant al moștenii defunctei, adică efectuarea de acte pe care numai un moștenitor le poate face cu privire la patrimoniul defunctei.
Cu privire la fondul cauzei instanța retine următoarele
Prin certificatul de moștenitor nr 65/30.12.2011 întocmit de către Birou Notarial N. Public I. Ș. se certifică, că de pe urma defunctei M. C. decedată la data de 07.07.2011 au rămas mai multe bunuri mobile-sume de bani, că moștenitori cu vocație succesorală legală concretă sunt M. M., M. T. in calitate de fii in timp ce nu sunt persoane străine de succesiune prin acceptare, sau străine de succesiune prin neacceptare conform art. 700 c.civil, sau nu s-au atribuit in mod distinct bunurile succesorale în baza partajului voluntar intervenit între moștenitori sau în baza testamentului.
Procedura prealabilă eliberării unui certificat de moștenitor este cea prevăzută de secțiunea a 3-a din legea nr. 36/1995R.
În cadrul acestei proceduri orice persoană interesată se adresează notarului public pentru deschiderea procedurii succesorale.) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral. După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit. În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal. Calitatea de succesibil și/sau, după caz, titlul de legatar, precum și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă, prin testament și cu martori. Bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alt mijloc de probă admis de lege.
Sesizarea notarului public in vederea deschiderii procedurii succesorale privind-o pe defuncta M. C. se face de către cei doi pârâți M. M. și M. T. prin cererea data decembrie 2011 in care se arată expres ca aceștia sunt singurii moștenitori ai defunctei M. C. întrucât tatăl acestora M. M. a decedat la data de 11.03.1989.
Prin încheierea de ședință publică din data de 15.12.2014 s-a reținut de către instanță că reclamanta a făcut acte de acceptare tacită a moștenii mamei sale înăuntru termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
Independent de acest aspect fată de dispozițiile art. 102 din legea nr 36/1995R, pârâții au obligația legală de a aduce la cunoștința notarului prezumtivii moștenitori ai defunctei M. C., si anume a sorei lor reclamanta, urmând ca notarul public, în aplicarea dispozițiilor art. 104 din legea nr. 36/1995R să o citeze pe aceasta.
Prin dispozițiile art.1134 cod civil, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești constatarea sau, după caz, declararea nulității acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Consecința necitării reclamantei de către notarul public la deschiderea procedurii succesorale privind-o de defuncta sa mamă, M. C. si apoi eliberarea certificatului de moștenitor nr 68/30.12.2011 de BNP I. Ș. constă în micșorarea patrimoniului reclamantei cu cota de 1/3 din valoarea bunurilor ramase de pe urma defunctei sale mame
Pe cale de consecință, instanța va admite acțiunea și va dispune anularea certificatului de moștenitor nr.65/30.12.2011 emis de BNP I. Ș., .
Fiind în culpă procesuală, pârâții vor fi obligați la plata sumei de 1382 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă ce reprezintă taxa judiciară de timbru, onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. fostă T. C., CNP_, domiciliată în Dr.Tr.S., ..31, jud. M. și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. Av. B. R.- Dr.Tr.S., str. ..33, ., în contradictoriu cu pârâții M. M., CNP_, domiciliat in Dr.Tr.S., ..16, ., . și M. T., CNP_, domiciliat în Dr.Tr.S., ..16, ., ., în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Dispune anularea certificatului de moștenitor nr.65/30.12.2011 emis de BNP I. Ș..
Obligă pârâții la plata sumei de 1382 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. SorinelDrulă M.
Red. S.V./ Teh.F.M. 13 Februarie 2015
Operator Date 4338
| Plângere contravenţională. Sentința nr. 49/2015.... → |
|---|
