Obligaţie de a face. Sentința nr. 4876/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4876/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 4876/2015
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4876
Ședința publică din 19 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: E. G. D.
Grefier: D. C. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanții A. D., A. P., P. G. și P. P., în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. M..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2015, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 12 octombrie 2015 și, apoi, pentru astăzi, 19 octombrie 2015.
După deliberare,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 28.07.2014 sub nr._ reclamanții A. D., A. P., P. G. și P. P. au chemat în judecată pe pârâții M. M. și M. M. solicitând obligarea acestora la demolarea pe propria cheltuială, iar în caz de refuz să fie autorizați ei la demolare, pe cheltuiala pârâților, anexei lipită de pereții blocului construit pe terenul în suprafață de 664 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 2073/18.02.1998, intabulat CF_ Adâncata sub B.1 pentru A. D. și P., M. G. și E., P. G. și P., M. M. și M., anexă în care este instalată o centrală termică pe lemne și care este edificată fără autorizație de construire în anul 2005 și fără acordul lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că prin titlul de proprietate nr. 2073/18.02.1998 li s-a constituit dreptul de proprietate, în indiviziune cu M. G. și E. și cu pârâții, soți, asupra terenului de 664 mp curți-construcții situat în ., ., în calitate de proprietari de apartamente în blocul de locuințe cu patru apartamente amplasat pe acest teren. Reclamanții A. D. și P. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului 2 în baza contractului de vânzare-cumpărare_/13.12.1991 încheiat cu fostul RAJUCL Suceava, iar reclamanții P. G. și P. asupra apartamentului 3 în baza contractului de vânzare-cumpărare_/13.02.1992 încheiat cu fostul RAJUCL Suceava.
Reclamanții au arătat că în anul 2005 pârâții și-au construit, lipită de unul din pereții blocului, fără acordul lor și fără autorizație de construire, o anexă în care și-au instalat o centrală termică pe lemne, care se alimentează cu apă printr-un sistem separat, realizat cu ajutorul unei pompe submersibile montate în fântâna realizată în comun de proprietarii apartamentului din blocul de locuințe pe terenul de 664 mp indiviz, centrală care funcționează în condiții nelegale, absolut improprii și poate exploda în orice moment, coșul de fum nefiind izolat termic față de elementele din lemn ce străpung streașină și acoperișul blocului de locuințe, creându-se, astfel, o stare de pericol pentru viața tuturor locatarilor.
Tot în anul 2005, când pârâții și-au construit anexa în care este montată centrala termică, aceștia au săpat în jurul blocului, în vederea îngropării țevilor pentru instalația de apă de la fântână și au îndepărtat trotuarul de lângă . în prezent nu au refăcut trotuarul, încât apele pluviale se scurg direct înspre fundația clădirii, cu afectarea acesteia și încălcând dreptul de coproprietate asupra terenului indiviz, căruia i-au schimbat destinația prin construcția edificată.
Reclamanții au mai precizat că, în opinia lor, în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Vechiul Cod civil, ținând cont de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod civil, potrivit cărora, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării, aar și de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, reclamanții au arătat că fiecare coproprietar are dreptul de a folosi lucrul comun ca un adevărat proprietar, iar folosința nu trebuie să aducă atingere drepturilor egale și reciproce ale celorlalți coproprietari, ci trebuie să se realizeze numai în scopul utilizării fondului căruia i-a fost afectat și cât timp nu și-au exprimat nici un moment acordul cu privire la ridicarea anexei în care se află amplasată centrala termică a pârâților, cât timp nu se poate reține o eventuală bona fides a pârâților, care știau că terenul este deținut în coproprietate și de către subsemnații, cât timp construcția cu privire la care au solicitat obligarea pârâților la demolare a fost ridicată fără autorizație și cum pârâții au fost de rea-credință la edificare, este pe deplin justificată pretenția lor de obligare a acestora la demolare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 494 al. 1, 2, art. 1077, art. 480 Cod civil, art. 44 pct. 7 Constituție, teoria abuzului de drept în materia raporturilor de vecinătate, art. 3 și art. 58 din Legea nr. 71/2011, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 10-27, 97-110) și au solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul pârâților (filele 161-166) și a probei testimoniale fiind audiată martora M. E. (fila 183).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 355 lei.
Pârâții M. M. și M. M. au formulat întâmpinare (filele 44, 45) prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâții au arătat că imobilul cu destinația de centrală termică a fost edificată în luna octombrie 2005 cu consimțământul verbal al tuturor colocatarilor blocului inclusiv al reclamanților A. D., A. P., P. G. și P. P., fiind nevoiți să ridice construcția cu destinația de centrală termică unde au instalat și o pompă de alimentare cu apă a locuinței motivat de faptul că reclamanții A. D. și P. au închis conducta de evacuare a apelor de la bucătărie și au suspendat conducta de alimentare cu apă a bucătăriei.
Pârâții au arătat că divergențele au apărut începând cu anul 2011, ca urmare a nemulțumirilor reclamanților A. D. și A. P., deoarece nu au fost de acord cu amplasamentul arătat de celelalte trei familii când s-au demarat procedurile de intabulare a suprafeței de 664 mp și a blocului de locuințe și au contestat încheierea de intabulare la Judecătoria Suceava.
De asemenea, pârâții au arătat că imobilul în discuție cu instalația de apă și centrală termică beneficiază de un contract pentru asigurarea locuinței cu extraacoperiri și o poliță de asigurare împotriva dezastrelor naturale, pentru care am achitat în anul 2014 suma de 359,5 lei.
Pe calea cererii reconvenționale (filele, 46-49, 60-63), pârâții au solicitat obligarea reclamanților la demolare construcții pe propria cheltuială, iar în caz de refuz să fie autorizați la demolare, pe cheltuiala reclamanților, precum și la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, astfel: reclamanții A. D. și A. P. să fie obligați să demoleze pe propria cheltuială etajul locuinței, scara exterioară ce duce la etaj, terasa și magazia de la parterul locuinței, toate construite fără autorizație în anul 1998 și o construcție (garaj și beci) în suprafață de 53 m.p. construită fără acceptul lor în anul 2010; reclamanții P. G. și P. P. să fie obligați să demoleze pe propria cheltuială următoarele construcții: o cameră locuibilă, în suprafață de aproximativ 12 m.p. construită în podul blocului, fără autorizație și fără acceptul lor, exprimat în formă autentică, o cămară, în suprafață de aproximativ 6 m.p. construită în podul blocului, fără autorizație și fără acceptul lor, exprimat în formă autentică.
În motivare pârâții au arătat că în luna septembrie 2009 s-au demarat procedurile de intabulare a suprafeței de 664 mp și a blocului de locuințe și, întrucât nu au fost de acord cu amplasamentul arătat de celelalte trei familii, au contestat încheierea de intabulare la Judecătoria Suceava, fapt care a generat nemulțumirea familiei A. D. și P., iar prin încheierea de intabulare nr._ din 11.09.2009, sunt proprietari a cotei indivize de 1/8 din suprafața de 664 m.p. curți, cu încă șapte persoane.
Astfel, în cursul anului 1998, reclamanții A. D. și A. P. și-au construit o anexă la . a avea consimțământul lor, exprimat în formă autentică și au mai construit etajul locuinței, scara exterioară ce duce la etaj, terasa și magazia de la parterul locuinței construite, de asemenea, fără autorizație și fără a avea consimțământul lor.
Pârâții au mai precizat că locuința de la etaj este lipită de peretele apartamentului proprietate, fără a avea consimțământul lor, iar parte din acoperiș obturează geamul de la baie, apa pluvială infiltrându-se pe peretele lor fapt care le creează disconfort în apartament, prin apariția igrasiei.
De asemenea, în anul 2010 reclamanții au construit (garaj și beci) în suprafață de 53 m.p., iar autorizația nr. 22 din 31.08.2010 a fost anulată conform sentinței nr. 3116 din 12 mai 2011 a Tribunalului Suceava rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3742 din 13.10.2011 a Curții de Apel Suceava, într-un proces privind pe reclamanți și pe R. E., proprietara grădinii, iar autorizația de renovare eliberată a fost anulată prin sentința nr. 4008 din 3 iulie 2014 pronunțată de Tribunalului Suceava. Cu această ocazie s-a constatat că A. D. și A. P. nu dețin un titlu asupra garajului construit/reconstruit.
Reclamanții P. G. și P. P. au construit în podul locuinței, o scara exterioară ce duce la etaj, terasa și magazia de la parterul locuinței, o cameră locuibilă, în suprafață de aproximativ 12 m.p. construită în podul blocului, fără autorizație și fără acceptul meu, o cămară, în suprafață de aproximativ 6 m.p. construită în podul blocului. În anul 1988 când au devenit locatarii blocului și au încercat să folosească suprafața de aproximativ 12 m.p. situată deasupra apartamentului lor li s-a interzis accesul motivând că această suprafață este situată deasupra apartamentului lor
De asemenea, au construit în podul blocului, prin anul 2006, o cămară, în suprafață de aproximativ 6 m.p., fără a avea autorizație și fără acceptul lor.
Pârâții au mai precizat că, atât timp nu și-au exprimat nici un moment acordul cu privire la efectuarea construcțiilor de către reclamanți, cât timp nu se poate reține o eventuală bună credință a reclamanților care știau că terenul și construcția sunt deținute în coproprietate și de către ei, cât timp construcția cu privire la care au solicitat obligarea reclamanților la demolare a fost ridicată fără autorizație și cum reclamanții au fost de rea-credință la edificare, este pe deplin justificată pretenția lor de obligare a acestora la demolare.
În drept au fost ivocate prevederile art. 494 alin.(1), alin.(2), art. 1077, art. 480 Cod civil, art. 44 pct. 7 din Constituția României, teoria abuzului de drept în materia raporturilor de vecinătate, art. 3 și art.58 din Legea nr. 71/2011, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire pârâții au depus la dosar înscrisuri (filele 50-59, 64-72, 148-153) și au solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul reclamanților (filele 155-160, 167, 168) și a probei testimoniale fiind audiată martora R. E. (fila 184).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții și pârâții sunt coproprietari ai terenului în suprafață de 664 m.p. situat în localitatea Adâncata, conform titlului de proprietate nr.2073/1998 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava.
Pe această suprafață de teren se află amplasat un . din apartamentele aflate în proprietatea părților din prezenta cauză.
În cursul anului 2005, pârâții au edificat, fără autorizație de construire, o anexă lipită de blocul de locuințe în care se află instalată o centrală termică și o instalație de alimentare cu apă a locuinței proprietatea acestora.
În esență, reclamanții arată în cererea de chemare în judecată faptul că pârâții nu au avut acordul tuturor coproprietarilor la momentul edificării anexei, astfel că se impune desființarea acestei construcții.
Prin răspunsurile la interogatorii, reclamanții P. G. și A. D. au recunoscut că nu s-au opus efectuării lucrărilor de către pârâți, reclamanta A. P., deși susține că nu a fost de acord cu aceste lucrări, precizează că a sesizat instituțiile abilitate abia în perioada 2009-2010 (răspunsuri întrebările nr.1 și 2 interogatorii, filele 155-159, fila 167) iar reclamanta P. P. a susținut că nu i s-a solicitat un acord pentru realizarea anexei.
Pe de altă parte, din declarațiile martorelor M. E. și R. E. reiese că la momentul executării lucrărilor nu au existat discuții contradictorii între pârâți și reclamanți. Martora M. E. a mai arătat că, la rândul său, în calitate de coproprietar, nu și-a exprimat vreo opoziție față de acțiunea pârâților.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar (filele 17-21 dosar), reclamanții A. D. și P. G. au înțeles să sesizeze Primăria comunei Adâncata despre existența anexei realizate de pârâți, fără autorizație de construire, în cursul lunilor mai 2011 și iulie 2012.
În ceea ce privește legea aplicabilă, sunt incidente dispozițiile art. 58 din legea nr 71/2011 potrivit cu care:”în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.”
Potrivit art. 494 cod civil 1864:” Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pămîntului are dreptul de a le ține pentru dînsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul pămîntului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dînsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pămîntului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.”
În aplicarea acestor dispoziții legale, este important să se stabilească, în mod cert, prin probatoriu: data efectuării construcțiilor, pe terenul cui au fost acestea edificate, dacă au fost construite cu sau fără acordul proprietarilor.
În practică, s-a statuat că nu poate fi considerat constructor de rea credință coproprietarul care construiește pe terenul comun aflat în indiviziune, în prezența și fără opunerea celuilalt coproprietar (art. 494 C. civ.).( Decizia nr. 1160/1958 a fostului Tribunal Suprem).
Prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, cu răspunsurile la interogatorii dar și cu declarațiile martorilor audiați se constată că la momentul realizării construcției-anexă de către pârâți nu a existat un refuz/opoziție expresă din partea reclamanților- coproprietari, astfel încât se reține buna-credință a pârâților, nefiind aplicabile dispozițiile art 494 alin.1 și 2 Cod civil 1864.
Față de cele reținute și față de textele de lege enunțate, instanța constată că cererea reclamanților este nefondată și va fi respinsă, ca atare.
Față de soluția admiterii excepției netimbrării cererii reconvenționale-conform încheierii din 19.05.2015-instanța va anula această cerere, ca netimbrată.
În temeiul art 453 C.p.civ, va obliga reclamanții să plătească pârâților suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat( conform chitanței nr.148 din 28.09.2015).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Anulează cererea reconvențională formulată de pârâții M. M. și M. M., ca netimbrată.
Respinge cererea principală având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanții A. D., CNP_, A. P., CNP_, P. G., CNP_ și P. P., CNP_, toți domiciliați în ., ., în contradictoriu cu pârâții M. M., CNP_ și M. M., CNP_, ambii domiciliați în ., ., ca nefondată.
Obligă reclamanții să plătească pârâților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
Red. D.E.G.
Tehnored. C.D.C./8 ex03.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6040/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 326/2015.... → |
|---|
