Plângere contravenţională. Sentința nr. 6040/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6040/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 6040/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6040
Ședința publică din 18 decembrie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea plângerii formulată de petentul O. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.05.2015.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2015, și apoi pentru data de astăzi, 18 decembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, petentul O. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județean S., a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/02.05.2015, exonerarea de la plata amenzii și înlăturare măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu „avertisment”, exonerarea petentului de plata amenzii, înlăturarea măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce.
În fapt, a arătat că în data de 02.05.2015, în jurul orei 13:15, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare_ pe DN 2 dinspre S. spre Rădăuți, a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că la kilometrul 453+400 m, ar fi depășit ansamblul de autovehicule format din autoturismul cu număr de înmatriculare_ și remorca cu nr._, în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte cele două sensuri de mers, faptă prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 rep.
De asemenea, a fost sancționat pe motiv că nu avea asupra sa dovada de reținere a permisului de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 rep.
Totodată, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pe o durata de 30 de zile.
Apreciază că proces-verbal este nelegal si netemeinic.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu o . mențiuni, lipsa acestora conducând la anularea procesului-verbal.
În speță, arată că procesul-verbal contestat nu cuprinde mai multe mențiuni obligatorii si anume articolul: ocupația și locul de muncă a contravenientului; arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, cu atât mai mult cu cât, această obligație este prevăzută și în Regulamentul de aplicare a Codului rutier; indicarea textului de lege ce ar incrimina a doua presupusă faptă contravențională, fiind arătate în mod greșit disp.art.101 alin.1 pct.13 din OUG nr.195/2002, cu privire la faptul că petentul nu ar avea asupra sa dovada de reținere a permisului de conducere; indicarea organului la care se depune plângerea contravențională.
În legătură cu cele menționate, din jurisprudența CEDO menționează Cauza A. contra României, în care Curtea apreciază că, precizările referitoare la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, sunt decisive pentru verificarea corectitudinii individualizării sancțiunii.
În lipsa acestor precizări, Curtea apreciază că se poate aprecia principiul in dubio pro reo, în sensul că se va considera că fapta este de o gravitate minimă, dispunându-se în acest caz anularea procesului verbal sau aplicarea unui avertisment.
Petentul a arătat că prin procesul verbal . nr._/02.05.2015 s-a dispus sancționarea sa pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.147 alin.1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește sancțiunea prevăzuta de lege pentru fapta pretins săvârșita, sunt indicate în mod greșit disp. art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002.
A arătat că în ipoteza în care conducătorul unui autovehicul nu are asupra sa dovada de reținere a permisului de conducere, sunt aplicabile disp. art. 101 alin.1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 si nu ale art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002.
Așadar, dispoziția legala invocata de către intimata nu privește nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care a fost sancționat petentul.
A precizat faptul că înscrierea eronată a temeiului de drept echivalează cu lipsa acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, a arătat că în data de 02.05.2015, in jurul orei 13:35, in timp ce conducea autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 dinspre S. spre Rădăuți, petentul a fost oprit de un agent de politie care i-a comunicat ca la kilometrul 453+ 400 m ar fi depășit ansamblul de autovehicule format din autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s; remorca cu nr._ . in zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisa", încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte cele doua sensuri de mers, fapta prevăzuta si sancționată de art. 100 alin. (3) litera e) din O.U.G 195/2002 rep.
De asemenea, a fost sancționat pe motiv ca nu avea asupra sa dovada de reținere e
permisului de conducere, fapta prevăzuta si sancționată de art. 101 alin. (1) punct 18 din O.U.G 195/2002 rep.
Petentul apreciază că a fost sancționat în mod neîntemeiat și abuziv.
Arată că se deplasa de DN 2 dinspre S. spre Radauti, având în fața sa un autovehicul al politiei, apoi un autocamion cu remorca, ce circula cu viteza redusa. Autoturismul politiei a depășit autocamionul si, deoarece marcajul longitudinal de separare a sensurilor de circulație era discontinuu, iar petentul, avea vizibilitate, acesta s-a angajat la rândul său în depășirea autocamionului, fără a ajunge in zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și fără a încălca marcajul longitudinal continuu.
Menționează că din sensul opus nu circula nici un autoturism.
Având în vedere aceste aspecte, arată că manevra de depășire a autocamionului a început și s-a finalizat într-o zona marcată cu linie discontinuă, fără ca petentul să fi săvârșit vreo faptă contravențională.
În aceste condiții, având în vedere disp.art.66 alin.6 din regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, apreciază că depășirea s-a efectuat în mod regulamentar.
A arătat că din doctrina și practica instanțelor române, cât și din jurisprudența CEDO, reține că sarcina probei revine agentului constatator, petentul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.
Simplul fapt ca agentul constatator a întocmit un proces verbal, în condițiile in care petentul poate dovedi contrariul, nu atesta veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal. Astfel, forța probanta a procesului verbal este relativa, procesul verbal face dovada celor consemnate pana la proba contrară.
Față de cele arătate, este evidenta netemeinicia prezentului proces-verbal, atât timp cât intimata nu a reușit să probeze veridicitatea celor consemnate și care au condus la întocmirea procesului-verbal si aplicarea sancțiunii.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii cu avertisment, solicită a se aprecia că în speță instanța poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”, conform disp.art.38 din OG nr.2/2001, dacă se va aprecia că petentul se face vinovat de faptele reținute.
Totodată, a solicitat să se aibă în vedere principiul proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei.
Din jurisprudența CEDO invocă în acest sens: cauza Muller contra Franței, cauza Haddyside contra Regatului Unit.
Față de cele susținute, consideră că nu există niciun temei legal care să conducă la respingerea cererii, fiind evident faptul că, procesul verbal .._/02.05.2015, încheiat de către I.P.J S.-B.D.N.E SV, este netemeinic și nelegal.
În drept, art. 21 alin. 3, art. 31 alin. 1, art. 34, art. 38 din O. G. 2/2001; art. 100 alin. (3) litera e) si art. 101 alin. (1) punct 18 din O.U.G 195/2002 rep., art. 66 alin. 6 din Regulamentului de aplicare c Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice jurisprudenta CEDO: cauza A. CONTRA ROMÂNIEI; cauza Muller contra Franței cauza Handyside contra Regatului Unit.
La data de 09.06.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. a formulat întâmpinare.
În fapt, a arătat că petentul în cauză a fost depistat la data de 02.05.2015, orele 13:35 conducând autoutilitara marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 în afara localității Dănila, jud.S., pe direcția S.-Rădăuți, iar la km.453+400 m, a efectuat depășirea neregulamentară a ansamblului de vehicule format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul axial continuu ce separă sensurile de mers.
Contravenientul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor prevăzute de art.120 alin.1 lit.h și i din HG 1391/2006, sancționat de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 republicată și modificată cu 4 puncte amendă în valoare de 390 lei (cu posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, adică suma de 195 lei) și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru o perioadă de 30 zile.
Întrucât petentul nu avea asupra sa dovada înlocuitoare a permisului de conducere, acesta a fost sancționat cu „avertisment” conform prevederilor art.147 pct.1 din HG 1391/2006 sancționat de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 RMC.
În primul rând, în conformitate cu prevederile art.32 alin.1 din OG nr.2/2001 a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași întrucât faptele au fost comise și constatate pe raza localității Dănila, aflată în raza de competență a acestei instanțe.
Susținerile petentului le consideră întemeiate întrucât din verificările efectuate rezultă că măsurile dispuse de agentul constatator sunt legale. Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor au fost făcute direct de către polițistul rutier, în conformitate cu prevederile art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Depășirea, potrivit art.45 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu modificările și completările ulterioare, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
În acest sens, potrivit art.35 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
Mai mult, solicită instanței a avea în vedere pericolul grav al faptei săvârșită de petent care a pus astfel în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic și care cu bună știință a ignorat întreaga campanie care se desfășoară permanent pe șoselele țării, în vederea scăderii numărului de accidente rutiere pe fondul depășirilor neregulamentare.
Având în vedere invocările petentului cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, în sensul nemenționării de către agentul constatator a ocupației și locul de muncă a contravenientului, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și indicarea judecătoriei la care se depune plângerea contravențională, este de părere că din aceste motive actul de constatare nu poate fi anulat, întrucât prin aceasta nu s-a făcut dovada unei vătămări care nu poate fi reparată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Mai mult, formularul tipizat al procesului verbal de contravenție aprobat și indicat în Anexa nr.lA din HG nr. 1391/2006, nu este prevăzut cu rubrică pentru consemnarea locului de muncă a contravenientului.
În cazul în care conducătorul unui autovehicul nu are asupra sa permisul de conducere sau dovada de reținere în termen de valabilitate a acestui document, sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin.l, pct.18 din OUG nr. 195/2002 RMC, așa cum a menționat agentul constatator în procesul verbal de contravenție și nu cum în mod eronat, petentul afirmă că ar fi vorba despre o altă încadrare greșită a faptei săvârșită.
A solicitat ca la judecarea cauzei instanța să aibă în vedere faptul că petentul, la data încheierii procesului verbal de constatare a contravențiilor, nu a recunoscut fapta, despre aceasta existând mențiune în actul de constatare, document ce a fost semnat de luare la cunoștință de către conducătorul auto contravenient. În acest sens, polițistul rutier a înscris la rubrica „Martor asistent” din procesul verbal, numele și prenumele, precum și CNP-ul conducătorului auto al ansamblului de vehicule depășit de către petent în zonă interzisă în timp ce se deplasa pe DN2 pe traseul S.-Rădăuți. D. urmare, conducătorul autocamionului cu remorcă ce aparține Mănăstirii Sihăstria Putnei a fost identificat în persoana numitului C. V., care solicită să fie citat ca martor în scopul întăririi probelor pentru fapta constatată de agentul rutier.
Solicită ca la judecarea cauzei instanța să aibă în vedere și faptul că petentul nu este la prima abatere săvârșită la regimul circulației rutiere, în acest caz solicitând serviciului rutier Iași o fișă cu istoricul abaterilor pentru conducătorul auto contravenient.
Cu privire la solicitarea petentului pentru aplicarea unui avertisment, menționează faptul că la întocmirea procesului verbal de contravenție, agentul constatator a aplicat pentru lipsa permisului de conducere/dovada de reținere sancțiunea avertisment, stabilind sancțiunea amenzii numai abaterea ce privește depășirea neregulamentară, considerând prin aceasta că a fost sancționată numai abaterea cu un pericol ridicat și totodată apreciind că aceste măsuri sunt suficiente în scopul educării conducătorului auto contravenient.
Analizând procesul verbal de contravenție în ansamblul său, este de părere că în cauză este vorba despre două contravenții la regimul circulației rutiere, care nu au fost constatate de către agentul de politie și care sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund adevărului.
Din acest motiv, apreciază că motivele invocate de petent, nu vor fi suficiente, atâta timp cât acesta nu va aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul de poliție ar fi întocmit procesul verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Sub aspectul temeiniciei, arată că procesul verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Totodată, este de părere că agentul constatator a aplicat sancțiunile cu respectarea prevederilor legale, iar procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege.
În temeiul art.411 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 24.06.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.9659 din 13 august 2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 2 septembrie 2015.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 02.05.2015 întocmit de I. S., s-a reținut în sarcina petentului O. I. săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin.1 lit.i și h din HG nr. 1391/2006, petentul fiind sanctionat conform art. 100 alin.3 lit e din OUG nr. 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și măsura complementară a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. De asemenea, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 alin.1 din HG nr. 1391/2006, petentul fiind sanctionat conform art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr. 195/2002, cu avertisment.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 02.05.2015, în jurul orei 13:15, pe DN 2 km. 453+400 m, a condus autoturismul Ford, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2, dinspre S. spre Rădăuți, și ajungând la kilometrul 453+400 m, a depășit ansamblul de vehicule format din autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și remorca cu cu numărul de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte cele două sensuri de mers. De asemenea, a fost sancționat pe motiv că nu avea asupra sa dovada de reținere a permisului de conducere.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator.
Astfel, instanța respinge ca neîntemeiate apărările formulate de petent, cu privire la faptul că procesul-verbal trebuie anulat deoarece agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 16 alin.1 O.G. 2/2001, prin aceea că nu a menționat în cuprinsul acestuia date cu privire la ocupația și locul de muncă al petentului, arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea textului de lege ce ar incrimina a doua faptă contravențională și indicarea organului la care se depune plângerea contravențională.
Instanta constată, prin raportare la continutul procesului-verbal intocmit, că faptele reținute în sarcina conducatorului auto se incadrează în dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost sancționat. În aceste condiții, instanta poate sa realizeze un control eficient si real de legalitate si temeinicie, faptele savarșite fiind descrise în mod corespunzător.
Din lecturarea procesului-verbal, instanța reține că textul de lege indicat de către organele de poliție cu privire la cea de-a doua contravenție este cel corect, respectiv art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr. 195/2002.
Nu în ultimul rând, instanța reține că o eventuală încălcare a dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001, prin neindicarea organului la care se depune plângerea contravențională sau a datelor cu privire la ocupația și locul de muncă al petentului poate atrage cel mult o nulitate relativă a actului analizat, iar aceasta trebuie verificată în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) C.proc.civ., care impun anularea actului doar în condițiile în care partea care o invocă dovedește o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, dovadă care nu s-a facut în cauza de față.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Cu privire la faptele reținute în sarcina petentului, instanța constată următoarele:
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.
Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia.
Plecând de la raționamentul Curții europene, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Astfel, în aparare, petentul arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat. Acesta a susținut că se deplasa pe DN 2 dinspre Sucava spre Rădăuți, având în fața sa un autovehicul al poliției și apoi un autocamion cu remorca, care circula cu viteză redusă. Autoturismul poliției a depășit autocamionul și deorece marcajul longitudinal de separare a sensurilor de circulație era discontinuu, iar petentul avea vizibilitate, acesta s-a angajat la rândul său în depășirea autocamionului, fără a ajunge în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” și fără a încălca marcajul longitudinal continuu. În ceea ce privește fapta de a nu avea asupra sa dovada de reținere a permisului de conducere, petentul nu a invocat motive de netemeinicie ci a contestat-o doar sub aspectul legalității, aspecte care au fost analizate anterior.
În susținerea celor afirmate cu privire la prima faptă reținută, petentul nu a adus probe, fapt pentru care instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal.
În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și și-a exercitat în mod efectiv dreptul de a propune probe în scopul dovedirii susținerilor sale în ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, având posibilitatea de a administra probe în mod direct si nemijlocit in fata instanței. Deși instanța a încuviințat proba testimonială la termenul din data de 23.10.2015, petentul a înțeles ulterior să renunțe la administrarea acestei probei.
Prin urmare, petentul nu a fost în măsură a răsturna prezumția de veridicitate de care se bucură actul constatator și sancționator al contravenției.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantum de 390 lei și măsura reținerii permisului de conducere precum și sancțiunea contravențională a avertismentului pentru cea de-a doua contravenție, instanța apreciază că au fost corect individualizate și aplicate de către agentul constatator față de circumstanțele faptei, motiv pentru care va respinge solicitarea petentului de înlocuire a primei sancțiuni aplicate cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectand criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În acest sens, instanța reține pericolul grav al faptei săvârșită de petent care a pus în primejdie atât siguranța sa cât și siguranța celorlalți participanți la trafic.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul O. I., domiciliat în ., jud.Iași, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat „R. A. H. cu sediul în Iași, ..4, . Office Center, biroul 11, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție S., cu sediul în mun.S., ..9, jud.S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.05.2015 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./ 01.03.2015/4 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5990/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4876/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
