Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 211/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 211/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 211/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 211
Ședința publică din data de 15.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. N.
Grefier: M. E. G.
La ordine, judecarea cererii formulate pe cale de ordonanță președințială de reclamantul – pârât T. N., în contradictoriu cu pârâta – reclamantă T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul – pârât T. N. asistat de av. C. B., pârâta – reclamantă T. M. asistată de av. C. D. și martorii G. C., C. D., Păscari P. și C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care:
Sub prestare de jurământ s-au audiat martorii G. C., C. D., Păscari P. și C. V., susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Av. C. D. pentru pârâta – reclamantă, depune la dosar înscrisuri, înmânând un exemplar reclamantului – pârât prin apărător.
Av. C. B. pentru reclamantul – pârât, depune la dosar caracterizarea minorului, solicitând încuviințarea probei cu audierea acestuia, raportat la referatul de anchetă socială întocmit în cauză.
Instanța pune în discuția părților solicitarea reclamantului – pârât, prin apărător.
Av. C. D. pentru pârâta – reclamantă, consideră că această situație este una bizară, având în vedere faptul că reclamantul – pârât prin apărător s-a opus la momentul în care a solicitat la termenul anterior ascultarea minorului în cameră de consiliu, dar este de acord cu această solicitare.
Instanța, având în vedere faptul că, în prezent, minorul nu are împlinită vârsta de 10 ani, nu consideră necesar a fi ascultat în cameră de consiliu, având în vedere și faptul că, va fi audiat în cadrul procesului de divorț dintre părți. Totodată, în baza art. 244 C.pr.civ. declară cercetarea procesului încheiată, iar în baza art. 392 din același act normativ, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ., pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Av. C. B. pentru reclamantul – pârât, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în cerere, minorul să locuiască până la soluționarea definitivă și irevocabilă a hotărârii de divorț, la domiciliul tatălui său, respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, pentru motivele arătate în cerere, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
Av. C. D. pentru pârâta – reclamantă, depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea cererii principale ca nefondată, admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în cerere respectiv întâmpinare și declarațiile martorilor audiați în cauză, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
În baza art. 394 C.pr.civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2014, sub nr. de dosar_, reclamantul T. N. a chemat în judecată pe pârâta T. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună pe cale de ordonanță președințială, ca locuința minorului T. F. A. să fie stabilită la domiciliul reclamantului, provizoriu, până la soluționarea cererii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/314/2014 al Judecătoriei Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a susținut că minorul s-a născut și a locuit până în august 2014 la domiciliul său, fiind îngrijit cu precădere de bunicii paterni, că a frecventat Școala Gimnazială din Bălăceana, că mama minorului consuma frecvent băuturi alcoolice și nu se ocupa în mod corespunzător de minor.
Reclamantul a arătat că, în acest moment, minorul locuiește în condiții precare la bunicii materni, conduita mamei fiind în continuare necorespunzătoare, acest fapt nefiind benefic dezvoltării armonioase a minorului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 996 C. pr. civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 23-30).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 9).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată și stabilirea locuinței minorului T. F. A., pe cale de ordonanță președințială, la domiciliul mamei, provizoriu, până la soluționarea cererii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/314/2014 al Judecătoriei Suceava, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minorul deoarece reclamantul-pârât manifestă un comportament violent atât verbal, cât și fizic, față de ea și de minor, existând un grad ridicat de pericol pentru ei.
A susținut pârâta-reclamantă faptul că stabilirea locuinței minorului la domiciliul său este în interesul superior al copilului deoarece, pe de o parte, mama prezintă toate garanțiile morale și materiale pentru a se ocupa de minor până la soluționarea definitivă a divorțului, iar minorul are un atașament profund față de ea și, pe de altă parte, tatăl suferă de tulburări de comportament, devenind agresiv.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 C.pr.civ., art. 209 C.pr.civ. și art. 996 C.pr.civ.
În dovedire, pârâta-reclamantă a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 43-44, 62-67, 70-72).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 11).
La termenul din 11.12.2014, instanța a pus în discuția părților temeiul de drept al cererii principale și al cererii reconvenționale, ambele părți susținând că invocă și dispozițiile art. 919 C.pr.civ., drept temei de drept în soluționarea cererii.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu câte doi martori pentru fiecare parte, fiind audiați martorii G. C., Păscari P., C. D. și Chichindriș V., declarațiile acestora fiind atașate separat la dosar (filele 47-49, 50-51, 52-53, 54-55).
Instanța a respins cererea părților de ascultarea a minorului, considerând că nu este utilă soluționării cauzei.
La solicitarea instanței, au fost înaintate la dosar referatele de anchetă socială efectuate de Primăria Cajvana, respectiv de Primăria Bălăceana (filele 41-42. 45-46).
Examinând piesele dosarului prin prisma cererii formulate, instanța reține:
Părțile s-au căsătorit la 12 iunie 2005, din căsătoria lor rezultând minorul T. F. A., născut la data de 09 martie 2006 (filele 28-29).
Pârâta reclamantă a părăsit domiciliul conjugal, împreună cu minorul, în luna august 2014 și a introdus acțiune de divorț, cauza aflându-se pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._/314/2014.
De asemenea, din probatoriul administrat instanța reține că minorul a fost transferat de la Școala Gimnazială Bălăceana la Liceul Tehnologic Cajvana, fiind elev în clasa a II-a (filele 18-19).
Cu privire la caracterul acțiunii instanța reține ca dispozițiile care reglementează procedura ordonanței președințiale impun pe lângă condițiile generale de exercitare a dreptului la acțiune, ca cererea de ordonanța președințială să îndeplinească trei condiții speciale și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, condiții la care se adaugă aparența dreptului în favoarea reclamantului.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.pr.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, iar conform art. 996 alin. 2 din C.pr.civ. ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Conform art.919 C. Pr.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. Așadar, pentru folosirea ordonanței președințiale în scopul luării măsurilor provizorii prevăzute în art. 919 C.pr.civ., nu trebuie dovedită cerința urgenței (astfel cum este impusă de art. 996 al.1 C.pr.civ), urgența fiind prezumată prin voința legiuitorului.
Acest text are un caracter special față de dispozițiile art. 996 C.pr.civ., coroborându-se și cu dispozițiile Legii nr. 272/2004, care menționează în art. 6 principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului. Desigur, instanța nu poate analiza criteriile în baza cărora se apreciază interesul superior al copilului decât în cadrul sumar cu care părțile au înțeles să investească instanța.
Prin urmare, cercetând cauza de față, instanța urmează a aprecia nu numai dacă sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale, ci și dacă dispunerea măsurii vremelnice solicitate este în interesul actual al minorului, fără a intra în cercetarea fondului cauzei ce face obiectul altui dosar.
Instanța arată că sunt date în cauză și condițiile privind caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, cu privire la toate solicitările părților, în condițiile în care măsurile luate de instanță pe cale de ordonanță președințială urmează să-și producă efectele până la soluționarea dosarului nr._/314/2014 al Judecătoriei Suceava, dosar care are ca obiect divorț cu minori.
D. fiind că instanța a stabilit că sunt date în cauză condițiile speciale ale ordonanței președințiale, instanța urmează să verifice în favoarea căreia dintre părți există aparența de drept.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 47-55) care se coroborează și cu referatul de ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului-pârât (f. 45-46), instanța reține că minorul a locuit până în luna august 2014 la domiciliul tatălui, beneficiind de condiții normale de trai, fiind îngrijit atât de părinți, cât și de bunicii paterni.
Totodată, din depozițiile martorilor audiați în cauză (f. 47-55) care se coroborează și cu referatul de ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei-reclamante (f. 41-42), instanța reține că minorul locuiește în prezent cu mama sa, în locuința bunicii materne (Păscari P.) din Cajvana, jud. Suceava, beneficiind de condiții normale de viață.
Pârâta-reclamanta a depus la dosar un contract de muncă pe durată nedeterminată cu normă întreagă cu salariu minim pe economie (filele 62-65).
În consecință, instanța reține că în prezent minorul trăiește într-un mediu stabil, având asigurată o îngrijire corespunzătoare vârstei. Aceasta este înscris în clasa a II-a la Liceul Tehnologic Cajvana, dând dovadă de capacitate bună de învățare și integrându-se bine în colectivul clasei.
Potrivit declarațiilor martorului Chichindiș V. (filele 52-53), coroborată cu cea a martorului Păscari P., minorul a legat prietenii cu copii de vârstă apropiată din ..
Din cuprinsul întregului probatori administrat în cauză, instanța constată că minorul este atașat de ambii părinți, amândoi fiind implicați în procesul de îngrijire și educare a acestuia, susținerile părților referitoare la conduita necorespunzătoare a celuilalt părinte față de minor nu se coroborează cu probele administrate în dosar.
Referitor la susținerile pârâtului-reclamant cum că pârâta-reclamantă îi interzice minorului să vorbească la telefon cu tatăl său, instanța constată din declarațiile martorilor că minorul l-a vizitat pe reclamant la domiciliul său, în perioada sărbătorilor de iarnă, în absența mamei, petrecându-și acolo cel puțin o noapte.
Astfel, toți cei patru martori au declarat că minorul a fost în vizită la domiciliul tatălui în timpul sărbătorilor de iarnă, instanța reținând că mama nu îi interzice minorului să aibă legături personale cu tatăl pe perioada cât părinții sunt despărțiți în fapt.
De asemenea, instanța constată că susținerile reclamantului cum că pârâta nu se ocupa de minor nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză. Dimpotrivă, martora Păscari P., bunica maternă a minorului, a arătat că, în prezent, acesta este bine îngrijit de către mamă, care îl ajută și la teme.
În ceea ce privește relația conflictuală dintre părți, instanța reține că aceasta se poate răsfrânge negativ asupra minorului, motiv pentru care, pentru moment, se impune menținerea acestuia într-un mediu caracterizat de stabilitate și afecțiune.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză, instanța nu a identificat nicio împrejurare care să pună în pericol buna dezvoltare a minorului în mediul unde se găsește în prezent și care să impună de urgență dispunerea măsurii vremelnice a stabilirii locuinței acestuia la reclamant, până la judecarea fondului. Mai mult, instanța reține că la locuința pârâtei-reclamante minorul beneficiază de condiții prielnice pentru creștere și educare.
Cu privire la susținerile de fond învederate de părți, privind condițiile de trai și îngrijirea pe care aceștia le pot asigura minorului, veniturile realizate, aspectele materiale și morale, singura în măsură să aprecieze asupra acestora este instanța învestită cu judecarea fondului, pentru că altfel, instanța ce judecă ordonanța președințială ar nesocoti condiția neprejudecării fondului, ceea ce nu este permis. Sub acest aspect instanța are în vedere disp. art. 996 alin. (2) C.proc.civ, ordonanța este provizorie și executorie, iar potrivit alin. (5), pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Totodată, instanța are în vedere că ori de câte ori se analizează drepturile copilului orice decizie privitoare la copil se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Conform art.2 din Legea nr.272/2004 interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Astfel, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Cajvana, care se coroborează cu relațiile transmise de învățătoarea minorului (fila 44), rezultă că minorul este elev în clasa a II-a la Liceul Tehnologic Cajvana și că acesta s-a integrat în colectivul clasei, înțelegându-se cu colegii și având rezultate bune la învățătură.
Instanța apreciază că mutarea unui elev de clasa a II-a, în mijlocului anului școlar, s-ar putea răsfrânge negativ asupra dezvoltării minorului, motiv pentru care, pentru moment, se impune menținerea acestuia în colectivul școlar unde este integrat în prezent.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța constată că scoaterea minorului, în mod vremelnic, din mediul în care acesta s-a acomodat și în care are deja un program stabil, fără a fi dovedită o cauză justificativă în sensul prejudicierii dezvoltării acestuia, contravine principiului promovării cu prioritate a interesului superior al copilului și, în consecință, va respinge cererea reclamantului-pârât ca neîntemeiată.
În temeiul acelorași considerente, instanța va admite cererea reconvențională, formulată de pârâta - reclamantă și va stabili provizoriu locuința minorului T. F. A., născut la data de 09.03.2006, la locuința mamei T. M., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/314/2014 al Judecătoriei Suceava.
În baza art. 453 C.pr.civ, instanța va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 820 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantul – pârât T. N. CNP-_ cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „C. B.” cu sediul în Suceava, . nr. 72A, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă T. M. CNP-_ cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „C. D.” cu sediul în mun. Suceava, .. 1, ., ., ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională.
Stabilește provizoriu locuința minorului T. F. A., născut la data de 09.03.2006 la locuința mamei T. M., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/314/2014 al Judecătoriei Suceava.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 820 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2015.
Președinte,Grefier,
Red: M.N./Tehnored: M.E.G./4 ex./22.01.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4228/2015. Judecătoria SUCEAVA | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 444/2015.... → |
|---|
