Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 622/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 622/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 622/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 622
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
Grefier: J. D. P.
S-a luat în examinare cauza civilă minori și familie privind pe reclamant T. N., cu domiciliul în comuna Izvoarele, . A, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat M. N. M., din Tulcea, . cu pârâta C. TUDORIȚA, cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea și autoritate tutelară C. L. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.06.2014 sub nr._, reclamantul T. N. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta C. Tudorița, solicitând instanței să dispună exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor T. M. și T. R., stabilirea locuinței acestora și compensarea obligațiilor de întreținere de întreținere.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în urma pronunțării divorțului ambii copii au fost încredințați în grija pârâtei, dar la data de 7.02.2014 minorul T. M. a fost alungat de aceasta din locuință, fiind nevoit să se stabilească la domiciliul bunicilor paterni. Reclamantul susține că pârâta a manifestat un dezinteres total față de creșterea și educația copilului și nu mai dorește să își îndeplinească această obligație.
În drept au fost invocate prevederile art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 1 și art. 402 alin. 1 din Codul civil, iar în susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (filele nr. 6 - 9).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care, în esență, a precizat că minorul nu a fost alungat din locuință, a luat singur decizia de a pleca de acasă, iar în privința creșterii și educării acestuia întâmpină reale dificultăți, în sensul că minorul nu îi acordă respectul cuvenit și nu o ascultă, fiind un copil dificil de controlat.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esență susținerile din cererea de chemare în judecată, aducând argumente suplimentare în sensul admiterii acțiunii.
În probațiune instanța a încuviințat potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosar, efectuarea anchetei psihosociale și audierea martorilor T. M. și T. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1062/22.03.2011, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților de comun acord, revenirea pârâtei la numele avut anterior și încredințarea minorilor T. R., născută la data de 27.02.1997 și T. M., născut la data de 16.03.2000 spre creștere și educare acesteia, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul său lunar, câte 1/6 pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora.
Din declarațiile martorilor T. M. și T. R., părinții reclamantului, rezultă că în luna februarie 2014 minorul T. M. a fost alungat din locuința pârâtei și s-a stabilit la domiciliul lor. Martorii au precizat că minorul s-a arătat nemulțumit condițiile oferite de mama sa și și-a exprimat acordul de a locui în continuare la domiciliul reclamantului, chiar dacă acesta este plecat temporar în străinătate, urmând să se afle în grija bunicilor.
Din referatul de anchetă psihosocială nr. 2574/8.08.2013 efectuat de Primăria comunei Izvoarele, județul Tulcea, rezultă că la domiciliul părinților reclamantului există condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului T. M., care se află în grija acestora, iar minorul este mai atașat de tatăl său și de bunicii paterni decât de mamă.
Cu ocazia ascultării minorului în camera de consiliu potrivit art. 264 din Codul civil, a rezultat că acesta este nemulțumit de comportamentul pârâtei și dorește să locuiască la domiciliul reclamantului, unde este îngrijit corespunzător de părinții acestuia.
Modificarea măsurilor luate cu privire la copii se poate dispune în temeiul prevederilor art. 403 din Codul civil, potrivit cărora „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.”
Din probatoriul administrat în cauză se constată că îndeplinirea condițiilor pentru modificarea măsurilor luate cu privire la minorul T. M. prin sentința civilă nr. 1062/22.03.2011, în sensul stabilirii locuinței acestuia la domiciliul reclamantului.
Sunt relevante în acest sens depozițiile martorilor audiați în cauză, concluziile referatului de anchetă psihosocială și nu în ultimul rând opțiunea exprimată de minor cu ocazia ascultării, acesta având o vârstă la care poate conștientiza împrejurările ce îi pot fi favorabile pentru creșterea și educarea sa pe viitor. Pe de altă parte, la termenul de judecată din data de 27.02.2015 și pârâta și-a exprimat acordul în sensul celor solicitate de reclamant.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va stabili locuința minorului T. M. la domiciliul reclamantului.
În privința exercitării autorității părintești, potrivit art. 503 alin. 1 din Codul civil „părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”, iar conform dispozițiilor art. 398 alin. 1 din Codul civil, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte se dispune de către instanță „numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.
Sub acest aspect, instanța are în vedere că potrivit art. 507 din Codul civil se poate dispune exercitarea autorității părintești numai de către un singur părinte „dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința”.
Prin raportare la dispozițiile legale enunțate, instanța constată că nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de textul de lege enunțat și nici alte motive întemeiate care să justifice exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești asupra celor minorului de către reclamant, așa cum a solicitat aceasta.
Interesul superior al minorului este de a menține legătura cu ambii părinți, de a întări relațiile de atașament cu aceștia, indiferent de neînțelegerile care au determinat despărțirea lor, sau problemele apărute ulterior, care nu trebuie să afecteze creșterea și dezvoltarea acestuia. Exercitarea drepturilor personale trebuie sa fie apreciate prin raportare la împrejurările concrete în care se afla minorul în diferitele etape ale vieții, împrejurări care sunt practic imposibil de prevăzut la momentul soluționării cauzei, iar o eventuală lipsire a mamei de dreptul a exercita autoritatea părintească poate avea consecințe asupra copilului pe viitor.
Ca atare, se va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului T. M. să revină în continuare în comun ambilor părinți.
Instanța va dispune obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 1/4 din venitul său lunar net, dar nu mai puțin de 1/4 din salariul minim pe economia națională, începând cu data introducerii cererii, 17.06.2014, până la majoratul acestuia.
În privința cererilor cu privire la exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului și plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei T. R., născută la data de 27.02.1997, acestea va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect, în condițiile în care respectiva a împlinit vârste de 18 ani.
Instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile de admisibilitate a cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Reclamantul a făcut dovada unor cheltuieli în cuantum de 1.020 lei, respectiv 1000 lei reprezentând onorariu avocat și 20 lei taxa judiciară de timbru.
În condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte, se va face aplicarea prevederilor art. 453 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă, urmând ca pârâta să fie obligată la plata către reclamant a jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 510 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea privind pe reclamant T. N., cu domiciliul în comuna Izvoarele, . A, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat M. N. M., din Tulcea, . cu pârâta C. TUDORIȚA, cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea și autoritate tutelară C. L. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului T. M., născut la data de 16.03.2000, să revină în comun ambilor părinți.
Stabilește domiciliul minorului la reclamant.
Obligă pârâta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 1/4 din venitul său lunar net, dar nu mai puțin de 1/4 din salariul minim pe economia națională, începând cu data introducerii cererii, 17.06.2014, până la majoratul acestuia.
Respinge cererea cu privire la exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului și plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei T. R., născută la data de 27.02.1997, ca fiind rămasă fără obiect.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 510 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi 4.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
G. N. J. D. P.
Red. jud. GN/11.05.2015/5 ex
Tehnored. gref. pjd/11.05.2015/5 ex
.+pârât+AT/12.05.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 592/2015.... |
|---|
