Accesiune imobiliara. Jurisprudență. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.473
Ședința publică din data de 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și domiciliați în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr.57 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P prin Primar.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.225,00 lei conform chitanței nr. -/26.05.2009, timbru judiciar de 2,50 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii aflată la dosar, intimatul pârât Municipiul P - prin primar, reprezentat de consilier juridic conform delegație aflată la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți susține oral motivele de recurs arătând că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile legale admițând acțiunea, prin care au solicitat să se constate că recurenții sunt proprietari asupra etajului edificat asupra construcției proprietatea lor, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale întrucât sunt și proprietarii terenului.
Instanța de apel a fost în eroare când a pronunțat decizia recurată considerând că o acțiune în constatare ca cea dedusă judecății o poate formula decât persoana care este în posesia unui bun și al cărui drept este contestat.
Susține în continuare că, atât la instanța de fond cât și la instanța de apel au încercat să obțină autorizație de construcție și pentru etaj, dar potrivit prevederilor Legii 50/1991 aceasta nu poate fi emisă retroactiv, după terminarea lucrărilor.
Din probatoriile administrate în cauză rezultă clar că lucrările au fost începute în anul 1990 și terminate în anul 1992, deci înaintea apariției Legii 59/1991.
Având în vedere că, în prezent, dat fiind faptul că nu dețin acte care să le recunoască dreptul de proprietate asupra etajului edificat, nu pot întocmi formele de publicitate imobiliară, astfel încât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și pe fond menținerea sentinței. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică având în vedere că intimații - reclamanți au eludat prevederile imperative ale Legii nr. 50/1991, care prevăd obligativitatea obținerii autorizației de construcție, aceștia realizând construcțiile descrise în cererea de chemare in judecata în condiții de nelegalitate fără parcurgerea etapelor legale necesare autorizării construcțiilor.
CURTEA:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria P sub nr- reclamantii si au chemat in judecata pe paratul Municipiul P - prin Primar, solicitand instantei sa se constate ca reclamantii sunt proprietarii etajului edificat deasupra locuintei situata in P,-, jud.P, potrivit accesiunii imobiliare.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca imobilul situat in P,-, jud.P, compus din constructie si teren in suprafata de 313,78 mp a fost dobandit de reclamanti conform contractului de vanuzare- cumparare nr. 6883/10.08.1981, iar pentru teren au formulat cerere pentru eliberarea titlului de proprietate potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicata.
Reclamantii au mai precizat ca dupa dobandirea imobilului au construit un etaj executat in regim propriu fara autorizatie de constructie si li s-a comunicat de catre Primaria Mun. P ca aceatsa nu mai poate fi eliberata retroactiv, singura modalitate de a intra in legalitate fiind pe cale judecatoreasca.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. paratul a formulat intampinare prin care solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, intrucat demersul judiciar al reclamantilor constituie o incercare de eludare a prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructie.
Dupa administrarea probatoriilor cu inscrisuri, martori si expertiza constructii civile, Judecatoria P prin sentinta civila nr. 8164/25.09.2008 a admis actiunea si a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra etajului mansardat asupra cladirii de locuit situat in P,-, jud.P prin efectul accesiunii imobiliare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a retinut că prezumția stabilita de art.492 cod civil nu a fost rasturnata in cauza prin administrarea vreunei probe contrare, astfel incat isi produce deplin drept efectul, iar imprejurarea edificarii construcției in litigiu fara autorizatie de construire nu constituie un motiv de neadmitere a prezentei cerere, intrucat actul administrativ al autorizarii asigura aplicarea masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor, astfel cum dispune Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii.
A mai reținut instanta de fond că, edificarea unei constructii in lipsa unei autorizatii de constructii atrage numai sanctiuni de ordin contraventional si nicidecum nu aduce atingere dreptului de proprietate, iar prezenta actiune constituie o actiune in constatarea existentei in patrimoniul reclamantilor a dreptului de proprietate asupra constructiei ca efect al prezumtiei legale reglementata de dispozitiile codului civil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Municipiul P- prin Primar, criticand-o pentru motive de nelegalalitate si netemeinicie.
Tribunalul calificat calea de atac ca fiind apel, avand in vedere valoarea obiectului litigiului pentru 100.000 RON, intrucat potrivit dispozițiilor art. 2821alin. cod pr. civila, sunt supuse recursului hotararile judecatoresti date in prima instanta in litigiile al caror obiect are o valoare de pana la un miliard ROL - inclusiv.
Ori in cauza de fata, dupa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza, valoarea obiectului litigiului este de 128.570 lei, sens in care calea de atac este impotriva sentintei Judecatoriei P este - apelul.
În motivarea cererii apelantul -parat a arătat ca hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita si incalcarea dispozitiilor legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructi.
Astfel, intimatii- reclamanti au eludat prevederile imperative ale Legii nr. 50/1991, care prevad obligativitatea obtinerii autorizatiei de constructie, acestia realizand constructiile descrise in cererea de chemare in judecata in conditii de nelegalitate fara parcurgerea etapelor legale necesare autorizarii constructiilor.
Intimatii reclamanti au depus concluzii scrise solicitand respingerea apelului, ca nefondat.
Tribunalul Prahova - Secția civilă prin Decizia nr. 57/27.01.2009 a admis apelul, a schimbat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, obligând intimații la plata cheltuielilor de judecată către apelant.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 492 orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi făcute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste contrar.
Calea actiunii in constatare poate fi utilizata de proprietarul care se afla in posesia unui bun, atunci cand îi este necesara o hotarare judecatoreasca prin care sa i se recunoasca si să-i se consolideze dreptul in caz ca- este contestat.
A mai reținut instanța de apel că, în cauza de fata, intimatii- reclamanti nu au facut dovada ca le este contestat dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
In ceea ce priveste etajul construit fara autorizatie de constructie, in mod gresit instanta de fond a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra acestuia prin efectul accesiunii imobiliare pentru ca pe de parte nimeni nu le contesta acest drept de proprietate asupra imobilului, iar pe de alta parte sunt eludate prevederile imperative ale Legii nr. 50/1991 - republicata privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.
A constata ca anumita parte are calitatea de proprietar asupra unei constructii edificata fara autorizatie, atâta timp cat aceasta fost realizata in lipsa unor proiecte, avize si acorduri legale fara respectarea cerintelor urbanistice, deci cu incalcarea Legii nr. 50/1991- republicata, este un mijloc de eludare a legii si o incurajare a practici edificarii constructiilor fara autorizatie de construire.
Instanța de apel a concluzionat că, actiunea in constatare, astfel cum este definitia de art. 111 cod pr. civila, poate fi utilizata de proprietarul unui imobil numai in ipoteza in care dreptul de proprietate asupra bunului ce se afla in posesia sa îi este contestat.
Ori asa cum s- mentionat nu le este contestat intimatilor - reclamanti dreptul de proprietate asupra imobilului, numai ca etajul cum de altfel si acestia recunosc a fost realizat fara existenta autorizatiei de constructie- fapt realizat cu incalcarea Legii nr. 50/1991- republicata.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că, prin acțiunea introductivă au solicitat instanței să se constate că sunt proprietarii etajului edificat asupra construcției proprietatea lor, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale întrucât sunt și proprietarii terenului și ai restului de construcție, potrivit actului de vânzare-cumpărare aflat la dosarul cauzei, iar etajul a fost construit fără autorizație.
Cu toate că instanța de fond, aplicând în mod corect prevederile legale, a admis acțiunea, instanța de apel, aflându-se într-o gravă eroare, a considerat că o acțiune în constatare ca cea dedusă judecății o poate formula doar persoana care este în posesia unui bun și al cărui drept este contestat.
Având în vedere scurta motivare a instanței de apel, se poate susține că, într-un fel, dreptul de proprietate al recurenților prezumat de lege este contestat, dat fiind faptul că nu au un act care să consfințească acest drept asupra etajului, astfel că nu au putut să înscrie în cartea funciară nu numai etajul, ci întreg imobilul.
Au mai precizat recurenții că au încercat să obțină autorizație de construcție pentru etaj, dar potrivit Legii 50/1991 aceasta nu poate fi emisă retroactiv, după terminarea lucrărilor, din acte și declarații de martori rezultând clar că lucrările de construcție au început în anul 1990 și au fost terminate în 1992, deci înainte de apariția respectivului act normativ și într-o perioadă în care cadrul legislativ era neclar.
Totodată, în mod greșit instanța de apel a reținut că formularea unei astfel de acțiuni este un mijloc de eludare a prevederilor legale în materie, precum și faptul că dacă lucrările de construcție au fost efectuate fără autorizație, acesta constituie un motiv de respingerea acțiunii, cu consecința pierderii dreptului de proprietate asupra părții din imobil care este în proprietatea recurenților potrivit actelor de la dosar.
Mai mult, edificarea unei construcții fără autorizație atrage numai sancțiuni de ordin contravențional și nicidecum nu duce la atingerea sau la pierderea dreptului de proprietate asupra acelei construcții, iar potrivit art. 492 Cod civil "orice construcție, plantație sau lucrare făcută în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până se dovedește din contra".
De asemenea, accesiunea reprezintă încorporarea materială a unui bun considerat mai puțin important într-un bun important cu efectul dobândirii dreptului de proprietate asupra primului bun de către proprietarul celui de-al doilea bun.
În cauza dedusă judecății efectul accesiunii este acela de a dobândi dreptul de proprietate asupra etajului - bunul mai puțin important, ce este încorporat în construcția ai căror proprietari sunt recurenții - bunul important.
Pe de altă parte, deși apelantul nu a făcut nici un fel de probă cu privire la contrariul celor de mai sus, instanța de apel a respins pe fond acțiunea.
Au mai arătat recurenții că acțiunea nu a fost introdusă pentru ca în situația admiterii ei, să țină loc de autorizație de construcție, ci pentru ca hotărârea să consfințească dreptul lor de proprietate asupra construcției prin accesiune imobiliară artificială, potrivit art. 492 Cod civil, urmând ulterior a putea întocmi formele de publicitate imobiliară.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanții și au investit inițial Judecătoria Ploiești cu o cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra etajului la imobilul edificat la construcția situată în P,-, jud. P, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod pr. civ. și art. 492 Cod civil.
La baza demersului judiciar al reclamanților a stat susținerea acestora potrivit cu care după dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil au edificat la acesta, în regim propriu și fără autorizație de construire un etaj, însă în prezent nu pot efectua lucrarea de cadastru pentru construcție dat fiind că pentru partea nou construită nu au acte de proprietate, iar Primăria Municipiului P le-a comunicat că autorizația de construire nu se poate elibera retroactiv.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6883/10.08.1981 de Fostul notariat de Stat Județean P recurenții din litigiul pendinte au devenit proprietarii unei construcții situată în P,-, jud. P, formată din patru camere de locuit, două holuri, bucătărie, baie, magazie și terasă cu suprafață construită de 223,10 mp și având pivniță în suprafață de 44,80 mp.
În ceea ce privește terenul aferent construcției și care la data vânzării cumpărării a trecut în proprietatea statului, prin Ordin al Prefectului, în aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 18/1991 s-a constituit dreptul de proprietate pe numele recurentului reclamant cu privire la acesta.
Pe de altă parte, în intervalul 1990 -1992 recurenții au edificat la imobilul construcție un etaj identificat potrivit raportului de expertiză.
Pentru acesta recurenții au invocat principiile accesiunii imobiliare.
După cum se știe, în concepția Codului civil român lucru principal este terenul, iar prin accesiune proprietarul terenului devine și proprietar la construcției -supreficies cedit.
Față de acest principiu de drept și față de materialul probator administrat în cauză în mod legal a apreciat prima instanță că soluția la acțiunea reclamanților este una de admitere, cu consecința constatării dreptului de proprietate al acestora asupra etajului mansardat al clădirii ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
În ceea ce privește reținerea de către instanța de apel ca argument în fundamentarea soluției de admitere a căii de atac promovată de pârâtul Municipiul P prin primar în sensul că acțiunea în constatare, astfel cum este definită de art. 111 Cod pr. civ. poate fi utilizată de proprietarul unui imobil numai în ipoteza în care dreptul de proprietate asupra bunului ce se află în posesia sa este contestat, după cum se știe, acțiunile în constatare, numite și acțiuni în recunoaștere sau confirmare de drepturi sunt acelea prin care reclamantul solicită să se constate numai existența unui drept al său sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa.
Tocmai de aceea acțiunile în constatare, cât și hotărârile pronunțate în urma unor astfel de proceduri prezintă anumite particularități, printre care și caracterul subsidiar al acestora în sensul că respectiva cale nu este deschisă atâta timp cât se poate cere realizarea dreptului.
Ori, contestarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra etajului construcției ar fi închis acestora tocmai posibilitatea formulării unei acțiuni în constatare, instanța de apel reținând în mod nelegal împrejurarea că o astfel de cerere este admisibilă numai în situația contestării dreptului.
În ceea ce privește argumentarea instanței de apel în sensul că sunt eludate prevederile imperative ale Legii nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, nu numai că incidența acestui act normativ este discutabilă față de momentul edificării etajului, dar legea specială prevede în caz de nerespectare a dispozițiilor acesteia sancțiuni de ordin contravențional care însă pot fi aplicate numai în cazul constatării contravenției într-un anumit termen defipt de reglementarea legală.
Nici un text din Legea nr. 50/1991 nu prevede însă, că în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile acesteia nu poate opera accesiunea imobiliară artificială, astfel încât raționamentul juridic al instanței de apel nu își găsește fundament în dispozițiile în vigoare.
De altfel, în realitate apelantul Municipiul P prin primar transformă propria pasivitate de care a dat dovadă în argument de susținere a căii de atac promovată.
Pentru toate motivele arătate, apreciind criticile recurenților ca fondate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 3 Cod pr. civ. urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot decizia tribunalului și pe fond va menține sentința judecătoriei.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată către recurenți reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și domiciliați în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr.57 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P prin primar și în consecință:
Modifică în tot Decizia civilă nr. 57 din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Prahova - Secția civilă și pe fond menține Sentința civilă nr. 8164 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimatul-pârât la 1226,5 lei cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
GREFIER,
Red.
2ex./09.06.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
