Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.474
Ședința publică din data de 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier --
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul D - prin mandatar domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 106 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în T, str. - -. 7,.A,.3,.11 Județul D, domiciliată în T,.6 PP,.A,.5,.27, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/21.05.2009, timbru judiciar de 0,50 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin procurator, lipsind intimații pârâți și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: s-a învederat că prin serviciul registratură, s-a depus o cerere din partea intimaților pârâți, cerere înregistrată sub nr. 10602/25.05.2009, prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Procurator având cuvântul pentru recurentul reclamant, față de cererea formulată de intimații pârâți, arată că se opune la amânarea cauzei, că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând cuvântul în fond.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de către intimații pârâți, întrucât au fost citați conform dispozițiilor art. 1141Cod procedură civilă, având timp suficient să-și angajeze apărător.
Curtea din oficiu invocă excepția de nulitate a recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.
Procurator având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită respingerea excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub numărul -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele și solicitând să se constate că este proprietarul terenului în suprafață de 5601 mp situat în intravilanul localității, comuna, punctul,Căminul casei", având ca vecinătăți: la nord -Consiliul local - lui, la est -DN 72A, la sud - Consiliul local -drum și la vest -.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu sunt moștenitorii legali, în calitate de fiu și fiică, ai numiților și decedați la 16.12.1988 și respectiv la data de 14.02.1989; că în cursul anului 2006 a deceda având ca moștenitori legali pe cele două pârâte, în calitate de fiice; că în anul 1969, înainte de a se căsători cu, părinții săi i-au dăruit printr-un înscris intitulat, de zestre" mai multe bunuri mobile și imobile printre care și un petic de pământ în suprafață de 22 prăjini (44 arii) - căminul de casă, teren pe care, încă din anul 1964, reclamantul construise o casă cu trei camere; că, de la data finalizării construcției și până la momentul de față, el a stăpânit neîntrerupt terenul aferent construcției care, de altfel, este împrejmuit în totalitate; că, în anul 2004, realizând prin intermediul inginerului, planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, a constatat că terenul amintit mai sus este în suprafață de 5601 mp; că în toată această perioadă de timp a avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra terenului menționat anterior, sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 ani.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1890 cod civil.
Au fost depus la dosar planul de amplasament și înscrisul intitulat, de zestre" invocate în cuprinsul acțiunii introductive.
Pârâtele au formulat întâmpinare -fila 19- solicitând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. S-a invocat excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii motivat de faptul că terenul indicat în acțiune i-a revenit prin sentința civilă 4525/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, sentință definitivă și irevocabilă; s-a mai arătat în motivarea excepției că prin această sentință reclamantului i-a revenit trupul de teren de 5109 mp din punctul lui I sau Căminul casei, cum este identificat în prezenta acțiune.
Pârâtele au depus la dosar în copie raportul de expertiză întocmit în dosarul 5982/2006, sentința pronunțată în acest dosar și decizia prin care s-a soluționat recursul împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovița prin care a fost respins apelul împotriva acestei sentințe.
La termenul din 18.02.2008 s-a dispus atașarea dosarului 5982/2005 și a fost prorogată punerea în discuție a excepției lipsei de interes a reclamantei dar și discutarea probatoriului.
Reclamantul a mai depus o cerere intitulată,cerere completatoare" -fila 91- în care a solicitat anularea parțială a hotărârii de partaj, respectiv a sentinței civile 4525/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște pentru suprafața de 5601 mp situat în intravilanul localității, comuna, județul D, în punctul,Căminul casei".
În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că prin această sentință civilă instanța de fond a reținut în mod greșit la masa de partaj și această suprafață de teren, întrucât a fost indusă în eroare de către pârâte prin prezentarea unui testament autentificat sub nr. 485/1973 și au solicitat introducerea la masa de partaj a tuturor bunurilor care erau enunțate în acest testament.Se arată că testamentul a fost invocat de către autorii pârâtelor prin dol și nu reprezintă voința defuncților și și, mai mult, bunurile enumerate în acest testament nu fac parte în totalitate din averea defuncților rămasă la momentul decesului.
În data de 31.03.2008, soția reclamantului a depus o cerere scrisă -fila 52 - în legătură cu care instanța a solicitat efectuarea unor precizări, potrivit încheierii de ședință din 26.05.2007 -filele 146 - 148. Conform aceleiași încheieri de ședință, instanța a solicitat reclamantului, prin reprezentanți, să solicite a se efectua precizări și în legătură cu cererea olografă aflată la filele 93-95 în dosar.
Reclamantul a depus la dosar precizare a cererii de chemare în judecată -filele 162-163- arătând că obiectul acțiunii de față îl constituie: 1. anularea parțială a hotărârii de partaj - sentința civilă 4525/2006 pentru suprafața de teren de 5601 mp situată în intravilanul localității și pe cale de consecință refacerea loturilor ce urmează a fi atribuite moștenitorilor, întrucât este o hotărâre judecătorească pronunțată prin inducerea în eroare a instanței de către pârâte asupra masei partajabile și prin prezentarea unor acte de proprietate obținute prin dol (sentința civilă 4087/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște ) care au condus la micșorarea masei succesorale. 2. constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului de 5601 menționat mai sus.
Reclamantul a motivat capătul notat cu cifra 1, conform celor de mai sus, arătând că, deși în codul civil nu există o reglementare specială în ceea ce privește posibilitatea anulării unei hotărâri judecătorești de partaj succesoral pentru eroare, practica judecătorească și doctrina s-au pronunțat în mod constant în sensul admiterii unei astfel de cereri în condițiile în care instanța învestită cu soluționarea fondului a reținut în mod greșit la masa de partaj anumite bunuri care nu aparțin defunctului sau a fost indusă în eroare cu privire la întinderea masei succesorale.
Se arată în continuarea motivării acestui capăt de cerere că intimatele au obținut în mod doloziv un titlu de proprietate (sentința civilă 4087/2006) pentru o suprafață de teren de 3000 mp care se învecinează cu terenul ce a făcut parte din masa partajabilă a defuncților și, în condițiile în care acestea cumpăraseră printr-un înscris sub semnătură privată doar 2000 mp. Se mai arată că intimatele nu puteau obține titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 3000 mp în condițiile în care vânzătorul dobândise proprietatea prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1980/1946, doar asupra a 2800 mp din care a vândut suprafața de 400 mp prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 121/1961 de către fostul notariat de Stat al județului D, suprafața de 344 mp prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2807/1974 de Notariatul de Stat al județului D iar o suprafață de teren de 59 mp a făcut obiectul unui schimb de terenuri cu soții și.
Se mai arată că reclamantele au obținut un titlu de proprietate -sentința civilă 4087/2006 - prin inducerea în eroare a instanței care a inclus în această hotărâre și terenurile ce fuseseră vândute în mod valabil de către, astfel încât acestea au ajuns să dețină acte de proprietate inclusiv asupra unor suprafețe de teren ce fac parte din masa succesorală.
Instanța a apreciat că reclamantul nu s-a conformat în totalitate solicitărilor instanței, astfel încât, prin încheierea de ședință din 9.07.2008 - filele 165 - 167- instanța a dispus disjungerea acestora și formarea unui dosar separat având aceleași părți și obiectul,desființare tranzacție" ( fila 52) și,obiect nestabilit -alte cereri".
Prin aceeași încheiere de ședință s-a stabilit că în dosarul - vor rămâne doar acțiunea inițială -filele 5-7 - având ca obiect,acțiunea în constatarea uzucapiunii" și cererea completatoare astfel cum a fost precizată la acel termen având ca obiect, anularea parțială a hotărârii de partaj" (fila 91), cu aceleași părț
Pârâtele au invocat excepția tardivității formulării cererii completatoare de la fila 91, excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii de la fila 91, excepția lipsei de interes în formularea acțiunii introductive și excepția inadmisibilității formulării cererii de la fila 91 astfel cum a fost precizată.
La termenul din 17.09.2008, instanța de fond a stabilit ordinea soluționării acestor excepții, a respins motivat excepția tardivității formulării cererii de la fila 91 astfel cum a fost precizată și a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității formulării cererii de la fila 91 astfel cum a fost precizată și disjungerii acțiunii introductive având ca obiect constatare uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 3896/17.09.2009 a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anulare parțială a sentinței civile nr. 4525/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, respingând ca inadmisibilă această acțiune și a dispus disjungerea acțiunii introductive având ca obiect constatare uzucapiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat anularea parțială a unei hotărâri judecătorești pronunțată în dosarul 5982/2005 al Judecătoriei Târgoviște prin care s-a dispus partajarea averii succesorale a autorului său și al autoarei pârâtelor, motivat de faptul că este o hotărâre judecătorească pronunțată prin inducerea în eroare a instanței de către pârâte asupra masei partajabile și prin prezentarea unor acte de proprietate obținute prin dol (sentința civilă 4087/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște ) care au condus la micșorarea masei succesorale; că reclamantul, asistat juridic, nu a indicat temeiul de drept al cererii sale însă a arătat în mod expres că,deși în codul civil nu există o reglementare specială în ceea ce privește posibilitatea anulării unei hotărâri judecătorești de partaj succesoral pentru eroare, practica judecătorească și doctrina s-au pronunțat în mod constant în sensul admiterii unei astfel de cereri în condițiile în care instanța învestită cu soluționarea fondului a reținut în mod greșit la masa de partaj anumite bunuri care nu aparțin defunctului sau a fost indusă în eroare cu privire la întinderea masei succesorale"; că nu există nici o dispoziție legală -cu excepția celor referitoare la recursul în interesul legii - care să prevadă că practica judiciară este izvor de drept; că invocarea unei asemenea practici nu obligă instanța în nici un fel, aceasta putând cel mult, dacă argumentele prezentate în motivarea respectivelor hotărâri judecătorești sunt convingătoare, să le preia, fără pretenția că acestea sunt izvor de drept; că aceeași este și situația doctrinei; că, în speță însă, reclamantul nu a prezentat asemenea practică ori doctrină; că în Codul civil problema succesiunilor este tratată în Titlul,Despre succesiuni" al Cărții a treia și că Secțiunea,Despre desființarea sau resciziunea împărțelii" conține la articolul 790 dispoziție referitoare la desființarea împărțelii potrivit căreia,(1). pot fi desființate pentru violență sau dol. (2)Pentru o simplă omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strică împărțeala; se face numai un supliment de împărțeală pentru obiectul omis."; că, deși textul de lege citat mai sus nu face distincție între împărțeala prin bună învoială și împărțeala prin hotărârea instanței, totuși nu se referă la această ultimă categorie; că nici nu se poate imagina vreo situație în care asupra instanței să se fi exercitat violență atunci când a pronunțat hotărârea de împărțeală, pentru a se putea pune problema aplicării acestui text de lege în caz de violență; că atâta vreme cât, în textul de lege citat mai sus, cele două cauze de viciere a consimțământului -dolul și violența - sunt tratate în același mod, nefăcându-se vreo distincție între efectul dolului și cel al violenței, nu se poate aprecia că invocarea dolului privește atât împărțeala prin bună învoială cât și cea prin hotărâre judecătorească (alta decât cea de expedient, cu privire la care rezolvarea problemei trebuie nuanțată, fără însă a se trage obligatoriu altă concluzie decât cea referitoare la hotărârile judecătorești, altele decât cele de expedient) iar invocarea violenței privește doar împărțeala prin bună învoială, nu și cea prin hotărâre judecătorească; că intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa astfel doar desființarea împărțelilor făcute prin bună învoială nu și cele prin care instanța, în afara voinței părților și întemeindu-se pe dispozițiile legale, a pronunțat hotărâre; că desființarea unei hotărâri judecătorești de tipul ultimei la care s-a făcut referire imediat anterior nu poate avea loc în afara cadrului creat de dispozițiile legale referitoare la căile de atac; că, interpretând istoric dispozițiile Codului civil din Capitolul VI,Despre împărțire și raporturi", în special din Secțiunea I intitulată,Despre împărțirea succesiunii" constată că în anul 1943 intrat în vigoare Legea nr. 603/1943, pentru simplificarea procedurii împărțelilor judiciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943; că, așa cum rezultă din articolul 1 al acestei legi, aceasta se referă la,introducerea și rezolvarea cererilor pentru încetarea oricărei stări de indiviziune"; că, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000, s-a abrogat Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărțelilor judiciare, începând a se aplica dispozițiile art. 673^1-673^14 din Codul d e procedura civila astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000; că, urmare a tuturor acestor modificări, dispozițiile legale referitoare la modul în care instanța procedează în soluționarea unei cereri de împărțeală, au fost înlocuite de aceste din urmă dispoziții din codul d e procedură civilă; că niciuna din aceste dispoziții nu se referă la posibilitatea desființării hotărârii judecătorești pentru violență sau dol; că din interpretarea coroborată a acestor dispoziții rezultă că instanța sesizată cu cererea de împărțeală pronunță o hotărâre judecătorească și că aceasta este supusă căilor de atac prevăzute de lege, respectiv apelului, recursului, revizuirii, contestației în anulare și că părțile dintr-un dosar de partaj sunt obligate să utilizeze căile de atac prevăzute de lege atunci când constată că instanța de fond a introdus în mod greșit la masa de partaj anumite bunuri; că, după rămânerea irevocabilă a unei asemenea hotărâri judecătorești, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, conform art. 1200 punctul 4 cod civil potrivit căruia,Sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum: puterea ce legea acordă autorităț ii lucrului judecat."; că în conformitate cu art. 1201 Cod civil,Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate" iar potrivit art. 1202 cod civil, (1) Prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. (2) Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama in judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința mărturisirii ce ar face o parte în judecată."; că, dacă hotărârea judecătorească nu este definitivă ori irevocabilă, atunci o inducere în eroare a instanței,de către pârâte asupra masei partajabile și prin prezentarea unor acte de proprietate obținute prin dol (sentința civilă 4087/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște ) - aici instanța remarcă faptul că nu s-a făcut dovada că s-a făcut o asemenea constatare, a obținerii sentinței civile 4087/2006 prin dol - care au condus la micșorarea masei succesorale, așa cum se invocă în speță) ar fi putut fi invocată pe calea apelului, respectiv a recursului; că, după acest moment, ar putea fi invocate dispozițiile art. 322 punctul 5 codul d e procedură civilă potrivit cărora,Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere"; că în afara cadrului amintit mai sus, invocarea unor asemenea aspecte este inadmisibilă, eventuale erori de judecată ori ascunderea existenței unor înscrisuri neputând fi invocate în afara acestui cadru.
În ceea ce privește acțiunea introductivă, instanța de fond a reținut că se impune disjungerea acesteia și suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului ce are ca obiect anularea parțială a sentinței civile nr.4525/2006, apreciind că atâta vreme cât motivarea interesului în promovarea acțiunii introductive s-a făcut prin raportare la promovarea acțiunii de anulare parțială a hotărârii de partaj, respectiv a sentinței civile 4525/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare arătând că primul capăt de cerere având ca obiect "constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii" a fost disjuns fără a fi judecat de instanța de fond și fără a fi pus în dezbaterea părților; că nu s-au administrat probe în dovedirea acestui capăt de cerere; că motivarea instanței cu privire la soluția pronunțată pentru acest capăt de cerere este nelegală; că cele două capete de cerere sunt independente, de sine-stătătoare și necesită o singură soluționare printr-o hotărâre unică și că instanța de fond nu putea să suspende acest capăt de cerere decât după ce primea noul dosar disjuns.
La termenul din data de 16.02.2009, tribunalul a recalificat în apel calea de atac exercitată de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3896/17.09.2008 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. -, având în vedere dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă și faptul că prin hotărârea atacată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a unei sentințe civile pentru dol și violență iar acțiunea în anulare a unei sentințe civile nu se află printre acțiunile și cererile în care, potrivit art. 2821Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate nu sunt supuse apelului, ci doar recursului.
Prin decizia civilă nr. 106 din 23 martie 2009 tribunalul respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, având mandatar pe.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a reținut că cererea de anulare a sentinței civile nr. 4525/30.11.2006 pronunțată în dosarul nr. 5982/2005 al Judecătoriei Târgoviște (a se vedea filele 91, 162-133) este inadmisibilă întrucât reținerea eronată a unor bunuri la masa de partaj nu poate fi invocată decât în căile de atac, ordinare sau extraordinare, fiind inadmisibilă constatarea unor eventuale astfel de nereguli pe calea unei acțiuni de drept comun în anulare, singurele mijloace procedurale prin care se poate cere și obține anularea sau reformarea unei hotărâri judecătorești fiind căile de atac.
De altfel, criticile apelantului reclamant privesc numai soluția de disjungere a capătului de cerere referitor la "constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii" iar aceste critici nu sunt fondate întrucât, după cum a observat și apelantul, acest capăt de cerere are caracter principal, având o existență de sine - stătătoare în raport de capătul de cerere soluționat prin hotărârea atacată având ca obiect anularea parțială a unei sentințe și fiind supus doar recursului, nu apelului și recursului, ca acest ultim capăt de cerere.
Susținerea apelantului reclamant referitoare la suspendarea soluționării capătului de cerere referitor la "constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii" care nu poate fi făcută decât după înregistrarea noului dosar având acest obiect, deși fondată, nu poate face obiectul analizei în cadrul acestei căi de atac, câtă vreme prin hotărârea apelată nu s-a dispus suspendarea judecății acestui capăt de cerere ci doar disjungerea lui și formarea unui nou dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, prin mandatar pe, susținând că la data de 16.02.2009 a fost prezent în instanță până s-a terminat ședința, când au plecat toți judecătorii, și a rămas să fie judecat de către grefiera de ședință cu avocata părților adverse.
În continuare, recurentul reclamant face mai multe afirmații cu privire la o serie de aspecte familiale, și apoi cu privire la o serie de dosare aflate pe rolul instanței de judecată, dosare în care se consideră că a fost nedreptățit.
Deși în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă recurentul - reclamant, în cuprinsul motivelor de recurs trebuia să arate care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei pronunțată în apel acesta nu a indicat nici un motiv.
Dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate, presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece recursul nefiind o cale de atac devolutivă, recurentul trebuia să-și exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.
Pentru a duce la casarea sau modificarea hotărârii recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor aspecte formale, ele trebuie încadrate în textul de mai sus citat, iar în lipsa elementelor menționate în text, cererea de recurs va fi anulată.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 302 lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Cum în cauza de față recursul reclamantului, așa cum am arătat anterior nu cuprinde nici un motiv de nelegalitate al deciziei recurate, Curtea va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de nulitate a recursului invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul D - prin mandatar domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 106 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în T, str. - -. 7,.A,.3,.11 Județul D, domiciliată în T,.6 PP,.A,.5,.27, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 mai 2009.
Președinte, Judecători,
C,
Grefier,
Red.CP
Tehnored.CN
2 expl./02.06.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
a;
Operator de date cu character personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
