Acordare daune interese (art 580 ind.3 alin.2 cpc). Decizia 154/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 154
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de,Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 800 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,având ca obiect daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procuror pentru apelantul - intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași,intimatul - apelant asistat de avocat și consilier juridic pentru intimatul - apelant Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Procuror pentru apelantul - intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași având cuvântul,solicită atașarea dosarului penal,având în vedere că în prezentul dosar se află atașată doar sentința penală pronunțată în acel dosar penal. Se obligă să identifice și să indice numărul acelui dosar penal.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași susține că temeiul de drept al acțiunii reclamantului sunt dispozițiile art. 998,999 Cod civil,acțiunea fiind motivată pe superficialitatea și lipsa de diligență a reprezentantului Parchetului în ceea ce privește întocmirea rechizitoriului și încălcarea termenului rezonabil de soluționare a dosarului penal.
Arată că acțiunea a fost admisă de instanța de fond în limita sumei de 25.000 lei,raportat la consecințele produse ca urmare punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată.
Procuror consideră că se impune atașarea dosarului penal pentru a putea verifica motivele invocate de apelantul și reținute de instanța de fond,referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași susține că apelantul a invocat în susținerea acțiunii și dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 în care se prevede că " Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare ",însă reglementarea legală ce stabilește în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajată aceasta răspundere este art. 504 Cod procedură penală,iar răspunderea legală a statului este determinată de dovedirea relei credințe,a neglijenței grave sau eroarea procurorului.
Avocat pentru intimatul - apelant opinează că nu este utilă atașarea dosarului penal,având în vedere că la dosarul cauzei s-au atașat sentința și decizia pronunțate în acel dosar și s-au depus copii ale rechizitoriului. Se opune atașării dosarului penal.
Consilier juridic pentru intimatul - apelant Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I nu se opune cererii privind atașarea dosarului penal.
Procuror pentru apelantul - intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași susține că procesul penal este compus din două faze,respectiv urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
Dacă instanța de fond a admis acțiunea în limita sumei de 25.000 lei,raportat la consecințele produse ca urmare punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată,apreciază că se impune analizarea acestora,având în vedere că există un dubiu pentru care în urma cercetării judecătorești s-a dispus achitarea.
Instanța respinge cererea reprezentantului apelantului - intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași privind atașarea dosarului penal,urmând ca în cazul în care se va impune să fie atașat în pronunțare.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Procuror pentru apelantul - intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași având cuvântul,solicită admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și a apelului formulat de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și respingerea apelului formulat de.
Reprezentantul apelantului-intimat susține că prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat obligarea Statului Român,prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 150.000 Euro despăgubiri morale produse ca urmare a traumei psihice suferite prin punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea sa în judecată,invocând superficialitatea de care a dat dovadă procurorul care a efectuat urmărirea penală și procurorul ierarhic superior. În drept,reclamantul a invocat dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil.
Al doilea motiv invocat în susținerea acțiunii sale se referă la depășirea termenului rezonabil de soluționare al dosarului penal,apreciind că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Reclamantul a invocat ca temei de drept și dispozițiile art. 96 din legea nr. 303/2004.
Instanța de fond a admis acțiunea în limita sumei de 25.000 lei și doar raportat la consecințele produse ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată,reținând însă în considerentele sentinței dispozițiile art. 504 Cod procedură penală.
Procuror apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 504 Cod procedură penală,întrucât art. 504 Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prevede că persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite,ori în speță reclamantul a fost achitat încă de la instanța de fond,constatându-se că există dubiu în legătură nu doar cu vinovăția inculpatului,ci chiar cu însăși existența faptei reținute în sarcina sa,dubiu care a profitat inculpatului.
Se invocă în susținerea acțiunii o sentință pronunțată de Tribunalul Iași într-o cauză ce o privește pe,însă în acea cauză fusese condamnată și ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Procuror apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 504 Cod procedură penală,întrucât reclamantul nu a fost condamnat,fiind achitat încă de la judecata în fond a cauzei.
În ceea privește motivul referitor la termenul rezonabil de soluționare a cauzei,reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași susține că procurorul a efectuat cercetarea penală în termen de șase luni. În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați martori,s-a făcut plângere împotriva depozițiilor martorilor pentru mărturie mincinoasă și acea cauză a parcurs toate căile de atac. Apreciază că instanța trebuie să aibă în vedere și aceste aspecte,nefiind o culpă a cuiva că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cauzei.
Solicită respingerea apelului formulat de.
Avocat pentru apelantul - intimat având cuvântul,solicită admiterea apelului formulat de și respingerea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Apărătorul arată că așa cum rezultă și din conținutul motivelor de apel formulate,sunt două critici aduse sentinței pronunțată de instanța de fond.
Prima critică se referă la faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra solicitării reclamantului de a se constata că s-a adus atingere dreptului la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei sale.
Astfel,în mod corect Tribunalul Iași reține cauzarea unui prejudiciu de ordin moral ca rezultat al atingerii aduse unor drepturi fundamentale,însă nu procedează la analiza cauzei și din perspectiva invocată,respectiv cea a încălcării dreptului la soluționarea unei cauze penale într-un termen rezonabil.
Apărătorul susține că prin durata excesivă de soluționare a cauzei sale i s-a încălcat reclamantului dreptul său consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond,în sensul de a se constata că i s-a încălcat reclamantului dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și totodată modificarea sentinței instanței de fond cu consecința majorării daunelor.
Avocat susține că cel de-al doilea motiv de apel se referă la cuantumul despăgubirilor acordate de Tribunalul Iași.
Apărătorul arată că este adevărat că cererea de acordare a unor daune morale pentru repararea prejudiciului de ordin moral este o cerere care lasă la aprecierea judecătorului cuantumul bănesc ce urmează a se acorda,însă această apreciere trebuie făcută în lumina unor criterii orientative,respectiv importanța valorii lezate,personalitatea individului,urmările asupra situației sociale etc.
La interpelarea instanței,avocat susține că la data depunerii plângerii reclamantul avea o vechime în magistratură de cinci ani și
La interpelarea instanței,avocat susține că din totalul sumei solicitate 2/3 ar constitui daune morale pentru atingerea adusă onoarei,demnității și reputației profesionale și 1/3 din sumă reprezintă daune pentru încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel referitor la cuantumul despăgubirilor,avocat apreciază că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă atingerea adusă unor valori ce definesc personalitatea umană în ansamblul ei,prejudiciul putând fi reparat prin acordarea daunelor.
Solicită admiterea apelului,modificarea sentinței instanței de fond,fără cheltuieli de judecată.
La interpelarea instanței,avocat susține că prin cererea de chemare în judecată a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 998 Cod civil,art. 52 alineat 3 din Constituție și art. 96 din Legea nr. 303/2004. Precizează că nu a solicitat daune morale în temeiul art. 504 Cod procedură penală.
Solicită a se constata că din toate textele de lege menționate rezultă că Statul trebuie să răspundă pentru erorile judiciare. Solicită a se aprecia că ceea ce s-a întâmplat cu reclamantul constituie o eroare judiciară,prin superficialitatea de care a dat dovadă magistratul care a efectuat urmărirea penală în cauză și prin faptul că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a reclamantului.
Consilier juridic pentru apelantul - intimat Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I având cuvântul,solicită admiterea apelului formulat de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și a se constata că în cauză nu este vorba despre o eroare judiciară și față de temeiul de drept invocat în susținerea cererii de chemare în judecată,respectiv art. 998,999 cod civil Statul Român nu poate fi chemat în judecată.
Consilier juridic solicită de asemenea admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și respingerea apelului formulat de,având în vedere că acțiunea formulată de este neîntemeiată,iar daunele stabilite de instanța de fond nu sunt justificate.
Față de temeiul de drept invocat de reclamantul,avocat solicită a se verifica și timbrajul.
Avocat pentru apelantul susține că în conținutul motivelor de apel a invocat dispozițiile art. 998 Cod civil coroborate cu dispozițiile art. 504 Cod procedură penală. Precizează că reclamantul are în vedere și dispozițiile art. 504 Cod procedură penală.
Procuror susține că se invocă dispozițiile art. 504 Cod procedură penală,însă se motivează pe dispozițiile art. 998 Cod civil,mai ales pe motivul referitor la încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă 800 din 11.05.2009 a Tribunalului Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin I să plătească reclamantului suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât se reține că este neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 52 al. 3 din Constituție coroborat cu art. 96 Legea 303/2004 Statul răspunde patrimonial pentru erori judiciare.
În speță, cum obiectul acțiunii reclamantului îl constituie acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale pentru prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară săvârșită în procesul penal, statul are calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale, motivat de faptul că a fost victima unei erori judiciare prin trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, astfel că pe durata cercetărilor penale și a judecării cauzei până la achitarea lui (22.07.2003 -19.04.2007) a suferit o gravă traumă psihică, fiindu-i atinse sănătatea, cinstea, demnitatea și onoarea sa, încălcându-i-se totodată și o serie de alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum și dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
În speță, se reține din probatoriul administrat, că punerea în mișcare a acțiunii penale și procedurile judiciare în fața instanțelor penale sunt susceptibile să producă suferințe pe plan moral, social și profesional de natură să lezeze demnitatea și onoarea reclamantului, motiv pentru care se constată că acesta a suferit un prejudiciu moral.
Prin soluționarea cauzei penale pe o perioadă de aproximativ 4 ani reclamantului i s-a adus atingere reputației sale, iar traumele fizice și psihice provocate de această împrejurare trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri.
La stabilirea cuantumului acestor daune, instanța are în vedere impactul psihic suferit de reclamant și familia sa, consecințe negative avute în plan social și intensitatea cu care au fost percepute precum și importanța și măsura în care au fost lezate valorile morale.
Probele administrate în cauză nu sunt însă de natură a conduce la o evaluare atât de mare a prejudiciului suferit de reclamant iar acordarea unei sume mari, nejustificată în raport de paguba reală, ar fi nelegală, întrucât instituția răspunderii civile delictuale nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără justă cauză.
Față de cele reținute, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 25.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra unui aspect invocat și anume atingerea dreptului de a i se soluționa într-un termen rezonabil cauza penală, drept consacrat de disp. art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și asupra cuantumului despăgubirilor acordate care este insuficient sub raportul importanței valorilor lezate, a drepturilor libertăților fundamentale ale omului ce au fost încălcate față de persoana sa, prejudiciu suferit ca victimă a erorii judiciare săvârșite împotriva sa fiind unul major.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de sub aspectul respingerii greșite a excepției invocate precum și a obligării sale la plata de daune morale în sumă de 25.000 lei, nefiind nici un moment autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, disp. art. 998-999 Cod civil pe care și-a întemeiat acțiunea reclamantul nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erori judiciare, răspunderea acestuia fiind limitată doar la prejudiciile cauzate de erori judiciare conform art. 504 Cod procedură penală raportat la art. 52 din Constituția României, situație în care nu se încadrează reclamantul din cauza de față și în consecință se impune a se constata că acțiunea de față a fost formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece reclamantul a invocat ca temei legal disp. art. 998 -999 Cod civil situație în care acțiunea acestuia este neîntemeiată, și chiar din perspectiva disp. art. 504 Cod procedură penală invocată pe parcursul procesului, nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erori judiciare, care să determine acordarea de daune morale reclamantului.
Apelurile de față sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru repararea daunelor morale.
Arată reclamantul că prin sentința penală 226 din 6.04.2006 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia penală 2087 din 19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal.
Mai arată reclamantul că plângerea penală a fost formulată de la data de 22.07.2003 și a fost trimis în judecată la data de 6.02.2004 iar hotărârea prin care s-a dispus achitarea sa a rămas definitivă la data de 19.04.2007 și că în toată această perioadă a fost supus procedurilor privind urmărirea penală și cercetare judecătorească, audieri, confruntări, interogării.
Consecințele situației descrise anterior au fost deosebit de grave în ceea ce privește persoana sa iar prejudiciul moral suferit poate fi compensat prin acordarea de despăgubiri pentru daune morale cuantificate prin suma solicitată.
Articolul 52 al. 3 din Constituție stabilește răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, indiferent de modul cum s-au produs, fără ca textul să privească doar prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale la care se referă în mod expres art. 2 al. 1 lit. "h" Cod procedură civilă.
Obligația statului de repararea pagubei în cazul condamnării sau luării unei măsuri preventive pe nedrept indiferent de temeiul achitării și al infracțiunii pentru care a intervenit achitarea -decurge din raporturile de drept public și își au drept cauză eroarea juridică.
Răspunderea revine statului în temeiul art. 504 și urm. din Codul d e procedură penală iar nu persoanei fizice sau juridice care a sesizat organele penale pentru infracțiunea pretins comisă, deoarece factorul cauzator al prejudiciului este eroarea juridică.
Răspunderea statului este o răspundere directă limitată însă, doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Scopul art. 504 Cod procedură penală este acela de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale și de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept cât și prin nelegala privare sau restrângere de libertate din cursul procesului penal, după caz.
În speță, trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev și ped. de art. 257 Cod penal nu s-a finalizat printr-o condamnare definitivă, acesta fiind achitat prin sentința penală 226 din 6.04.2006 a Tribunalului Iași, hotărâre confirmată ulterior și în căile de atac, respectiv prin decizia penală 257 din 17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI și decizia penală 2087 din 19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare susținerile apelantului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la faptul că în mod greșit s-a reținut că are calitate procesuală pasivă în cauza de față este nefondată și nu va fi primită de instanța de fond pronunțându-se în mod corect și legal asupra excepției.
În ceea ce privește susținerea apelantului Statul Român că pretențiile reclamantului se întemeiază doar pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil și, nu pe disp. art. 504 Cod procedură civilă și această susținere este nefondată și nu va fi primită, având în vedere considerentele ce au fost deja expuse.
Ca atare apelul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor fiind nefondat urmează a fi respins.
În ceea ce privește apelul formulat de reclamantul și acesta este nefondat și va fi respins ca atare.
Este adevărat că daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valorile care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral nepatrimonial, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Pentru ca instanța să poată aplica însă aceste criterii este necesar ca și cel ce pretinde daune morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile procesuale nepatrimoniale ocrotite de Constituție i-au fost afectate și pe cale de consecință să poată produce o evaluare acestora.
În speță, reclamantul a solicitat inițial suma de 150.000 Euro iar ulterior la 21.01.2008 cuantificând pretenția sa doar la suma de 150.000 lei considerând că procedurile judiciare s-au derulat cu depășirea termenului rezonabil de soluționare, respectiv 4 ani, precum și pentru suferințele ce i-au fost provocate în toată această perioadă, pe plan moral, fizic, social și profesional.
Cu probele administrate în cauză, respectiv copiile hotărârii judecătorești penale, a articolelor apărute în ziarele locale, ale memoriilor adresate de reclamant diferitelor organisme, prin raportare și la jurisprudența CEDO în materie, Curtea constată că în mod corect și legal instanța de fond a apreciat că despăgubirile morale ce se pot acorda reclamantului sunt în limita sumei de 25.000 lei pentru acoperirea prejudiciului suferit, încât sub acest aspect motivul de apel invocat de reclamant este nefondat.
Nici susținerea apelantului cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra depășirii termenului rezonabil în care s-au desfășurat procedurile judiciare nu este fondată și nu va fi reținută întrucât și acest aspect a fost avut în vedere la cuantificarea despăgubirilor morale ce i-au fost acordate,încât și sub acest aspect apelul formulat de este nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și acesta apare ca nefondat pentru aceleași considerente care au fost deja expuse.
Mai mult, reglementarea legală care îndrituiește victima unei erori judiciare să solicite despăgubiri în afara prevederilor art. 504 Cod procedură penală aceasta poate invoca alături și prevederile art. 998-999 Cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală și care au în vedere repararea prejudiciului fără a face vreo deosebire după natura lui.
Cum apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași nu a produs nici un argument care să afirme criticile aduse și să conducă la concluzia potrivit căreia reclamantul nu ar fi fost victima unei erori judiciare situație în care statul nu are a răspunde, motivele de apel invocate sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
Pentru toate aceste considerente ce au fost expuse pe larg în raport de toate motivele de apel invocate de cei trei apelanți, și, care nu sunt fondate și nu au fost primite și reținute, în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelurile formulate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de I, de și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 800 din 11.05.2009 a Tribunalului Iași pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 800 din 11.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
