Acordare de compensatii financiare victimelor unor infractiuni(l211/2004). Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293/R/2009
Ședința publică din 22 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 207 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj - procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită în probațiune acvirarea dosarului execuțional pentru a se verifica motivele pentru care nu s-au putut pune în executare creanțele.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune, apreciind că nu se impune acvirarea dosarului execuțional.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.205 din 26.02.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, s-a admis excepția tardivității și, în consecință, s-a respins cererea de compensație financiară formulată de către petenta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, în cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei numai dacă aceasta a formulat cerere în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în situațiile prevăzute la art. 10 alin 1 lit. d) și e) din Codul d e procedură penală și a acordat despăgubiri civile ori a pronunțat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul d e procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) și1) Cod procedură penală.
În speță, sentința penală nr. 94 din 22.02.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a rămas definitivă la data de 19. 10.2007, conform deciziei nr. 4878 din 19.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cererea petentei pentru acordarea compensației financiare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 04.02.2009, cu depășirea termenului de un an reglementat de dispozițiile legale mai sus menționate.
Tribunalul a apreciat că termenul de un an prevăzut de lege este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea petentei din dreptul de a mai formula cerere de compensație financiară.
Față de soluția dată excepției tardivității, care trebuie soluționată cu prioritate, fiind o excepție de procedură, tribunalul a apreciat că nu mai este cazul a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a petentei, care privește condițiile de exercițiu ale acțiunii și care este o excepție de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legai reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că a depus cererea de executare silită a titlurilor executorii la data de 23.09.2008, la BEJ, iar în data de 28.01.2009 a primit procesul- verbal de constatare a insolvabilității debitorilor.
Susține că Tribunalul a interpretat greșit norma juridică cuprinsă în art.24 lit.c din Legea nr.211/2004, deoarece compensația financiară se poate acorda după caz, în termen de 1 an de când făptuitorul este insolvabil sau dispărut. Ambele condiții prevăzute de acest text legal sunt îndeplinite și cumulativ, deoarece pe lângă procesul verbal de constatare a insolvabilității reclamanta a făcut dovada dispariției debitorilor cu adresa nr.14508/03.02.2009 emisă de IPJ
Consideră că în ipoteza calculării stricte a termenului de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare, reclamanta este nevoită să pună în executare titlurile executorii în acest termen și nu în termenul de trei ani prevăzut de Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele.
Prin sentința penală nr.94 din 22.02.2007 a Tribunalului Maramureș, dosar nr- s-a dispus printre altele, obligarea inculpatului la plata sumei de 6500 RON către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, obligarea în solidar a inculpaților, și la plata sumei de 1.586,66 RON cu titlu de cheltuieli judiciare părții civile (4-9, fond). Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr.4878/19.10.2007 a, pronunțată în dosarul nr- și a fost investită cu formulă executorie (10-16, fond).
Însăși reclamanta, prin cererea de recurs, recunoaște că a depus cererea de executare silită a creanțelor rezultate din hotărârea judecătorească mai sus arătată, la data de 23.09.2008 a BEJ.
Prin adresa nr.105 din 28.01.2009 a BEJ reclamanta a fost încunoștiințată că debitorii, și nu dețin bunuri, disponibil bănesc în conturi bancare și venituri urmăribile, motiv pentru care în baza art.371/5 lit.b pr.civ. executarea silită încetează din lipsa de bunuri urmăribile, debitorii fiind insolvabili (2, fond).
La solicitarea reclamantei, prin adresa nr.14508/03.02.2009 IPJ M îi comunică acesteia că este dat în urmărire națională și internațională, iar pentru nu s-a primit spre executare nici un mandat (19, fond).
Conform art.24 alin.1 lit.a și c din Legea nr.211/2004, în cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă victima a formulat cererea de compensație financiară în termen de un an, iar făptuitorul este insolvabil sau dispărut.
Din interpretarea acestei norme juridice rezultă că victima unei infracțiuni poate solicita acordarea compensației financiare de către stat, dacă făptuitorul este cunoscut, numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.24 lit.a-d, astfel încât nu se poate reține critica recurentei referitoare la faptul că termenul de un an începe să curgă de la data constatării insolvabilității debitorilor.
În speță, nu este îndeplinită cerința legală prevăzută de art.24 alin.1 lit.a din Legea nr.211/2004 potrivit căreia, victima trebuie să formuleze cerere de compensație financiară în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea deoarece reclamanta a înregistrat cererea la data de 04.02.2009, după împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a sentinței penale nr.94/2007 a Tribunalului Maramureș,respectiv de la data de 19.10.2007.
Pe de altă parte, corespunde realității faptul că art.405 alin.1 pr.pen. prevede că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel,însă acest termen de prescripție este aplicabil numai în cadrul raportului juridic execuțional, dintre creditor și debitorul său; or, în cazul formulării de către victima unei infracțiuni a unei cereri de acordare de compensație financiară de către stat, legea specială, Legea nr.211/2004, stabilește un alt termen, respectiv un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea făptuitorului cunoscut În consecință, în speță este aplicabil acest termen și nu termenul general de prescripție, norma specială derogând de la norma generală.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304/1 proc.civ. Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat, menținând hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 207 din 26 februarie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER
Red.
Sz./2ex.
28.05.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca
