Acordare de compensatii financiare victimelor unor infractiuni(l211/2004). Decizia 1577/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1577/R/2009
Sedința publică din:18.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Anca Adriana Pop Alina
-
GREFIER:
Ministerul Public reprezentat prin procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.206 din 26.02.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, privind și pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având ca obiect cerere de acordare compensații financiare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță recurenta și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujd -na procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar s-a comunicat dosarul execuțional nr.105/2008.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Recurenta reclamantă solicită admiterea cererii așa cum a formulat-o, privind acordarea compensațiilor financiare.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj arată că în urma verificărilor actelor și lucrărilor dosarului, apreciază că sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală sens în care solicită respingerea recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 206 din 26.02.2009, fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă ca tardiv introdusă cererea de compensație financiară formulată de petenta .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, în cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei numai dacă aceasta a formulat cerere în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în situațiile prevăzute la art. 10 alin 1 lit. d) și e) din Codul d e procedură penală și a acordat despăgubiri civile ori a pronunțat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul d e procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) și1) Cod procedură penală.
În speță, sentința penală nr. 94 din 22.02.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a rămas definitivă la data de 19. 10.2007, conform deciziei nr. 4878 din 19.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea petentei pentru acordarea compensației financiare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 04.02.2009, cu depășirea termenului de un an reglementat de dispozițiile legale mai sus menționate.
Tribunalul a apreciat că termenul de un an prevăzut de lege este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea petentei din dreptul de a mai formula cerere de compensație financiară.
La termenul de judecată din 26.02.2009 fost invocată excepția tardivității cererii, precum și excepția lipsei calității procesuale active petentei.
Față de soluția dată excepția tardivității, care trebuie soluționată cu prioritate, fiind o excepție de procedură, tribunalul a apreciat că nu mai este cazul a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a petentei, care privește condițiile de exercițiu ale acțiunii și care este prin urmare o excepție de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, în speță, față de dreptul de a cere executarea silită termenul de prescripție se calculează din data de 19.10.2007. Cererea de executare silită a fost depusă la 23.09.2008 la Biroul executorului judecătoresc, iar la data de 28 ianuarie 2009 primit proces verbal de constatare insolvabilității debitorului, astfel că, termenul prev. de art. 24 lit. c din Legea nr.211/2004 se calculează de la această dată.
Ambele condiții prev. de art. 24 lit. din Legea nr. 211/2004, insolvabilitatea și făptuitor dispărut, sunt îndeplinite cumulativ în cauză. A accepta soluția propusă de instanță ar însemna ca cei păgubiți să fie nevoiți să pună în executare sentințele în termen de 1 an și nu în termen de 3 ani cât prevede Codul d procedură civilă, pentru a se putea încadra în prev. Legii nr. 211/2004.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 24 din Legea nr. 211/2004, "în cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei numai dacă aceasta a formulat cerere în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în situațiile prevăzute la art. 10 alin 1 lit. d) și e) din Codul d e procedură penală și a acordat despăgubiri civile ori a pronunțat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul d e procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) și1) Cod procedură penală".
Din dispozițiile acestui text de lege, rezultă că, cererea pentru acordarea compensației financiare trebuie făcută în termen de 1 an. Cererea petentei este făcută cu depășirea acestui termen, pentru că, sentința penală nr. 94 din 22.02.2007 a Tribunalului Maramureșa rămas definitivă prin decizia penală nr. 4878/19.10.2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cererea a fost înregistrată la 4.02.2009.
Această interpretare, dată de altfel și de instanța de fond nu este greșită, așa cum susține recurenta. Este real că termenul general de a cere executarea silită de 3 ani de la data nașterii dreptului a fost respectat în cauză. Dar, în speță, cerința expresă a textului din art. 24 este aceea ca cererea să fie formulată în termen de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Susținerea recurentei că termenul de 1 an se calculează de la data când s- constatat că făptuitorul este insolvabil, este înlăturată de disp. alin. 2 din același text, care prevede că, dacă victima s-a aflat în imposibilitate, termenul de 1 an se calculează de la data încetării stării de imposibilitate, situație care nu este îndeplinită în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 206 din 26.02.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
2 ex/30.06.2009
Jud. apel:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Anca Adriana Pop Alina
