Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1001
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL cu sediul în Târgoviște,--8, județul D împotriva sentinței civile nr.472 din data de 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat și cu sediul în Târgoviște, Bd. -, - parter,.3 județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă SC SRL și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Instanța,analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița, sub nr. 4443/120 din data de 05.08.2008, reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de av. & cu sediul în Târgoviște, Bd-ul - -. 3, parter, județul D-ța a chemat în judecată SC SRL Târgoviște cu sediul în Târgoviște str.--8 județul D solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate până la data de 10 iulie 2008, drepturi pe care reclamantul le estimează provizoriu la suma de 2500 euro.
În motivarea reclamantul a arătat că a fost angajat societății pârâte, iar prin contractul individual de muncă din data de 06.02.2008 s-a angajat să exercite funcția de director general contra unei remunerații nete echivalente cu 2500 euro lunar, indemnizație stabilită prin act adițional la data de 05.03.2008. Reclamantul a precizat că la data de 09.07.2008 a demisionat din această funcție, ocazie cu care a fost de acord cu încetarea imediată a contractului de muncă. Încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin decizia nr. 1067/09.07.2008. Societatea pârâtă a refuzat plata drepturilor salariale exigibile la data acordului pentru încetarea contractului de muncă, iar la solicitarea scrisă a reclamantului nu a dat nici un răspuns.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 161 - 166 din Codul muncii precum și pe prevederile art. 64 din Codul muncii.
Cererea a fost însoțită de copie de pe următoarele acte: carte de rezidență a reclamantului, contract individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 896/06.02.2008, act adițional la contractul individual de muncă din data de 01.03.2008, procură specială dată reclamantului și autentificată la data de 14.09.2007 autentificată sub nr. 4368, decizie de numire în funcția de director general din data de 11.02.2008, cererea nr. 1066/09.07.2008, decizia nr. 1067/09.07.2008 de încetare a contractului individual de muncă și cererea formulată de reclamant la data de 11.07.2008 însoțită de dovada de trimitere a acesteia și de împuternicire avocațială pentru reclamant.
La termenul de judecată din data de 02.12.2008 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de către pârâtă. Prin întâmpinare se arată că remunerația datorată reclamantului a fost stabilită la suma de 2500 euro, situație în care, la cursul valutar din data de 30.06.2008, remunerația ar fi fost de 9.118, 75 lei. Se mai arată în întâmpinare că reclamantul nu și-a îndeplinit pe perioada în litigiu, obligațiile de serviciu, fiind plecat din țară și lipsind de la locul de muncă în două rânduri, anume în perioada 01.06.2008 - 06.06.2008, când a fost plecat în Italia și în perioada 27.06.2008 - 06.07.2008, când a fost plecat în Turcia. Aceste aspecte rezultă din detalierea facturii de telefon a reclamantului. A mai arătat pârâta că nu se poate invoca un interes de serviciu al reclamantului în efectuarea celor două călătorii deoarece unicul furnizor și beneficiar al societății pârâte este SC SA Pitești.
Pârâta a precizat că din cele 21 zile lucrătoare din luna iunie, reclamantul a lucrat doar 14 zile, iar suma ce i s-ar cuveni pentru această perioadă este de 6.079,17 lei. Întâmpinarea a fost însoțită de copie de pe factura de telefon a reclamantului.
La data de 16.12.2008, prin Serviciul Registratură al Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare cu precizarea acțiunii, cerere de probe și cerere de judecare în lipsă a cauzei.
Prin precizarea la cerere, reclamantul arată că perioada pentru care nu a fost plătit este reprezentată de luna iunie 2008 și primele 10 zile din luna iulie, astfel încât solicită ca suma la care să fie obligată pârâta să fie de 3333 euro, sumă ce solicită a-i fi acordată la cursul de schimb al BNR din ziua plății.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul arată că, pentru perioada 23.05.2008 - 09.06.2008, a beneficiat de certificat medical depus la pârâtă, iar în ultima săptămână din cele două a fost în Italia, dar nu a lipsit nemotivat deoarece era în concediu medical și s-a deplasat în Italia cu acordul angajatorului pentru efectuarea unor investigații medicale. Mai arată reclamantul că a fost în Turcia în perioada 27.06.2008 - 06.07.2008, dar în interes de serviciu, fiind solicitat acolo chiar de administratorii societății pârâte și -. După întoarcerea din Turcia, pe data de 07.07.2008, dorind să se întoarcă la serviciu, i s-a comunicat de către angajata faptul că, din ordinul administratorilor, nu mai este primit în incinta unității.
La termenul de judecată din data de 16.12.2008 s-au admis pentru părți probele cu înscrisuri și martori. La termenul de judecată din data de 27.01.2008, apărătorul reclamantului a depus o scrisoare medicală, iar pârâta a depus statul de salarii pe luna iunie. Au fost audiați martorii (pentru reclamant) și (pentru pârâtă).
A fost acordat termen pentru depunerea statelor de plată și pontajelor pe luna iulie precum și pentru ca reclamantul să depună biletele de avion dus întors din Turcia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și martori administrate în cauză, prin sentința civilă nr.472 din data de 24 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SRL, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 2500 euro la data plății efective, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate. A mai fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate până la data de 10 iulie 2008, drepturi pe care reclamantul le estimează provizoriu la suma de 2500 euro.
Tribunalul a mai reținut că la data de 16.12.2008, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul majorării câtimii obiectului cererii la suma de 3333 euro, solicitând ca plata să se facă în lei, la cursul de schimb din ziua plății efective, perioada pentru care solicită drepturile bănești fiind reprezentată de luna iunie 2008 și primele 10 zile din luna iulie 2008.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere că prin întâmpinarea depusă pârâta a precizat că în luna iunie 2008, pârâtul a lucrat doar 14 zile, restul perioadei fiind plecat în Italia și în Turcia în interes de serviciu. S-a reținut de către tribunal și împrejurarea că societatea pârâtă nu este de acord cu plata sumei, eventual datorate în euro, ci în lei, la cursul de schimb din data de 30 iunie 2008.
Tribunalul a reținut că între reclamant, cetățean cu rezidența în România, și societatea pârâtă au existat raporturi de muncă în conformitate cu contractul de muncă înregistrat sub nr. 896/06.02.2008 la. De asemenea, tribunalul a avut în vedere că, începând cu data de 01.03.2008, între părți a operat o modificare a contractului individual de muncă prin act adițional. Conform actului adițional, începând cu data de 01.03.2008, salariul reclamantului s-a majorat de la 1000 lei brut la 9.404 lei net, echivalentul în lei al sumei de 2500 euro, plata urmând să fie făcută în echivalentul cursului valutar euro -lei din luna respectivă.
Raporturile de muncă dintre reclamant și societatea pârâtă au încetat conform deciziei nr. 1067/09.07.2008 în temeiul art. 79 alin.(7) prin demisie și renunțarea la termenul de preaviz.
Conform susținerilor societății pârâte, în luna iunie, reclamantul a lucrat un număr de 14 zile, restul perioadei fiind plecat în Italia și în Turcia.
Din coroborarea actelor existente cu declarațiile celor două martore audiate, tribunalul a reținut că reclamantul a fost plecat în Italia pentru rezolvarea unor probleme de sănătate evidențiate prin scrisoarea medicală de la fila 41 conform căreia se recomanda reclamantului repaus la domiciliu în perioada 23.05.2008 - 09.06.2009. Cum în perioada anterioară lunii iunie nu se solicitau drepturi salariale, această perioadă nu face obiectul prezentei cauze. Cu privire la perioada 01.06 - 09.06.2008 nu exista un certificat de concediu medical, această perioadă nu a putut fi privită ca fiind una în care au existat raporturi de muncă. Pe cale de consecință, ea nu a fost avută în vedere în calcul la acordarea drepturilor salariale ale reclamantului.
Pentru restul perioadei pentru care s-au solicitat aceste drepturi, tribunalul a constatat că ele erau datorate de către societatea pârâtă. Astfel, reclamantul a fost la sediul pârâtei în această perioadă precum și la sediul din Turcia în vederea rezolvării unor probleme de serviciu. Aceste împrejurări sunt confirmate de cei doi martori audiați, dintre care este chiar angajata pârâtei, precum și de biletele de avion luate pe numele societății pârâte. În plus, datorită unor posibile neînțelegeri dintre reclamant și pârâtă, biletul de întoarcere a fost anulat iar reclamantul a fost nevoit să ia un nou bilet.
După înlăturarea zilelor pentru care nu există motivare medicală, s-a constatat că reclamantului nu i-au fost acordate drepturile pentru o lună de zile, drepturi echivalente a 2500 euro, conform actului adițional la contractul individual de muncă. Reclamantului i se cuveneau aceste sume în lei la data plății, la cursul de schimb de la acel moment deoarece acesta este chiar conținutul neechivoc al actului adițional, voința părților fiind în acest sens.
Tribunalul nu a putut primi cererea pârâtei de acordare a sumelor în lei, la cursul din data de 30.07.2008 deoarece, pe de o parte, scăderea cursului euro în raport cu leul nu trebuie să afecteze reclamantul, el prestând munca încă din luna iunie 2008, iar pe de altă parte, pentru că înțelegerea părților trebuie respectată în întregul ei. Cum, în baza contractului individual de muncă, angajatorul este obligat la plata lunară a salariului conform dispozițiilor 154 și următoarele din Codul muncii, instanța a admis acest capăt de cerere în parte, astfel cum aceste aspecte au fost detaliate mai sus.
Având în vedere dispozițiile art. 274.proc.civ. tribunalul a obligat societatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului de prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, considerând că instanța de fond a încălcat disp.art.270 și 154.pr.civilă, care specifică că salariații răspund patrimonial în temeiul răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului. Recurentul a arătat că intimatul a produs pagube importante societății deoarece nu s-a asigurat în calitate de administrator, de ținerea unei evidențe a materialelor, ceea ce a determinat ca partenerul de afaceri SC SA să emită o factură de 150.686 lei ca rezultat al diferenței de materiale, constatat la inventarul faptic. Pe de altă parte, intimatul înregistrat pierderi pentru societatea la care era administrator.
Recurentul criticat faptul că instanța de fond nu a verificat pe baza cărui act intimatul s-a deplasat în Turcia.
Legal citat, intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041.pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate până la data de 10 iulie 2008, drepturi pe care reclamantul le estimează provizoriu la suma de 2500 euro.
La data de 16.12.2008, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul majorării câtimii obiectului cererii la suma de 3333 euro, solicitând ca plata să se facă în lei, la cursul de schimb din ziua plății efective, perioada pentru care solicită drepturile bănești fiind reprezentată de luna iunie 2008 și primele 10 zile din luna iulie 2008.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a precizat că în luna iunie 2008, pârâtul a lucrat doar 14 zile, restul perioadei fiind plecat în concediu medical în Italia și în Turcia. Societatea pârâtă nu este de acord cu plata sumei eventual datorate în euro ci în lei, la cursul de schimb din data de 30 iunie 2008.
Curtea consideră că, în condițiile în care între reclamant, cetățean cu rezidența în România, și societatea pârâtă au existat raporturi de muncă în conformitate cu contractul de muncă înregistrat sub nr. 896/06.02.2008 la. D, iar începând cu data de 01.03.2008 între părți a operat o modificare a contractului individual de muncă prin act adițional conform căruia începând cu data de 01.03.2008, salariul reclamantului s-a majorat de la 1000 lei brut la 9.404 lei net, echivalentul în lei al sumei de 2500 euro, plata urma să se facă în acest cuantum și în echivalentul cursului valutar euro -lei din luna respectivă.
Raporturile de muncă dintre reclamant și societatea pârâtă au încetat conform deciziei nr. 1067/09.07.2008 în temeiul art. 79 alin.(7) prin demisie și renunțarea la termenul de preaviz.
Faptul că intimatul s-a deplasat în Turcia în interesul serviciului, este confirmat de cei doi martori audiați, dintre care este chiar angajata pârâtei, precum și de biletele de avion luate pe numele societății pârâte. În plus, datorită unor neînțelegeri dintre reclamant și pârâtă, biletul de întoarcere a fost anulat iar reclamantul a fost nevoit să ia un nou bilet.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a constatat că reclamantului nu i-au fost acordate drepturile pentru o lună de zile, drepturi echivalente a 2500 euro, conform actului adițional la contractul individual de muncă. Reclamantului i se cuveneau aceste sume în lei la data plății, la cursul de schimb de la acel moment deoarece acesta este chiar conținutul neechivoc al actului adițional, voința părților fiind în acest sens.
Așa fiind, în baza art.154 Codul muncii rap.la art.312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL cu sediul în Târgoviște,--8, județul D împotriva sentinței civile nr.472 din data de 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat și cu sediul în Târgoviște, Bd. -, - parter,.3 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
red.CP/IM
2 ex./01.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
jud. /
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
