Pretentii civile. Speta. Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1018
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Elena
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1201 din data de 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia cu sediul în S,-, județul P, pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-,sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P cu sediul în P,str. - - nr.22, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ambele cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova reprezentați de consilier juridic, conform împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,intimații reclamanți, intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Consilier juridic pentru intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru intimații pârâți, solicită admiterea recursului formulat de recurenta pârâtă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5137/105/ la data de 17.08.2007, reclamanții, Și - ultimii doi in calitate de moștenitori ai d-nei procuror, au chemat in judecata Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres in procent de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01 ianuarie 2003 de când s-a sistat plata lui și în continuare, cât timp vor îndeplini funcția de magistrați, sume ce vor fi actualizate prin aplicarea ratei inflației de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății efective, plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art.3 din /2000 pe aceeași perioadă și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de munca ale acestora.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în timp ce magistraților, începând cu data de 01.01.2005, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002 le-a fost sistată plata sporului de 50% aplicabil la salariul de bază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, altor funcționari publici a continuat să le recunoască și să li se plătească acest spor, încălcându-se astfel prevederile art.1 al.2 pct.1 din OG 137/2000, potrivit cărora principiul egalității între cetățeni și al discriminării sunt garantate în special prin exercitarea drepturilor economice constând în salariu egal pentru muncă egală.
Au mai arătat reclamanții că, deși legiuitorul le-a recunoscut magistraților în prevederile Legii 303/2004 riscurile la care aceștia sunt supuși și stresul neuropsihic al muncii lor, statul nu le-a mai recunoscut dreptul la sporul salarial de 50% pentru aceste riscuri.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte.
In temeiul disp.art.115 pr.civ. pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul d e Justiție au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Au susținut pârâții prin întâmpinare că disp.art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care prevedea pentru această categorie de salariați un spor de 50% din salariul lunar brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat prin OUG 177/2002 astfel că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Ministerul Economiei si Finanțelor a invocat prin întâmpinarea depusă, excepția lipsei calității procesuale pasive.
In motivarea excepției invocate, a susținut că între reclamanți și Ministerul Economiei nu existau raporturi de muncă, astfel că a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1201 din data de 9 iulie 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocata de pârât prin Direcția Generala a Finanțelor P, a respinge acțiunea fata de acest parat fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor ca neîntemeiată și a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
Prin aceeași sentință, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și moștenitorii defunctei - și, în parte și în consecință a obligat pârâtii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să plătească fiecărui reclamant sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică lunar in procent de 50% din salariul de baza, începând cu 01.01.2003 si in continuare, iar pentru moștenitori, până la data încetării activității autoarei, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume și până la plata efectivă, a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni in carnetele de muncă ale reclamanților și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In baza disp.art.137 pr.civ. instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de fond si de procedura care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, având in vedere că intre reclamanți si MEF nu există raporturi de muncă, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, reclamanții au formulat acțiune pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 modificată.
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text a fost intr-adevăr abrogat astfel cum susțin pârâții, prin art.42 al nr.OG83/2000, însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât aceasta ordonanță este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea suprema - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale, cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forța supremă al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea, trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
In aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților și, în temeiul disp.art.1, 2 din OUG 22/2002 și art.73-78 din legea nr.168/1999, a admis-o și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să plătească fiecărui reclamant sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică lunar, în procent de 50% din salariul de bază, începând cu 01.01.2003 și în continuare, iar pentru moștenitori până la data încetării activității autoarei, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
In baza disp. Decretului-lege 92/1992, angajatorii au obligația de a completa la zi carnetele de munca ale angajaților, astfel că s-a dispus ca pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și a respins cererea privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art.304 pct.9 pr.civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică deoarece sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței alte instanțe, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și, pe de altă parte, a respins nejustificat excepția prescripției dreptului la acțiune, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar actualizarea sumelor cu rate inflației nu se impunea atât timp cât recurentul nu dispunea de o bază legală pentru acordarea drepturilor solicitate.
De asemenea, recurentul a criticat faptul că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, deși activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Recurentul consideră că, în baza art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula o cerere în fața instanței de judecată pe calea dreptului comun, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparținea Judecătoriei Ploiești.
În ceea ce privește greșita aplicare a legii, recurentul apreciază că, potrivit art.1 pct.42 din OG 83/2000, art.47 a fost abrogat. Astfel că, dacă prin art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres art.1 pct.42 din OG 83/2000, nu înseamnă că prin abrogarea unui act de abrogare anterior se va repune în vigoare actul normativ inițial.
Legal citați intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-au depus la dosar acte.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate numai în parte, potrivit considerentelor care urmează:
Astfel, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată în data de 17.08.2007 solicitând obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare în calitate de salariați ai acestora. Însă, potrivit art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 coroborat cu art.3 alin.1 din același act, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de trei ani.
Ca atare, în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003 - 17.08.2004, urmând ca această excepție să fie admisă de către
Ca atare, văzând și disp. art. 312 alin. 1 cod pr. civ, va admite recursul pârâtei Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va modifica în parte sentința în sensul că va admite excepția prescripției pentru perioada 01.01.2003-17.08.2004 și va respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă
În ceea ce privește lipsa calității procesual active a MEF, va constata că intre reclamanți si MEF nu exista raporturi de muncă și în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, reclamanții au formulat acțiune pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 modificată.
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text a fost intr-adevăr abrogat astfel cum susțin pârâții, prin art.42 al nr.OG83/2000, însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât această ordonanță este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXXVI /07.05.2007 s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că disp. art. 33 alin.1 din Legea nr.50/1996 rap.art.1 pct.32 din OG 83/2000, art.50 din OUG 177/2002 se interpretează în sensul că sporul de 50% se cuvine magistraților și personalului auxiliar, această decizie având putere obligatorie pentru instanțele judecătorești.
In baza disp. Decretului-lege 92/1992, angajatorii au obligația de a completa la zi carnetele de munca ale angajaților, astfel că s-a dispus ca pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munca ale reclamanților și a respins cererea privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ca neîntemeiată.
Așa fiind, urmează să respingă ca nefondate celelalte capete de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1201 din data de 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia cu sediul în S,-, județul P, pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-,sector 5 Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3.
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției pentru perioada 01.01.2003-17.08.2004 și respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Elena
- - - - - - -
Grefier,
red.CP/MI
2 ex./2.06.2009
f- Tribunalul Prahova
/ -
operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Elena
