Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1011/
Ședința publică din 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B, TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimata pârâtă CURTEA DE APEL BRAȘOV, având ca obiect: "drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr. 871/M din 11 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 1 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 08.09.2009.
C U RT E
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 871/F din 11.05.2009, TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV. A admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL, TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. A dispus obligarea pârâților nr. 1, 2 și 3 la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% începând cu data de 1 februarie 2009 și până la data rămânerii hotărârii definitive și irevocabile precum și pe viitor. A dispus plata drepturilor stabilite actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV. A dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Brașov din data de 22.11.2004, în perioada 23.10.2006 - 01-02-2009 fiindu-i suspendat contractul de muncă pentru creșterea copilului, reluându-și activitatea la data de 01.02.2009, dată de la care a solicitat a i se acorda sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
. unei persoane fizice sa juridice de a participa la activitatea judiciară, ca reclamant sau pârât, reprezintă o condiție necesară pentru acea persoană să devină parte în procesul civil. Determinarea calității procesuale se face în raport de purtătorii drepturilor și obligațiilor care formează conținutul raportului juridic dedus judecății. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana ce își afirmă dreptul subiectiv civil în raportul juridic dedus judecății( legitimarea procesuală activă), precum și existența unei identități între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul juridic de drept substanțial( legitimarea procesuală pasivă). Pentru a aprecia calitatea procesuală pasivă este necesar a se analiza raportul juridic obligațional sau, în speță, temeiul juridic al acțiunii, respectiv norma juridică în baza căreia reclamantul pretinde un drept, TRIBUNALUL BRAȘOV în calitate de angajator al reclamantă, și totodată de ordonator terțiar de credite este persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial, astfel încât are calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât data de la care se solicită acordarea sporului este cea de la care reclamanta și-a reluat activitatea în cadrul acestui pârât.
Pe fond s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, constituie un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" (pensie, părți sociale, acțiuni), potrivit practicii CEDO.
Pretențiile reclamantei se bazează pe un serviciu deja prestat ele constituind " un bun " în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă și din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamantă se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun, în sensul art.1 din Protocol.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantă de a nu fi lipsit de el în mod nejustificat, din perspectiva art.44 din Constituția României, coroborat cu art.1 din Protocolul 1 al CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară" într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art.20 alin.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, instanța a apreciat că a fost încălcat dreptul reclamantă privind proprietatea unui bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, și care au fost caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, în condiții de calitate și eficiență sporite.
Prin Decizia nr. XXI/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost niciodată abrogate, fiind în vigoare și în prezent.
Acest articol are o existență de sine stătătoare datorită caracterului său special și derogatoriu, și nu a fost niciodată abrogat, abrogare, ce putea acționa doar cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 62 alin.1 și art. 63 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.
Nu numai că acest text de lege nu a fost abrogat, dar nici nu au fost adoptate legi care să cuprindă interdicția expresă a acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea asistenților judiciari, tocmai datorită locului și felului muncii acestora.
Acest drept câștigat nici nu putea fi infirmat pe calea unor norme interpretative, cum ar fi cele cuprinse în Decizia nr. XXI/2008 a, deoarece o asemenea susținere este prohibită de principiul cuprins în art. 67 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifică prin necesitatea corelării salariului de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de către angajator și salariul de la momentul la care aceste sume de bani intră efectiv în patrimoniul beneficiarilor, pentru a diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legală la suma datorată trebuie acordată pentru acoperirea prejudiciului constând în lipsa de folosință a banilor, pe perioada cuprinsă între momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale și momentul plății efective, având în vedere prevederile art. 1082 și art. 1084 Cod civil.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea reclamantei
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50 % a fost abrogat expres.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta. Apreciază că aplicarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație pentru sumele constând în spor de 50% nu se justifică.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate, iar decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere doar OG. Nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Se critică, de asemenea obligarea la plata dobânzii legale.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă, chiar dacă pentru un anumit interval de timp, nu a avut calitate de ordonator de credite.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantă sunt întemeiat, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantă au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 871/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. - - /02.10.2009
Dact. /02.10.2009
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
