Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1010/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1010/
Ședința publică din 8 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - - - - JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PRIN B și TRIBUNALUL BRAȘOV în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, și intimații pârâți CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL ARAD, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL HARGHITA, CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, TRIBUNALUL VASLUI și CURTEA DE APEL IAȘI, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței ciivle nr. 777/M din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 septembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 8 septembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 777/M/2009 a Tribunalului Brașov, s-a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților, pentru perioada cuprinsă între 01.11.2005 - 29.10.2005, excepție invocată de pârâții Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, și în contradictoriu cu pârâții:
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR;
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE;
- TRIBUNALUL BRAȘOV;
- CURTEA DE APEL BRAȘOV;
- TRIBUNALUL ARAD;
- CURTEA DE APEL TIMIȘOARA;
- TRIBUNALUL HARGHITA;
- CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ;
- TRIBUNALUL VASLUI;
- CURTEA DE APEL IAȘI.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de confidențialitate de 15% din încadrarea brută lunară, începând cu data de 01.11.2005 și pe viitor, până la încetarea cauzei de discriminare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000.
A obligat pârâții Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Iași să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă al reclamanților cu privire la plata acestor drepturi.
A obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării acestor diferențe de drepturi de natură salarială către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, excepția prescripției parțiale dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de pârâții Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov prin întâmpinare, este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, motivat de faptul că pretențiile solicitate de reclamanți au caracterul unor drepturi salariale, astfel încât, termenul de prescripție pentru solicitarea acestora este cel prevăzut de dispozițiile art. 283 lit. c din Codul Muncii, respectiv termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Față de aceste aspecte, a fost respinsă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Tribunalul Brașov.
Prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor diferențe salariale constând în sporul de confidențialitate în procent de 15% începând cu data de 01.11.2005 și în continuare.
Pornind de la temeiul juridic al acțiunii, respectiv dispozițiile OG 137/2000, Tribunalul a reținut:
În speță, neacordarea contravalorii sporului de confidențialitate reclamanților instituie un tratament inegal în raport de alți asistenți judiciari din țară, care au obținut în justiție recunoașterea acestor drepturi.
Prin urmare, neacordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică, și în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 6 alin 2 din Codul Muncii pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Mai mult, asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Justiție și Casație s-a pronunțat în soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al României.
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamanților cu privire la plata sporului de 15%.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții B în calitate de reprezentantă în teritoriu pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Brașov.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs, Tribunalul Brașov învederează excepția calității procesual pasive, iar pe fond invocă lipsa discriminării deoarece principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoanele care se află în situații diferite.
Ministerul Justiției și Libertăților invocă în temeiul art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și în acest sens menționează decizia Curtea Constituționale pronunțată la data de 27.05.2009 și în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă lipsa de temei legal a hotărârii având în vedere că în speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Se critică și acordarea dreptului în continuare în condițiile în care ele sunt eventuale, nenăscute și actuale precum și modalitatea de actualizare în sensul că, fiind actualizată suma cu rata inflației nu se mai justifică și aplicarea dobânzii legale.
Ministerul Finanțelor Publice reiterează lipsa excepției calității procesual pasive, iar pe fond nelegalitatea hotărârii și actualizarea greșită a drepturilor salariale cu rata inflației și dobânda legală.
Recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește excepțiile invocate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, ele au fost corect soluționate așa cum corect s-a reținut în considerentele hotărârii atacate.
Astfel, excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov nu este întemeiată, având în vedere nu numai calitatea de ordonator de credite, dar și cea de angajator al reclamanților.
Excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost corect soluționată având în vedere că potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Cât privește decizia Curții Constituționale invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, aceasta are efecte numai pentru viitor și numai față de părțile în litigiu.
De altfel, în legătură cu interpretarea normelor juridice interne raportat la tratatele internaționale și la practica CEDO este de menționat necesitatea respectării principiului previzibilității care impune deciziei Curții Constituționale numai raporturile juridice care se vor naște după publicarea sa.
Instanța nu și-a depășit puterile cu care a fost învestită întrucât decizia 48/2008 a ÎCCJ care statua că, "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar", este obligatorie în temeiul art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, iar dispozițiile art. 21 și 20 ale Constituției care dispun asupra accesului liber la justiție, prevăd modul de soluționare în conformitate cu legile interne, dar și a tratatelor internaționale, cu precădere.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, se constată că, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului prin obligarea debitorului la plata de daune interese, ce vor cuprinde atât suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, în temeiul art. 1084 Cod civil, pentru a asigura o reală despăgubire se impune actualizarea creanței.
Plata dobânzilor legale se impune ca urmare a faptului că s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Față de cele de mai sus expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentantă în teritoriu pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 777/M/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
Red./17.09.2009
Dact./23.09.2009/3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
