Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 103/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA CDE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1233/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus de către intimați o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa părților și un set de precizări.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă, - Structura Centrală, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii au arătat că au calitatea de procurori la. - Serviciul Teritorial Alba. Prin hotărârea nr. 15/23.01.2006 a s-a constatat existența unei discriminări ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei doar pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor și pentru procurorii de la parchetele de pe lângă judecătorii cu o vechime în magistratură cuprinsă între 0-3 ani.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 304/2004, curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea elaborează proiectele de buget anual care se transmit Ministerului Justiției, pârâtul neavând contribuție în gestionarea acestor bugete.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că aceasta aparține doar Ministerului Justiției, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece doar judecătorii au primit această primă nu și procurorii.
Parchetul de pe lângă, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței care revine Judecătoriei Alba -
și Parchetul de pe lângă au formulat cereri de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor conform prevederilor art. 60-63.Pr.Civ.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și finanțelor și Ministerului Justiției și a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Parchetul de pe lângă, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281-282 Codul Muncii și art. 2 alin.1 lit.c pr.civ.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Parchetul de pe lângă și apreciindu-se că, potrivit art.131 alin.3 din Legea 304/2004 primul pârât gestionează bugetele parchetelor, iar potrivit art. 4 alin.4 din OUG nr. 43/2002 al doilea pârât este ordonator secundar de credite.
Prin sentința civilă nr. 1233/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, pârâții Parchetul de pe lângă și fiind obligați la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă de 1.700 lei actualizată cu indicele de inflație începând cu nașterea dreptului material și până la data plății efective. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de magistrați procurori iar salariale solicitate sunt de natură salarială, fiind circumscrise prevederilor art.155 și art. 40 alin. 2 din Legea 53/2003, iar art. 2 alin.1, art. 6 lit. a și lit. c și art. 8 din OG nr. 137/2000 modificată le ocrotesc în mod deplin și egal.
în discuție au caracter de recalculare dar pârâții în mod arbitrar au procedat la tratamente diferențiate. Prin hotărârea 15/2006 a s-a stabilit că reclamanții au fost discriminați în mod indirect în sensul art. 2 alin.2 din OG nr. 137/2000, astfel că, potrivit art. 21 alin1 din același act normativ au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă și
Recurenta Direcția Națională Anticorupție a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
În expunerea de motive a arătat că despăgubirile solicitate de reclamanți se bazează pe dispozițiile art. 27 alin.1 din OG nr. 137/200 și pe Hotărârea nr. 15/23.01.2006 emisă de prin care au fost acordate stimulente financiare personalului propriu, personalului Centrului Medical și Tratament Ambulatoriu și judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
În mod eronat în cererea de chemare în judecată s-a precizat că prima a fost primită și de procurorii cu o vechime între 0 și 3 ani.
Conform art. 131 alin.2 din Legea 304/2004 Ministerul Justiției nu putea dispune decât pentru instanțele judecătorești, administrând numai bugetul acestora, în timp ce Parchetul de pe lângă și au bugete distincte conform art. 70 alin.1 și art. 131 alin.3 din Legea 304/2004 și art. 4 alin.4 din OUG43/2002.
Astfel, reclamanții, angajați ai nu pot cere o astfel de primă financiară acordată din bugetul Ministerului Justiției, întrucât au beneficiat de prime similare din bugetul propriu al
Hotărârea nr. 15/23.01.2006 emisă de poate fi invocată doar de salariații instanțelor judecătorești și se pot îndrepta doar împotriva Ministerului Justiției care a dispus prin ordin repartizarea stimulentelor financiare în discuție. Reclamanții nu pot beneficia de despăgubirile pretinse și pentru faptul că au beneficiat de prime similare în perioada respectivă.
Recurentul Parchetul de pe lângă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În expunerea de motive a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a instanței reținând că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă pentru care competența materială aparține tribunalului, iar pe de altă parte arată că exceptarea magistraților de la indexarea salarială generală aplicată în anul 2007 presupune o discriminare la adresa puterii judecătorești. Constatarea acestei discriminări ar fi atras admiterea excepției și stabilirea competenței judecătoriei în soluționarea cererii.
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă reținând în mod netemeinic că prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/2005 se aplică în mod corespunzător și acestuia precum și unităților de parchet subordonate acestuia. Ordinul respectiv aparține Ministerului Justiției, eventuala discriminare fiind realizată de către acesta și nu de parchetul de pe lângă care are atribuții de gestiune doar asupra bugetului propriu și al unităților de parchet subordonate.
În speță nu există niciun fel de discriminare, nefiind vorba de persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe care să primească un tratament juridic diferit.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Parchetului de pe lângă la plata drepturilor bănești în discuție, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG137/2000 modificată în sensul că acordarea acestor stimulente numai anumitor categorii de magistrați nu constituie o discriminare întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infecție sau categorie defavorizată. Prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop, respectiv acordarea unor astfel de stimulente sunt adecvate și necesare.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Parchetul de pe lângă, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Legea bugetului de stat nr. 486/2006 nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță. Neacordarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin.2 din Legea 500/2002, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate,iar plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Instanța de fond nu a luat în considerare cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, înlăturând în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului Parchetul de pe lângă
Obligația de garanție poate izvorî fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală. În speță, această obligație există în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Cererea de chemare în garanție are interes, iar ignorarea acesteia de către instanța de fond aduce atingere interesului legitim al Ministerului Public.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 304.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Procesul civil este guvernat, printre altele, și de principiul disponibilității, în virtutea căruia instanța este ținută să cerceteze și să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate de către părți, simpla nepronunțare asupra unui capăt de cerere echivalând cu nepronunțarea asupra fondului cauzei.
În considerentele sentinței atacate instanța de fond reține că Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă au formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea de chemare în judecată, acesta să fie obligat la virarea fondurilor necesare, invocându-se prevederile art. 60-63.pr.civ.
Este de observat, însă, că instanța de fond s-a mulțumit să constate existența acestei cereri de chemare în garanție, cerere pe care însă nu a cercetat-o și nu s-a pronunțat asupra ei.
În consecință, în baza deciziei nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în data de 12 iunie 2006 în dosar nr. 9/2006, raportat la art.81 alin. 2 lit. a și b din Legea 168/1999, Curtea va admite recursurile de față, va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va cerceta și se va pronunța asupra tuturor criticilor formulate de cei doi recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1233/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
. O/3ex./18.03.2008
,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
