Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/2008
Ședința publică din 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC Sa împotriva sentinței civile nr. 589/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta "" A, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului unui salariu minim pe economie, cu titlu de plăți compensatorii neacordate, și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamantul susține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a drepturilor salariale compensatorii, în urma concedierii sale.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta "" a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a solicitat în scris, prin cerere individuală, reintegrarea în muncă conform art.4 din Actul Adițional la.M, așa încât nu este îndreptățit la plata drepturilor pretinse (fila 27).
Prin sentința civilă nr.589/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul Alba sub dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" A și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului echivalentul unui salariu minim pe economie, cu titlu de salarii compensatorii. S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță, a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și la dispozițiile art.49 alin.2 din actul adițional nr.495/3/10.06.2004 la. la nivel de unitate că reclamantul, în urma disponibilizării sale de către unitatea pârâtă, este îndreptățit la plata drepturilor salariale pretinse în acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta "", solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că instanța nu s-a pronunțat în totalitate asupra dovezilor administrate de pârâtă, respectiv actul adițional la.M, în baza căruia reclamantul avea obligația să formuleze cerere de reangajare până la data de 15.06.2005, pentru a putea beneficia de plata salariilor compensatorii pretinse.
În al doilea rând, recurenta invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.283 lit.e din Codul muncii, în raport cu care acțiunea reclamantului vizând drepturi în legătură cu executarea unor clauze din este prescrisă.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că sentința primei instanțe este temeinică și legală și că intimatul reclamant este îndreptățit la plata sumei pretinse în baza contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale la acesta, precum și în raport cu prevederile art.67 Codul muncii.
Cu referire la excepția prescripției invocată de recurentă se arată că în cauză operează termenul general de prescripție de 3 ani, aflându-ne în prezența unui conflict de drepturi ce rezultă din executarea contractului colectiv de muncă la onorarea cărora recurenta s-a obligat față de angajați.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr. civilă, constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, ce se impune a fi analizată cu prioritate conform cerințelor art.137 pr. civ, se constată că obiectul acțiunii este plata unor drepturi salariale neacordate și nu neexecutarea contractului colectiv de muncă, așa încât termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani de la data nașterii dreptului, conform art.283 alin 1 lit. c Codul muncii.
În raport cu acest termen acțiunea formulată de reclamant la data de 04.04.2007, vizând drepturi salariale născute la data disponibilizării lui, respectiv 01.04.2005, se încadrează în termenul de prescripție.
Pe fondul cauzei, potrivit art.67 Codul muncii salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă " contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților."
De asemenea potrivit art.30 din același act normativ precum și art.243 din Codul muncii, "executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți", iar "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta."
În speță, prin art. 49 alin.( 2) la actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă nr.495/20.06.2001, încheiat între patronat și reprezentații sindicali s-a convenit că "în cazul disponibilizării unui număr de personal ce depășește 10% din personalul societății, din motive neimputabile salariaților, aceștia vor primi un ajutor social, în funcție de vechimea în societate.", între un salariu minim pe economie până la 5 ani vechime și 5 salarii minime pe economie la peste 25 ani (fila22).
Intimatul, în calitate de fost angajat al pârâtei recurente, cu o vechime în societate de un an și patru luni, probată cu copie carnet de muncă( filele 3-18), concediat la data de 01.04.2005, în baza art.65 Codul muncii, este îndreptățit la ajutorul social în cuantum de un salariu minim pe economie prevăzut, așa cum s-a reținut mai sus, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Apărarea recurentei, cu trimitere la art. 4 din Actul Adițional la.M nr- - potrivit căruia" începând cu data de 01.06.2005 într-un interval de 15 zile " " se obligă a reîncadra întreg personalul concediat, cu menținerea salariilor negociate avute, în baza unei cereri individuale depuse la sediul societății" - și la faptul că intimatul nu a formulat o atare cerere de reintegrare nu are relevanță juridică în cauză, întrucât acordarea plăților compensatorii este o consecință a măsurii concedierii salariatului și nicidecum plata acestora nu a fost condiționată de formularea unei cereri de reintegrare.
Interpretarea dată de recurentă prevederilor art.5 din Actul Adițional la.M nr-, în sensul că numai persoanele care nu vor fi reangajate până la data de 15.06.2005 vor beneficia de salarii compensatori este greșită. Astfel, este adevărat că potrivit acestui articol persoanele care nu vor fi reangajate până la data de 15.06.2005, vor beneficia de salarii compensatorii în mod eșalonat conform celor prevăzute în actul Adițional nr.495/4/10.06.2004 la contractul colectiv de muncă, dar acest articol nu poate înlătura dreptul salariaților disponibilizați, care nu au înțeles să formuleze o astfel de cerere, la plăți compensatorii prevăzute de contractul colectiv de muncă și de legea cadru în materie. De altfel, art.3 din actul adițional menționat prevede expres faptul că cei concediați beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, motivele dezvoltate de recurentă neregăsindu-se în nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de art.304 punctele 1-9.pr.civ. așa încât, în conformitate cu art.312 alin.1 proc.civ, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999, se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței nr. 589/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
.
2ex./24.03.2008
-
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
