Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1030/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1030/
Ședința publică din 11 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, și de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.421 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursul este în stare de judecată, ca atare s-a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.421 din 12 martie 2008 Tribunalului Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP H; a admis acțiunea reclamantelor și, formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții, în solidar, să plătească fiecărei reclamante în parte suma de 1.700 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate: a obligat pârâții în solidar să actualizate aceste sume cu rata inflației calculată de la data de 01.01.2006, până la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Harghita să înscrie în carnetele de muncă ale reclamantelor drepturile acordate prin hotărâre iar Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamante.
În considerentele hotărârii s-a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru că Legea nr.500/2002 și HG 208/2005 a stabilit că acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar. De asemenea s-a reținut că această calitate procesuală se justifică și prin disp.art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002.
S-a reținut, de asemenea că, drepturile salariale solicitate de reclamante nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de către Ministerul Economiei și Finanțelor împreună cu ceilalți pârâți.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că reclamantele își desfășoară activitatea la Judecătoria Toplița în calitate de magistrați.
S-a reținut de asemenea prevederile OG 137/2000, iar în conformitate cu dispozițiile art.1 din acest act normativ s-a reținut faptul că pentru persoanele aflate în situații comparabile este aplicabil acest text de lege.
S-a reținut că prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare.
Întrucât această hotărâre nu a fost atacată constituie titlu executoriu, s-a reținut de către instanța de fond.
În baza art.155 Codul muncii, s-a reținut că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Reținând prevederile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prin care s-a instituit principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Prin ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 se arată că au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au vechime cuprinse între 0 și 3 ani în sumă de 1.700 lei, având loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării.
Se arată că fiind încălcat principiul egalității de tratament instanța a procedat la admiterea acțiunii formulată de reclamante iar în baza art.1082 cod civil și art.161 alin.4 Codul munciis -a procedat la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație.
În baza Decretului 92/1976 s-a dispus înscrierea în carnetului de muncă a drepturilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a făcut recurs DGFP H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor precum și a DGFP H, arătându-se că nu există nici un raport juridic obligațional între reclamante și Ministerul Economiei și Finanțelor precizându-se că obligația de a achita către salariați anumite sume pretinse de către aceștia care au natură salarială revine exclusiv angajatorului.
Referitor la fondul acțiunii se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată precizându-se că în cauză nu există nici un fel de discriminare și ca urmare se solicită respingerea acțiunii întrucât acordarea unor stimulente numai anumitor categorii de magistrați nu constituie o discriminare așa cum aceasta este definită în lege privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere sau restricție.
Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe arătând că potrivit art.25 alin.2 din Legea 146/1997 fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale precum și din amenzile judiciare.
Se arată că prin Ordinul monistului nr.1921/C din 15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției.
Recurentul susține că nu s-a analizat care este natura acestor stimulente precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp. Se arată că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut inevitabil, el nu se confundă cu salariul ci depinde de o multitudine de factori.
Se solicită ca să se țină cont de faptul că anumite intervale de timp ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru fără ca însă tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Se arată că în acest caz nu există practici discriminatorii.
Referitor la actualizarea debitelor solicitate de reclamante se arată că art.1088 Cod civil prevede că "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală -, nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată".
Examinând recursurile declarate prin prisma prevederilor art.304 ind.1 pr.civ. și a motivelor de recurs invocate se constată că recursurile sunt nefondate urmând a se respinge, având în vedere următoarele considerente:
Este indiscutabil faptul că prin ordinul ministrului justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în sumă de 1.700 lei.
Raportat la data cererii de chemare în judecată 24 ianuarie 2008, se constată că susținerile recurentei Ministerul Justiției, conform cărora la anumite "intervale de timp ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din legea taxelor de timbru fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp" se constată că de la data emiterii ordinului ministrului sus menționat și până la data introducerii acțiunii în justiție de către reclamante, nu s-a mai constatat o acordare a stimulentelor și către celelalte categorii din personalul de justiție, ca urmare se constată că în mod judicios instanța de fond a constat o discriminare din punct de vedere al salarizării care încalcă dosp.art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Criticile aduse hotărârii atacate se constată a fi nefondate și referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că în hotărârea atacată s-au aplicat prevederile Legii 500/2002, HG 208/2005, OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002, texte de lege care consacră calitatea procesuală pasivă în speță a recurentului.
Având în vedere faptul că atât Constituția României cât și Convențiile internaționale pe care țara noastră le-a ratificat, combat discriminarea, instanța apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală astfel că recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin H cu sediul în M C,-, județul H împotriva sentinței civile nr.421 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
07.11.2008.
Jud.fondI.-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
