Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1150/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.914/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât LICEUL DE ARTĂ " ", cu sediul în G,--99, intimații - reclamanți, -, prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,- și intimatul - chemat în garanție INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G, cu sediul în G,- bis.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL G consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, pentru reprezentantul legal al intimaților - reclamanți SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul - pârât Liceul de Artă " " și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat;
Reprezentantul recurentului precizează că recursul este declarat doar de Consiliul Local Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului consideră sentința pronunțată de instanța de fond netemeinică și nelegală. Așa cum a arătat și în motivele de recurs Consiliul Local G nu poate fi obligat în calitate de pârât la plata drepturilor bănești către reclamanți întrucât nu există raporturi de muncă între aceștia. Atribuțiile Consiliului Local sunt clar delimitate prin Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 36 al.6 că acesta asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local, printre care și cele privind educația. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Reprezentantul intimaților - reclamanți precizează că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză și solicită respingerea excepției. Potrivit prevederilor legii nr.631/2002, Legii 507/2003 și HG nr.538/2001 acesta este direct implicat în finanțarea instituțiilor de învățământ și acordarea cheltuielilor de personal. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea cauzei.
Reprezentantul recurentei arată că sumele pentru finanțare, o parte provin de la bugetul local iar o parte de la bugetul de stat.
CURTEA
Asupra recursului de față înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 30.04.2009, reclamanții, și reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului G și Liceul de Artă " " din G plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997,pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că pârâții, deși îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, nu le-au acordat aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50al 1,2 din Legea nr.128/1997.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât drepturile salariale suplimentare se negociază prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizații sindicale, și a solicitat chemarea în garanție a Inspectoratului Școlar Județean G în calitate de angajator al personalului didactic încadrat la unitățile de învățământ de pe raza județului.
Prin Sentința Civilă nr. 914/05.06.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți către reclamanți la plata tranșelor suplimentare de vechime acordate la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, începând cu data de 30.04.2006 la zi, drepturi ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a perioadei efectiv lucrate și a vechimii corespunzătoare în învățământ.
I-a obligat pe pârâți către reclamanți la plata diferențelor de drepturi rezultate ca urmare a acordării drepturilor mai sus menționate și cele efectiv încasate.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean G și a respins cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean G pentru acest considerent.
În motivare instanța reține următoarele:
Potrivit art. 167din legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților și nici dacă participă sau nu la negociere, dacă acest drept a fost solicitat pe cale administrativă sau direct în instanță.
Pentru aceste considerente a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului.
Pe fondul cauzei, se constată:
Reclamanții - membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai școlii pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din tabelul și adeverințele aflate la filele 22-33.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr-128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrate reclamantele, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30, 35, 40 ani ( în funcție de situația concretă a fiecărui reclamant ) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanții au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din legea 128/1997.
Este adevărat că prin OG 15/2008privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ s-a prevăzut în art. 5 al. (2)că în coeficienții de multiplicare cuprinși înanexele nr. 2,2ași înanexele nr. 1.1bși1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute laart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, însă nu s-a făcut nicio dovadă a aplicării acestui din urmă act normativ, la fel ca și în situația art. 50 din legea 128/1997.
Prin urmare, nu se poate verifica modul de calcul al salariilor după apariția OG 15/2008 pentru a se stabili că s-a ținut seama de procentele indicate în cele două acte normative. Față de pasivitatea manifestată de angajator, instanța nu poate face aplicarea nici unei prezumții, de vreme ce reclamanții susțin, în continuare că nu li s-au plătit aceste drepturi.
În concret, unitatea angajatoare, va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamanții la data de 30.04.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35, respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 30.04.2006 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Având în vedere că Inspectoratului Școlar Județean G nu are atribuții legate de finanțarea unităților de învățământ ci doar privind selecția personalului angajat în aceste unități, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive precum și cererea de chemare în garanție a acestei entități.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă, nu calculează salariile cadrelor didactice, ci doar aprobă proiectul de buget al instituției de învățământ.
În concluzie cheltuielile cu drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
De asemenea, susține că întrucât între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, prezenta cauză nu pute fi soluționată potrivit dispozițiilor din Codul Muncii și nu poate fi considerat un litigiu de muncă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanei care aprobă bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.914/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Octombrie 2009.
Pt. Președinte, pt. Judecător, Judecător,
Conf. art. 261.proc.civ. Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Grefier,
: /24.11.2009
:DC/2 ex/25.11.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
