Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1151/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de CONSILIUL LOCAL G și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1064/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu intimatele - reclamante, prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,- și intimata - pârâtă GRĂDINIȚA NR.20 G, cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reprezentantul reclamantelor SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții și intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea invocă excepția inadmisibilității recursului promovat de Primarul Municipiului G, această instituție nefiind parte în dosarul de fond.
Reprezentantul reclamanților cu privire la excepția invocată arată că este întemeiată și solicită admiterea. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G, arată că această instituție are calitate procesuală pasivă, fiind implicată direct în finanțarea cheltuielilor din învățământ. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1064/22.06.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții și, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, și i-a obligat pe pârâții CONSILIUL LOCAL G și GRĂDINIȚA NR. 20 G, către reclamanți la plata tranșelor suplimentare de vechime acordate la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime începând cu data de 05.12.2005 la zi, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a perioadei efectiv lucrate.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
În motivare instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 05.12.2008, reclamantele și reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului G și Grădinița numărul 20 G plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997,pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că pârâții, deși îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, nu le-au acordat aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50 alin. 1,2 din Legea numărul 128/1997.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât drepturile salariale suplimentare se negociază prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizații sindicale și în litigiile de muncă calitate procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea care utilizează munca prestată de salariați.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere disp. Art. 137 din pr.civ. instanța va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art. 167din legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților și nici dacă participă sau nu la negociere, dacă acest drept a fost solicitat pe cale administrativă sau direct în instanță.
Pentru aceste considerente a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului.
Pe fondul cauzei, s-a constatat:
Reclamantele - membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai grădiniței pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din tabelul și adeverințele aflate la fila 15.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr-128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrate reclamantele, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani( în funcție de situația concretă a fiecărei reclamante ) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamantele au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din legea 128/1997.
Este adevărat că prin OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ s-a prevăzut în art. 5 al. (2)că în coeficienții de multiplicare cuprinși înanexele nr. 2,2ași înanexele nr. 1.1bși1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute laart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, însă nu s-a făcut nicio dovadă a aplicării acestui din urmă act normativ, la fel ca și în situația art. 50 din legea 128/1997.
Prin urmare, nu se poate verifica modul de calcul al salariilor după apariția OG 15/2008 pentru a se stabili că s-a ținut seama de procentele indicate în cele două acte normative. Față de pasivitatea manifestată de angajator, instanța nu poate face aplicarea nici unei prezumții, de vreme ce reclamanții susțin, în continuare că nu li s-au plătit aceste drepturi.
Față de aceste considerente, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, anterior cu trei ani introducerii cererii de chemare în judecată, începând cu data de 5.12.2006 la zi. În concret, unitatea angajatoare, va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamantele la data de 30.4.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35, respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 30.04.2006 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local G și Primarul mun. G criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă, nu calculează salariile cadrelor didactice, ci doar aprobă proiectul de buget al instituției de învățământ.
În concluzie cheltuielile cu drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
De asemenea, susțin că întrucât între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, prezenta cauză nu pute fi soluționată potrivit dispozițiilor din codul muncii și nu poate fi considerat un litigiu de muncă.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local G și a Primarului mun.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2.pr. civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurentul Primarul mun. G, acesta nefiind parte în dosarul de fond.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au solicitat admiterea excepției și respingerea recursului în consecință.
Față de excepția invocată din oficiu, instanța de recurs constată că este întemeiată.
Astfel, doar reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pronunțate la fond, pe calea apelului sau, în cazul de față, a recursului. Deci, singurul pârât care are posibilitatea procesuală de a declara recurs este Consiliul Local întrucât doar acesta a fost chemat în judecată și a fost obligați la plata drepturilor solicitate, și nu Primarul mun. G care este terț față de procesul de față.
Nu se poate confunda instituția Primarului care reprezintă unitatea administrativ teritorială cu cea a Consiliului Local întrucât au atribuții diferite și buget diferit, așa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 (Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale și ale art. 63 din aceeași lege ( Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:
a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;
b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;
c) atribuții referitoare la bugetul local;
d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) alte atribuții stabilite prin lege).
În consecință, nu există nici un interes pentru acest recurent de a promova recurs împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat în contradictoriu cu alte părți, astfel că nu se vor mai analiza motivele de recurs invocate, excepția fiind imperativă, de ordine publică și văzând disp. art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 2.pr. civilă, urmând a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Primarul mun. G în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanei care aprobă bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, împotriva sentinței civile nr.1064/12.06.2009 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 26 Octombrie 2009.
Președinte, pt. Judecător, pt. Judecător,
Conf. art. 261.proc.civ. Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Grefier,
: /26.11.2009
:DC/2 ex/27.11.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
