Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1161/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1161
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 260/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația îndemnizația lunară de 10% din salariul brut prevăzut de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și de art. 3 alin. 8 din nr.OUG 8/2007.
Prin sentința civilă nr. 260/07.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată, reținând:
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.378/2005 s-a dat o hotărâre distinctă a atribuțiunilor de serviciu ale grefierilor. Reclamantul nu se numără printre grefierii la care se face referire la art.55, 57, 56, 109 alin. 2 și 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, el neavând responsabilitatea, complexitatea atribuțiunilor de serviciu și nici volumul de muncă specifice grefierilor delegați cu punerea în executare a hotărârilor judecătorești ori în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pentru care legea prevede expres un spor lunar de 10% la salariul de bază.
O astfel de salarizare diferențiată nu contravine principiului acordării de drepturi salariale egale pentru muncă egală, câtă vreme este vorba de prestarea unei munci inegale, de către reclamant în defavoarea lor privind salariul, comparativ cu munca depusă de grefierii la care se referă în mod expres legea și cărora li se acordă sporul lunar la salariul în discuție pentru o muncă desfășurată în alte condiții specifice de responsabilitate, complexitate și volum.
Principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
În concluzie, acțiunea reclamantei nefiind întemeiată, tribunalul a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta a susținut în motivarea recursului că reținându-se că există discriminare în raport cu personalul auxiliar care beneficiază de acest spor de 10%, s-a reținut greșit starea de fapt și s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.OUG 137/2000 și ale art.6 alin. 2 Codul muncii și art. 20 din Constituție.
Pârâtul intimat Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. Acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că nu are atribuții de legiferare iar pe fondul cauzei a arătat că reclamanta nu se află în aceeași situație cu personalul care beneficiază de sporul de 10% astfel că nu există discriminare.
Recursul este nefondat.
Personalul la care face referire art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art.3 alin.8 din nr.OUG 8/2007, conform fișei postului și Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 are atribuții distincte și suplimentare față de restul personalului auxiliar iar sporul de 10% se acordă în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, activități care de asemenea sunt diferite și au un anumit specific.
Prin urmare, personalul auxiliar care beneficiază de sporul de 10% nu se află în situații analoage cu restul personalului auxiliar pentru a se punea reține că prin tratamentul diferențiat s-ar produce o discriminare în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din nr.OUG 137/2000.
Sporul de 10% are în vedere tocmai o diferențiere cantitativă și în același timp calitativă astfel că nu se încalcă prin acordarea acestuia unei categorii de personal nici art. 6 din Codul muncii și nici dispozițiile constituționale sau ale art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Aceste aspecte au fost avute în vedere și de instanța de fond și prin urmare recursul este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 260/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red. /26.06.2008
Tehnored.: / 2 ex./26.06.2008
Primă instanță: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Maria Ana
