Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1164/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1164
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, str.- - nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.659 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în Târgoviște, str.- -,.11E,.2,.5, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume de bani: 5600 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paște și C și drepturi salariale - diferența dintre salariul minim pe unitate, prevăzut de contractul colectiv de muncă, aferent funcției deținute și cel fixat de unitate pe ultimii trei ani conform art.128 alin.5 raportat la art.129 alin.2 din CCM, sume ce urmează a fi indexate în raport de indicele de inflație.
La termenul din 11.03.2009 s-a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamantul, care a formulat o cerere similară și în dosarul nr. 4005/ /120/2009, formându-se un nou dosar pentru acesta și rămânând în prezenta cauză doar reclamantul.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că în calitate de salariat al pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
A mai arătat reclamantul, că acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și că a ceste suplimentări salariale nu i-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că cel de-al doilea capăt de cerere privește diferența de salariu ce nu i-a fost acordată, având în vedere că salariul minim pe unitate, aferent funcției reclamantului, în baza art.128 alin.5, raportat la art.129 alin.3 din contractul colectiv de muncă nu i-a fost acordat în mod corespunzător.
În drept, au fost invocate de reclamant prevederile art. 128, 129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, art.161, 166, 282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, invocând și excepția tardivității introducerii acțiunii, în cauză fiind aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, excepție respinsă de instanță la termenul de judecată din 14.01.2009, întrucât fiind vorba de drepturi salariale sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererea fiind introdusă în termen.
Cu privire la drepturile bănești pretinse de reclamant, pârâta a apreciat că pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, întrucât potrivit Hotărârii nr.14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, după cum suma rezultată a fost indexată cu 9,4 %.
A mai arătat pârâta, că în anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetul de muncă al salariatului a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea "reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14".
După 31 decembrie 2003 salariul reclamantului nu a fost redus la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2004 - 2007.
A apreciat pârâta, că admiterea acțiunii formulată de reclamant ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art.168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară.
Referitor la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin.6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce vor face parte din prezentul contract.
Salariul reclamantului a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
S-au depus la dosar în copie conform opisului o serie de înscrisuri de către pârâtă, a fost admisă proba cu expertiză contabilă la cererea pârâtei la termenul de judecată din 14.01.2009 având ca obiective verificarea dacă începând cu anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariile de bază ale reclamantului și dacă acesta a primit salariul de bază minim ce i se cuvenea conform art.128 și 129 din CCM aplicabil, fiind numit expert.
Deși i s-a pus în vedere apărătorului pârâtei la două termene de judecată, să facă dovada achitării onorariului către expert, nici la termenul din 11.03.2009 acesta nu a depus dovada, și nici reclamantul, căruia i se pusese de asemenea în vedere la termenul din 11.02.2009 să achite acest onorariu, motiv pentru care au fost decăzuți din probă, conform disp.art.170 Cod procedură civilă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.659 din 11 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița, a admis acțiunea formulată de reclamantul, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești ce reprezentă prime de Paște și C calculate conform art.168 din CCM aplicabil pe perioada 2005-2007 și a diferențelor salariale calculate conform art.128 și 129 din CCM aplicabil pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii (29.09.2008), potrivit perioadei lucrate, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește primul capăt de cerere, că, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SC SA vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, făcându-se mențiunea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut instanța de fond că, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul este îndreptățit să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C și Paști pe perioada 2005-2007, reactualizate cu indicele de inflație.
De asemenea, instanța de fond a reținut că aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2005 - 2007.
Cu privire la cuantumul salariilor neacordate reclamantului, prin necorelarea salariului de bază la nivelul cuvenit în, la art. 128 alin.5 se arată că salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar societatea pârâtă nu a făcut dovada că a respectat aceste prevederi, reieșind diferențe față de salariul minim brut pe țară prin înmulțirea acestuia cu coeficientul de 1,76.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului, s-a arătat că, în mod nefondat s-a respins excepția de tardivitate invocată prin întâmpinare, întrucât în cauză se reclamă nerespectarea unor clauze din CCM, astfel fiind incident termenul de decădere de 6 luni instituit de Codul Muncii la art. 283 alin. 1 lit.
Pe fond, s-a arătat că obligarea la plata primelor prevăzute de art. 168 din CCM nu este legală, având în vedere faptul că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 14/31.03.2003 aceste drepturi au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților, fiind exclus acordarea acestora pe viitor, în acest context fiind și dispozițiile art. 176 alin. 4 din CCM la nivel de ramură.
Primele introduse în salariile de bază ale reclamanților în anul 2003 au rămas în continuare în aceste salarii și în anii următori, ele nefiind diminuate, în mod evident un mod de acordare a primelor a fost înlocuit de altul, respectiv acordarea acestora în viitor prin includerea în sariul de bază, fapt ce echivalează cu o compensație.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304-312 Cod proced. civ. curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind tardivitatea, fiind aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit.e din Codul Muncii, acesta este nefondat, întrucât este aplicabil termenul de trei ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, prevederile art. 283 alin.1 lit.c fiind speciale în raport de cele reglementate de art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă.
Pe fondul cererii privind primele de Paște și C pentru perioada
2005-2007, art. 168 alin.1 din CCM din anul 2004, reluat în aceeași formă și în
contractele ulterioare, menționează că salariații SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. În alin.2 al aceluiași articol, se înscrie că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Rezultă că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse
în salariul de bază, urmând pentru anii următori salariații să beneficieze de o suplimentare într-un anumit cuantum, dovadă fiind și mențiunea la viitor că "vor beneficia ".
Potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de
muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, conflictul părților nefiind legat de altfel de sintagma includerii lor în salariu, ci a efectivității plății lor.
Susținerile pârâtei în sensul că nu numai la nivelul anului 2003, ci și
ulterior, bonusurile de C și de Paște, au fost incluse în salariul de bază al salariaților, sunt nefondate, iar invocarea Deciziei din 31.03.2008 nu este de natură a înlătura prevederile CCM negociate.
În ceea ce privește cererea de acordare a diferențelor salariale calculate conform art.128 și 129 din CCM, potrivit Contractului colectiv de munca la nivelul SA pentru anii 2005-2008, Capitolul V- art. 128 alin. 5, art. 129, salariul de baza minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, la acesta aplicându-se coeficienții de corecție corespunzători funcției de încadrare a fiecărui salariat.
Salariul de bază minim brut pe tara garantat in plata, stabilit prin hotărâre de guvern, a fost pentru anul 2005 de 310 lei, pentru anul 2006 de 330 lei, pentru anul 2007 de 390 lei, iar pentru anul 2008 de 500 lei, în conformitate cu Hotărârile Guvernului nr. 2346 /14.12.2004, 1766 /22.12.2005, 1825/21.12.2006 si 1507/12.12.2007.
Conform dispozițiilor art.287 din Codul Muncii, sarcina probei in conflictele de muncă revine angajatorului, iar potrivit dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta trebuia sa probeze plata acestor drepturi salariale, in cuantumul minim prevăzut prin contractul colectiv de muncă, prin prezentarea statelor de plata emise reclamanților, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat în mod legal și
temeinic că, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanții au făcut dovada că salariul de baza minim pe care l-au primit nu a respectat prevederile Contractului colectiv de muncă, iar pârâta nu a probat plata acestor drepturi salariale, in cuantumul minim prevăzut prin contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și
temeinică, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurentă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, str.- - nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.659 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în Târgoviște, str.- -,.11E,.2,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.AȚ
2 ex./25 iunie 2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
- -
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
