Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1187/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1187
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta " " B împotriva sentinței civile nr. 364 pronunțată la data de 21 februarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă B, avocat, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 7 mai 2008, reclamantul intimat a depus întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegația de reprezentare și dovada salariului de bază pe anii 2003 - 2007, care este diferit de cel depus de intimat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită, în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii și rejudecând cauza, respingerea acțiunii pentru inexistența drepturilor pretinse, iar în subsidiar admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței în sensul diminuării cuantumului, conform înscrisurilor depuse, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 4.760 RON cu titlu de drepturi salariale restante, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, reprezentând prime de Paști și de C pe perioada 2004 - 2007.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al societății pârâte în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an, respectiv 2004, 2005, 2006, 2007. În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005 încheiat la nivelul service între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații service vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service ".
În concret, a arătat reclamantul, că este îndreptățit la plata unei suplimentări salariale pentru Cul din 2004, Paști și C 2005.
Potrivit adreselor emise de intimată, salariul mediu brut pe anul 2004 fost de 980 lei, iar salariul mediu brut pe anul 2005 fost de 1400 lei și întrucât contractul colectiv este obligatoriu pentru părțile contractante, iar angajatorul nu s-a achitat nici până în prezent de obligația restantă de a plăti salariile suplimentare, a apreciat că intimata datorează și daunele solicitate la nivelul dobânzii legale în materie civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art.67 lit.b din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C, după ce în 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază a fiecărui angajat, devenit parte constitutivă a salariului, însăși faptul nediminuării salariului în anul 2004 la nivelul de dinaintea includerii primelor, în 2003, fiind o dovadă certă a îndeplinirii obligației.
A mai arătat pârâta că, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate, intenționându-se ca noua reglementare să prevadă că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori.
Întrucât redactarea clauzei art.168 din Codul muncii era una defectuoasă, părțile au înțeles să facă ele însele interpretarea acestei clauze, operațiune ce s-a concretizat în documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul colectiv de muncă al "service" ", care la pct. II al acestui act stabilește că "Începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu".
Prin urmare, a arătat pârâta că acea clauză neclară, susceptibilă de interpretare, a primit interpretarea părților, așa încât nu mai poate furniza interpretări unilaterale.
Prin sentința civilă nr.364/21.02.2008 a Tribunalului Timișs -a admis în parte acțiunea reclamantului și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3780 lei drepturi salariale restante și neachitate, cu titlu de prime de Paști și de C pe perioada 2004 - 2005, ce va fi actualizată la data plății efective.
De asemenea, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2004, invocată din oficiu de instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pe anul 2005, Contractul colectiv de muncă a fost încheiat în sensul menținerii textului alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul consemnării că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", modificări în urma cărora, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004, 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, instanța a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2003.
Referitor la excepția reținută, s-a constatat că - cu privire la prima de Paști pentru anul 2004 - este prescrisă, avându-se în vedere dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1988 raportat la art.166 din Codul muncii, care prevede termenul de prescripție de 3 ani pentru plata drepturilor bănești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "service" B, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.80, 81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dreptului la apărare, exercitat printr-un avocat, întrucât în practicaua de ședință a fost consemnată stereotip, relativ la spusele apărătorului, doar formula "solicită respingerea acțiunii", așa încât neluarea în seamă a apărării prin avocat a produs părții o vătămare substanțială conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, neputând fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
A mai invocat reținerea greșită a situației de fapt, susținând în continuare, contrar statuării tribunalului, apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C după ce în 2003 părțile Contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază a fiecărui angajat, neimpunând susținerea unor drepturi inexistente, pe baza interpretării "per a contrario".
În speță, întrucât redactarea clauzei art.168 din contractul colectiv de muncă este una defectuoasă, atât timp cât qvasitotalitatea acțiunilor cu obiect similar (atât la cât și la service) reliefează o interpretare bazată pe argumentul de logică "per a contrario", pentru a nu mai exista îndoieli, părțile contractului au înțeles să facă ele însele interpretarea clauzei art.168 din contractul colectiv de muncă, operațiunea interpretării concretizându-se în documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al service ", în sensul că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, fiind parte a salariului de bază ca întreg.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că sumele solicitate au fost acordate într-un cuantum greșit, fiind depus în recurs un tabel vizând evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003 - 2007, ca reprezentând valorile reale.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, argumentată în fapt și în drept, funcție de înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu respectarea garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare.
Consemnarea succintă în practicaua hotărârii judecătorești a concluziilor avocatului reclamantului în sensul "respingerii acțiunii ca nefondate", nu înseamnă încălcarea dreptului la apărare, din moment ce, apărările formulate în întâmpinare, au fost analizate în considerentele hotărârii astfel pronunțată.
În ce privește celelalte motive de recurs invocate, privind interpretarea clauzei art.168 din contractul colectiv de muncă, se va constata că dispozițiile alineatului 1 al acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin.2 al aceluiași articol, intervenind în anul 2006.
Astfel, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul service între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ prevede: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații service vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service ".
Susținerile recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C ulterior anului 2003, întrucât părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, nu pot fi reținute, însăși recurenta menționând că modificarea alin.2 al art. 158 intervenit în 2006 și nu în 2005.
Prin urmare, clauzele contractuale au rămas neschimbate, iar faptul că salariile au rămas aceleași în anul 2004, de dinaintea includerii în 2003, nu este o dovadă certă a includerii primelor în salariu.
Art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, prevăzând că,în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe service, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Tabelul depus în recurs, cuprinzând evoluția salariului mediu de bază pe anii 2003-2007 și pentru a demonstra că sumele au fost acordate de prima instanță într-un cuantum greșit, nu poate fi luat în considerare, constituind apărare nouă, invocată direct în recurs, tabelul nefiind depus și la instanța de fond, deși ar fi existat această posibilitate, pârâta fiind reprezentată prin apărător.
Cât privește susținerea că s-a făcut confuzie cu "", instanța apreciază ca fiind vorba despre o eroare materială evidentă, observându-se că inițial, tribunalul s-a referit la "service".
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta " " B împotriva sentinței civile nr. 364 pronunțată la data de 21 februarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red. /10.06.2008
Tehnored.: / 2 ex./10.06.2008
Prima instanță:,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Maria Ana
